I and the rocking chair

mama care canta

2010-04-13T11:54:00.000+03:00

La noi in casa se canta. La noi in masina se canta. nimic pretentios, dar se canta.
La mine-n casa canta mama. Asta-mi amintesc de mica. Cum m-a impresionat prima oara cand a transformat vocea severa intr-un cantec calm si cald.
Si uite-asa weekendul trecut, lalaind diverse prin casa - el la chitara eu la ce-apucam, mi-au rasarit in minte versurile unui cantec de-al Corinei Chiriac "Inima ta, ma joac-asa, ba nu, ba da, ba nu, ba da, ba nu, ba da/ ma pune pe foc.." Si nu mi l-am mai putut scoate din cap. Il canta mama, alintandu-se, cu umor si joc de primadona. Asta si multe altele.

slow living

2010-04-06T21:12:00.000+03:00

Experimentez un "slow living" mult mai autentic decat ala din vreo miscare new age. Nu e niciun downshifting, fuck it, nimic intelectualizat. Doar un picior mai prost care ma tine pe loc si ma educa sa-mi placa fiecare nimic mic. Asta de vreo cateva luni deja.

Azi a fost in felu' asta:
Dimineata trezita devreme. Cam fara voia mea, mai mult de nevoia unei tavi de friptura puse in cuptor. M-am trezit mahmura de la aburii de vin si bere in care se inecase nu creierul meu, de altfel doritor, ci niste pulpe de miel fraged. Cu barbaria asta a inceput dimineata; si-a continuat cu micul dejun hiper-caloric, ca-n zilele bune din adolescenta cand topeam tot in maxim 2 ore (Iasiul cu dealurile si drumurile lui sa traiasca!). Am macat gurmand, imbucaturi multe si marunte, cu tot felul de gusturi uitate in ultima vreme. Salata si spanacul crud au fost din belsug pentru calmarea sentimentului de vinovatie si pentru exersarea masticatiei.

Apoi am zacut. Am primit si-am dat binetze la telefon. Discutii incepute cu Hristos a inviat si terminate cu planuri. pe termen lung, ca doar pe astea mi le permit. In 5 luni voi fi mai normala. Si pentru asta mi-am facut ratia zilnica de 2ore jumate interminabile de exercitii pentru reabilitarea piciorului. Crunt, exasperant, tembelizant sa numeri miscari izometrice, secunde, unghiuri, repetari, multe serii de cate 15 sau 20 exercitii. Privire fixa, piele transpirata, voce gatuita, murmur de dement, icneli si poticneli, sudalmi si nervi. Si peste toate gheatza.

Partea buna a zilei incepe cu imbracatul frumos (funky cum s-a exprimat soacra-mea) si cu iesitul afara - in haine subtiri si bratari colorate si zornaitoare, cu muzica-ntr-o ureche si cu lumea de afara in cealalta. Prima oara dupa multa vreme in masinica galbena. La care oamenii zambesc. Regasit CDuri de la care imi luasem gandul, cu naduf. Ascultat. Bun. Suntem aproape. Aproape de ce-mi amintesc ca eram.

Oamenii ma privesc cu ceva ce aproximez a fi mila. Groaznic! De ceee?! Am carja, da-s dragutza!!! ... ma intreaba toti "ce-ati patzit, domnisoara?" si io ma simt iar copchila cu genunchi julitzi si mutra iscoditoare. Nu dau explicatii. Prefer sa ma holbez la ciresi, zarzari, corcodusi. Si nu en passant, ca nu-mi iese figura. Trebuie sa ma opresc pentru a-mi fixa privirea pe ceva fara sa ma dezechilibrez. Asta inseamna mai mult timp pentru contemplatie. Imi dau seama ca starnesc ceva mila cu privitul meu fix la flori si cu carja. da-mi dau seama mai tarziu...dupa ce-mi trece privitul, mirositul, minunatul, exclamatul. Si toate se fac cu pasi mici, atent asternuti pe alei. Mersul asta pe picioarele tale nu e chiar ca mersul pe bicicleta :) Ruleaza talpa, nu ridica soldul, indoaie genunchiul. Doare? Opreste-te! Stai jos. Tine piciorul sus. Mai bine, stai intinsa pe banca cu capul in poala iubitului si uita-te la cer. Pune-ti castile in urechi si da drumul la ce muzica ti se pare ca merge cu albastrul pastel, cu forfota din Ioanid si cu soarele. Ian Brown. Solarized. Stai asa. E foarte bine! Fantazeaza! Ce scena ar merge acum? Copilul ala cu bicicleta ar cobori panta, ar cadea si s-ar lovi. Fetita si-ar murdari ciorapeii albi si-ar incerca sa si-i curete cu scuipat, ascunsa de bunica-sa dupa un copac. Adriana Muraru ar fuma cool multe tigari pe tocurile ei de rock chic si-ar avea 2 copii cu-n barbos chel la fel de cool. Ar avea vocea de la stiri doar ca si-ar striga pustiul. Nu conteaza ce-ar spune. E doar figuratie. la fel si compozitoarea Andreea Andrei, teatral fardata. Sau sotul ei Ionel Tudor in geaca rosie. Figuratie. Personajul principal esti tu. Si fetita care merge aproximativ, tinuta cu indemanare si cumva comic de maica-sa in ham, stie si ea asta. Altfel n-ar trage spre tine cu incapatanare si nu ti-ar zambi. Sau poate o fi doar de la floarea albastra de fetru prinsa la reverul cardiganului nisipiu. I-as da floarea daca i-ar placea. Ne-am imprieteni.
Si barbatul de 37 de ani care se tot uita la tine cand isi trage pustoaica in masinuta. E interesant. Sportiv dar longilin, cu haine cool si-un port-bebe complicat in spate. ceva premium. seamana cu tipul din reclama Milli, aia cu nimic nu e mai natural decat grija. Sau cu eros ramazoti. In filmul asta am figuratie de prima mana. Si ce vreme! Ce lumina! Ce culori! si cum mi-a mers mie mersul fara carja!!! 7 minute de gratie pana la durere. Poate 10.

Ziua se incheie cu drumul lalait pana la otopeni, unde exersam un alt fel de bird watching si cheful de a ne duce departe. Cand ne adunam de pe drumuri suntem cei mai intregi.

Sindromul Stockholm

2010-03-25T22:03:00.000+02:00

azi am ramas fara artromot, robotelul care mi-a flexat gentil si eficient piciorul timp de aproape o luna, cat sa nu ramana genunchiul blocat chestie care ar fi fost un bilet sigur la o noua operatie. L-am urat primele zile. cam 2 saptamani, de fapt. Piciorul meu vroia sa stea drept, sa nu se miste, iar robotelul insista sa-l indoaie in fiecare zi mai mult, cam cu zece grade mai mult. Iar piciorul e prizonierul artromotului. Talpa e fixata intr-o banda puternica si e bine sa nu te misti, sa nu incordezi, sa nu schimbi pozitia, sa nu trisezi. Asa ca l-am urat pe artromot. Mi-a fost teama de el, de impasibilitatea cu care functiona odata programat sa flexeze piciorul la un numar de grade. L-am si iubit, in momentele cand imi arata ca progresez. De cele mai multe ori m-a frustrat, pentru ca insista sa-mi arate mai putine grade flexie castigate decat imi propusesem si decat speram. Cel mai mult l-am urat cand am dat inapoi. De ziua unui ONGist, Costel Popa de la Salvati Dunarea si Delta. Incantata de flexia mea de 106grade mi-am zis ca-s foarte tare si ca merit sa ies din casa la petrecerea sus-numitului. Chestie, de altfel foarte frumos (si mai ales util si eliberator pentru creierul captiv in corpul cu buba) intamplata. a fost suficiente cam 2ore juma' de fatzait de colo colo in carje si stat cu piciorul sub masa si la dolce vita s-a dus pe plua, cum zice Tetelu, iar mandra de mine scancea "a vreau acasa" intr-un picior bun siun altul care semana cu-o buturuga serioasa, ca alea de se taie ilegal prin padurile patriei. Acasa, artromotul ma astepta sec sa-mi povesteasca cum 106grade flexie urmau a fi un vis frumos pentru vreo 4zile de chin.
Cu lectia invatata si tactica imbunatatita, am revenit la sentimente mai bune fata de artromotul de pe canapeaua din living. Ma astepta mereu cuminte sa-l pornesc, sa-i misc butoanele si sa ajungem impreuna la unghiuri interesante. Curand, avea sa-mi dea totul: punctul maxim de flexie de care e un artromot in stare si dincolo de care relatia nu mai are viitor. Asa a ajuns sa ma plictiseasca. Pe langa cel din sufragerie, a fost si cel de la sala de kineto ... unul mai obosit si mai trepidant. 45 de minute in acel artromot erau pur si simplu plictiseala de moarte. Aproape ca nu mai puteam suporta sa-l vad, cu toata utilitatea dovedita. L-am mai tinut acasa o saptamana pe artromot, de verificare si ca gadilitor de orgoliu. Ma simteam totusi bine stiind ca pot oricand sa-l rog de-o re-confirmare. stiind ca pot sa-mi pun talpa la orice ora in locsorul special si el sa flexeze lent si gentil pana la punctul maxim. In ultimele zile chiar l-am folosit foarte putin.
Dar azi, in goana mea intre fizio, kineto, ore de munca la calculator, in rutina zilnica de pacient in recuperare, am primit un apel de la Madalina. Madalina e o fata draguta care are grija ca artromotul sa ajunga la pacienti acasa si de-acolo inapoi la firma de echipamente medicale. Cand am vazut apelul de la Madalina, mi-am dat seama ca azi e ziua in care artromotz trebuie sa plece. M-a cuprins panica si-n minte mi-a incoltit ideea de a amana momentul. Nu prea vroiam sa plece artromotz. Dar aveam un contract de inchiriere pe undeva care zicea ca trebuie si cu gandul la seria noua de pacienti cu plastie de LIA, am acceptat situatia. Madalina a venit, l-a verificat si l-a luat. Am plecat odata cu ea catre kineto si pe dru am privit de doua ori pe bancheta din spate: artromotul statea pliat cuminte si nu zicea nimic. Nu-mi mai arata niciun grad. Dar afara era soare si eu aveam de facut exercitii noi, cu saculeti de nisip si totul era bine.
Am ajuns acasa, era seara si cand de la intrare am aruncat o privire in sufragerie, spre canapea, inima mi-a stat in loc o secunda. Apoi mi-am amintit de Madalina, de pliat, de semnat de predare samd. Artromotul nu mai era cu mine. Si nici sentimentul de siguranta. Gata cu dragostea pentru instrumentul de tortura. Se vede treaba ca am evoluat. De-acum ne bazam doar pe proprii muschi pentru flexie. Si pentru altele..sper din ce in ce mai multe.

my kinda day, finally

2010-03-20T21:46:00.000+02:00

Adica trezit devreme (7, sambata!!) , cu un soare expresionist in fatza. Mers (aproximativ termenu') cu talpile goale pe gresia rece si inchis fereastra uitata deschisa peste noapte. Respirat aerul, salutat soarele, infrigurat oasele. Frecat ochii si bagat in pat pentru inca juma' de ora de toropeala. Timp in care simturile se ascut si zambesc. Cu chef.

Mic dejun frugal cu fructe reci si acide, cafea rece de ieri (ups!) si sandvisuri fierbinti incropite din ce mai era prin frigider. Branza, pasta de masline, rosii. Negociat inceputul zilei, baie, ritualul de frumusete de dupa plus cantat la chitara (el), lalait (eu).

2 ore de gimnastica pentru picior bifate constiincios dar cu durere. Vorba aia: suffer well. sau alta: things can only get better! :)

Afara in soare si-n vant, cu haine subtiri. Targul Taranului la piata de flori. Mancare de linte, prajitura cu nuca si gem, vin rose la coltul Clanului Barbulestilor de la The Ark. Liber la ras si vorbe de duh cu prieteni si contextuali :). Reintalnit fosti colegi, oameni tihniti si buni de tinut pe-aproape.

Cea mai dulce amorteala dupa vin si capul placut greu de la soare. Sau invers. Pacatuit cu o pastrama de oaie si-o branza puturoasa. De la targ, normal! Flori galbene de la piata. Totul pe bani de imprumut.

Planuit un film la OneWorld Film Festival de la 8pm. Renuntat pe motiv de ciorba de potroace lungita in 2. Ma rog, ar mai fi de vina si piciorul umflat care se cerea la gheatza.

Acasa pana pe-nserat. Alte exercitii si alta gheatza la picior. Greu.

Facut pe DJul si regasit niste muzici bune. Din copilarie, din vieti paralele sau posibile. Remarcat in special Jamie Lidell, Jamiroquai, Massive Attack, Sebastien Tellier, Bowie (iar), Pulp, Bret Anderson, muzica din Moulin Rouge (al lui Baz Luhrman) si aia din Requiem for a dream. Dansat in pat, tinut ritm, cantat. Se dezmorteste treaba :)

Verificat ligamentele lui Codo :) Si la telefon si pe facebook. Parc-am mai povestit ca ne-am facut grup de discutii, nu? Noi, cele 3 ligamente din rezerva 6 (intre timp suntem 4, iar ultimul operat ne si intrece la performante si recuperare). Am vrut un locshor unde sa putem fi "ligamental" la liber, fara teroarea ochiului ne-experimentatilor ortopedic. Suntem bine, fiecare in felul sau. Pregatim controlul de 1 luna de la operatie. Mai avem de tras pana se fac alea 6. Dar si razbunarea va fi dulce :)

Acum se cam face ora pentru iesit iar din casa, la ceva proiectii pe BNR. Locatia perfecta. Vom fi la Van Gogh Cafe, la masa cu reviste si ziare. Pentru inca un rand de vorbe bune. Noapte buna!

Nature boy

2010-03-18T17:10:00.000+02:00

Love him. Ascultam Bowie...pentru ca asa i-a venit ipod-ului dupa atatea zile (aproape 3 luni) de playlisturi unele cu premeditare, altele in legitima aparare sau pur si simplu la intamplare. Sa traiasca functia shuffle ca altfel nu ne-am mai descoperi nimic. Am controla totul. Si-ar fi pacat sa nu ne surprindem gandurile si simturile din cand in cand cu cate-o amintire tip crash boom bang. cand se-apuca de cantat vreun cantec din copilarie, din vreo iubire, din vreo gaura neagra.

Sa revenim. There was a boy/ A very strange enchanted boy/ They say he wandered very far, very far/ Over land and sea/ A little shy and sad of eye/ But very wise was he.

Nature boys, I've known a few. Barbati liberi (inclusiv de caznele manlyhoodului) care nu si-au ascuns sensibilitatea si care nu se tem de "vorbe mari".
Johnny Depp,de exemplu, e un fel de "bun salbatic". I se potriveste piesa lui Bowie pentru Dead Man al lui Jarmusch, sau penttru Scissorsman.

Sau Robert Downey Jr. as Chaplin and moreover as himself.

Sau Dave Gahan cu toti monstrii lui de hartie...

sau Hutchence, de care mi-am amintit recent..tot din cauza shuffle-ului

And then one day / One magic day he passed my way / While we spoke of many things / Fools and kings / This he said to me: / The greatest thing you'll ever learn / Is just to love and be loved in return

currently waiting for my nature boy to come back from...well, nature :)

one world, lume!

2010-03-17T14:46:00.000+02:00

Intrerupem serialul despre picioare bulite, gips si ligamente cu o invitatie la concert, fix ce soir, cu ocazia inceperii festivalului One world Romania. Adica, pe scurt, 17 - 22 martie / 33 documentare / 4 cinematografe / dezbateri cu regizori si activisti ai drepturilor omului / spatiu fair trade / expozitii foto

Editia asta nu incepe cu o proiectie ci cu un concert, dupa cum zice si afisul. Asa ca diseara, de la 19.00 avem:

concert Urma la Ateneu
apoi trailere care sa ne dea o idee despre ce urmeaza sa urmarim impreuna pe parcursul festivalului
discutii cu invitatii speciali si organizatorii One World Romania

Intrarea este libera, dar pe baza de invitatii pe care puteti sa le luati de aici: www.oneworld.ro/deschidere . Cine e ca mine, in carje, sau pur si simplu vrea sa stea jos la concert - sa veniti mai devreme pentru a gasi loc in sala de concert.

Va las cu afisul si ma duc sa-mi iau inima-n dinti pentru venit la concert. Nu-i o tara foarte prietenoasa cu "dizabilitatii' de orice fel ( pastrez veninul pentru un post viitor). Da' macar la One World sa fie altfel, ma gandesc...:)

alte picioare de milioane

2010-03-10T15:09:00.000+02:00

Inspirat si impresionat, probabil, de reusita operatiei mele de ligamentoplastie, ceva-mai-celebrul Meme Stoica a decis sa se opereze tot cu medicul meu. L-am vazut azi la consult, la Militar, cam pe cand asteptam cuminti - io si celelate doua ligamente - sa intram sa scos atzele.

Un alt picior de (si mai multe) milioane de-abia asteapta aventura cu rahi, tuburi de dren, suruburi, scoabe de titan si fascinanta perioada de recuperare.

PS: evident ca pentru Meme doctoru' o avut (mai mult) timp sa explice si sa arate ce si cum urmeaza cu piciorul. Nu ne-am suparat, ca Meme e mai boboc, asa... n-are de unde sa stie :)
Hell, we are experienced :P, ca sa-i raspund lu' Hendrix.

Driving miss Crazy

2010-03-03T14:26:00.000+02:00

asta-i filmu'.

Mi s-au urcat la cap lunile astea de repaos. Mie dor de haos!
Noroc ca azi e baba si e soare. Si la pansat operatia arata foarte bine (dupa standardele doctorului ca daca ma-ntrebati pe mine...)
In rest, sa ne mai chinuim putin sa indoim piciorul. Stachetele sunt mici. Inveti sa urli de placere pentru 1-2 centimetri flexie castigati. Rabdarea e din ce in ce mai putina. Si mai e de tras.

Hai la artromot, la mobilizare pasiva!

un picior de milioane

2010-03-02T14:50:00.003+02:00

Pe 1 ianuarie 2009 imi ziceam ca inchin anului sanatatii…conservarii ei, unei forme mai bune, unui tonus cum am vazut la oamenii aia misto de pe-afara – zvelti si in forma la 50 de ani, cu pasiuni si viata activa. Ca doar si eu ma visez pe munte si pe mare, copilarind cu tovarashu’ de viata pan’la varste indecente.

Nu m-am tinut decat foarte putin de cuvant in 2009. Oricat de noua m-as fi dorit. Am bifat dentist si rezolvarea unor probleme de biochimie (alertata de analizele de sange), m-am imprietenit un pic cu exercitiile fizice, am slabit un pic, cat sa ma simt mai bine in pielea mea. M-am pus deci putin pe picioare... dar am si hamalit, am tras de fiecare strop de energie, la fiecare victorie am incalcat 2 reguli. Si mai ales, n-am mers pana la capat. N-am ajuns sufiecient la inot, nu mi-am luat bicicleta, n-am folosit decat foarte putin rolele, n-am jucat suficient tenis, nu m-am tinut de alergat. Am neglijat cel mai mult musculatura. Asa am ajuns sa-mi cedeze genunchiul la schi si sa rup bunatate de ligament care ma scosese in trecut din situatii mai grele. Da, n-am mai scris, dar intre timp s-a-ntamplat exact worst case scenario: m-a gasit ortopedu cu ligamentul incrucisat rupt si cu potential serios de leziune de menisc.

Nu stiu daca sunteti constienti cat de tare este un genunchi, ce articulatie bijou, cata finete si forta se ascunde acolo si cat impotent ramai fara. Nici eu n-am stiut. M-am crezut mereu in forma la capitolul asta, mizand pe anii mei de gimnastica si balet din copilarie, pe elasticitate, pe dans, pe muschii care au tinut cu mine oricat i-as fi neglijat odata ajunsa carierista de birou. Mi se parea chiar amuzant line-ul ala din “wear sunscreen”: "be kind to your kees, you’ll miss them when they’re gone". Ma gandeam ca e valabil pentru cand om fi moshi si babe, cu artrita sau mai stiu eu ce betesuguri de uzura. Vorbele celea: "Never say never!", "Pray for the best, expect for the worst" Sa mai zic? :)

Cred ca pur si simplu trebuia sa-mi primesc lectia asa, de-am ajuns sa-mi recroiesc tot inceputul de an in jurul genunchiului bolnav. Sper doar sa fi invatat suficient din corectia asta; sutul asta-n fund sa fie fix pasul in fata de care aveam nevoie ca sa fiu intreaga.

Azi implinesc o saptamana de la operatia de ligamentoplastie. Nu mai sunt in spital. Nu mai am branula si nu mai primesc in vena calmante, antibiotice, vitamine. Nu mai lesin, nu-mi mai scade tensiunea (sincer, m-am crezut cu muult mai fortzoasa. Nu m-asteptam sa lesin de la o amarata de anestezie plus ce vine dupa – dureri, ameteli, greturi, disconfortul de a nu te putea misca deloc), dorm si eu in sfarsit 6-7 ore in sir, nu 3-4 cu intreruperi. Renasc. Suna corny, nu? Well, fuck it, nu-mi pasa!! Renasc. Uite-asa, ca primavara de pe geam. Incep sa am incredere ca o sa pot sa fiu inapoi cum eram. Si chiar mai buna! Cu reteta de rigoare: atentie, autocontrol, fizioterapie, perseverenta, medicatie, dieta, sport in fiecare zi!!!.

Sunt departe (fizic si mental) de cum eram cand am scris ultima oara pe blog. Intre timp am aflat ca ligamentul incrucisat anterior e rupt si ca-mi provoaca o instabilitate periculoasa in picior; ca probabil odata cu ligamentul sa se fi dus si o parte din menisc; ca ligamentul colateral medial (pe care-l credeam singur datator de batai de cap dupa ce fractura a fost infirmata) se poate vindeca si singur, si chiar da semne in sensul asta, cu toata ca leziunea era de gradul III, deci grava.

Mi-am luat un pic de timp sa ma documentez (febril, maniacal, cu sufletul la gura) si sa ma conving ca singura optiune logica e operatia de reconstructie ligament – serios, daca vrei sa mai ai o viata normala care sa includa sporturi si miscare libera si nu una cu teama-n carca, operatia e singura optiune.

Dureaza pana te obisnuiesti cu ideea ca o sa-ti tai si desfaci genunchiul pentru ca cineva – chirurgul ortoped – sa-ti confectioneze un ligament nou dintr-un tendon luat de pe Dumnezeu (si ortopedu’, hopefully) stie unde, de preferinta din propriul corp. Unora le ia ani buni sa se hotasarasca sa mearga la cutit. Si ajung in cele din urma, dar nu doar cu problema de ligament ci cu multe altele, la pachet (meniscuri, cartilaje si chiar oase afectate). Tot citind si tot ingrozindu-ma, am decis sa merg pe “scosul plasturelui” dintr-o singura miscare: ferma, rapida, sigura. Dupa un google mai mult sau mai putin extensiv dupa numele medicului curant si-o scurta stare de cumpana la aflarea costului operatiei, iata-ma programata cam de pe azi pe maine la cutit la Spitalul Militar.

Zilele de la aflarea datei operatiei si pana la savarsirea ei am transpirat, cred, cel mai mult din toata vietisoara mea lipsita, pana atunci, de “palpitatii de roman” sau de incercari cu adrenalina-n gat. Nu mai fusesem intr-un spital de aproape 16 ani, de la subtila operatie de apendicita, din care nu-mi amintesc decat anecdotele postoperatorii declansate de reactia mea la anestezic (pe scurt, anesteziata general, intravenos fiind, m-am ridicat pe masa de operatie protestand asupra modului in care medicii procedau si insistand pentru o premiera in lumea medicala: operatia efectuata pe pacientul aflat in picioare :) ). Si daca tot imi aminteam treaba asta (mama si sor’mea plusand cu detalii de care eu uitasem) au inceput sa ma treaca toate apele reci ori-de-cate-ori ma gandeam la rahi-anestezia cu care ma amenintase medicul. “Adica cum? Sa ma intep in coloana?” sar io. “Da. E cel mai simplu! Doar nu vrei sa te trezesti direct in dureri?!” intreaba doctorul cel simpatic dar pornit sa ma scuture de orice urma de mimozenie. “Dureri?!”

Aici n-am mai primit raspuns, semn ca ma comportam ca un kiddo sau ca o mimoza (uggh!). Ceea ce nu cadra cu “portofoliul de informatii despre ligamente, muschi, tendoane, teste pentru diagnosticare, tipuri de grefe, stiluri de sutura” cu care ma pregatisem. Cand te vede asa burdushit de informatii, doctoru tinde sa te ia drept unul “de-ai lui” ba chiar sa considere ca-ti place toata treaba asta cu operatia. Io-s insa un croi special: imi place controlu’ si vroi sa stiu tot da’ lesin autentic cand mi se face pe plac si mi se povestesc amanuntele. Uite cum imi explica mie doctoru’, prietenos si nonsalat, operatia: “pai de tai aici (indexul lui undeva sub rotula mea), introduc clestele ala de care-ti povesteam data trecuta, trag un tendon de aici din spatele genuchiului, il tai, il impletesc, din el fac un ligament pe care ti-l plasez cu suruburi si cleme in gaurile date in femur si-n tibie” Simplu, nu?

Zis si facut. Si-a iesit bine. Doctoru’ zice ca acum sunt perfecta :). Trebuie doar sa ma ridic si cu recuperarea la nivelul operei de arta facute de el in genunchiul meu. Tough.

Mi-a fost frica, ca multora, de ce-o sa vad/simt in timpul anesteziei si al operatiei, stiind in the back of my head si ca mai greu (de fapt, foarte greu, pana la extrem) e dupa. Cu totii le luam insa pe rand, in ordine cronologica, atunci cand vine vorba de facut griji.

Din operatie am iesit razand, fara vreo amintire vie despre anestezie ci doar despre manipularile bizare simtite la nivelul piciorului si cu mintea plina de imaginile operatiei artroscopice – ca doar am stat cu ochii lipiti de monitoare, in ciuda planului initial de a intra in operatie cu ochelari de beauty sleep si ipodul pus pe playlistul “don’t panic, irina” alcatuit cu grija inca dinainte sa ma internez.

Well, curiosity didn’t kill the cat, ba i-a mai adus si admiratia doctorilor. Sigur, foarte posibil sa fi exagerat cu gluma, in special cand, la vremea montarii suruburilor cu ciocanul (treaba simtita mecanic pana-n sold si acustic pana-n stomac) m-am gasit sa strig in gura mare: “da’ ce-aveti cu picioru’ meu?! Nu mai daaati, bre!!! Stati asa ca zic tot :)“ sau cand imi scoteau tendonu’ si eu pufneam in ras ca mi se parea ca ma gadila ceva in spatele genunchiului. M-am linistit sa aflu ca erau efectele “perfuziei cu fericire” si nu a somnului ratiunii instalat in recentele 2 luni de imobilizare.

La cat de lesinata am intrat in operatie (mai devreme decat fusesem anuntata, asa incat n-avusesem timp sa-mi bag in vena si doza de muzica pentru chill), nu-i de mirare ca mama si Claudiu s-au crucit cand m-au vazut iesind cantand. In capul meu bateam ritmul pe “Dancing with myself”, sa fiu sincera. Nu vedea nimeni, nimic, din fericire.

Au urmat ziua groaznica si noaptea zvarcolita. Anestezia trece incet si bizar; lasa in urma un corp care in principiu nu prea mai e in stare de nimic. Si cand te gandesti cat de automat facem majoritatea dintre lucruri si miscari. Ei, dupa operatie am avut nevoie de toata concentrarea pentru fiecare mizilic. Ma dedublasem, in sfarsit. Geamanu’ viu era in mintea mea si-n locvacitatea fara rost, in glumele nervoase imprastiate generos cui se nimerea - doctori, asistente, colegele de rezerva, "apartinatori". Fra’su era ala cuminte din pat, ala care nu se putea misca, ala care simtea toata durerea si neputinta, ala care-si amintea ca nu trebuie sub nicio forma sa ridice capul, care stia cand e de baut apa, cand nu - rationalul. Sa vezi ce tranta a fost intre astia doi vreo 24 de ore dupa operatie pana si-au dat din nou consimtamantul sa locuiasca impreuna si sa faca casa buna (ma rog, irina buna).

Si-n rest, zic cu mana pe inima ca mi-a mers de minune datorita doctorului (care n-a fost deloc tipul ala sec si rezervat) dar mai ales din cauza colegelor de rezerva, toate ligamente unul si unul, operate la acelasi medic zanatec, tanar, simpatic si exorbitant de scump (debate-ul cu privire la justetea pretului este inca in desfasurare; asteptam recuperarea pana sa ne pronuntam cate mii de euro e correct sa platesti pentru un ligament nou).

Intre noi (operatiile noastre de ligament) era un decalaj de o zi, asa ca ne observam si comentam activ asteptarile, senzatiile, informatiile, progresele. Puneam cap la cap tot ce doctoru catadicsea sa ne zica fiecareia in privat, coroboram fapte, vorbe, senzatii si, foarte important, barfe, smenuri, susanale :) totul intr-o atmosfera de dezmat cum nu vazuse spitalu de la ultima generatie de ligamente tinere si feminine.

Am fost salonu’ problema, al mai de non-spital, galagios, spumos, cu umor si haz zgomotos de necaz. Am fost miss popularitate, se alinia lumea pe hol sa ne vada defiland in card in carje la cateva zile dupa operatie. Ma rog, exagerez, da’ nu mult :) E clar ca eram o companie stimulanta si-o gura de aer proaspat intr-un spital unde suferinta celor mai in varsta nu lasa loc de rasete sau sperante de recuperare completa. Vorbind cu batranicile internate in celelalte saloane am inteles si mai clar cat de norocoase suntem cu operatiile noastre, ca ni le-am permis, ca avem atatea fetze familiare in jur, ca ni se ducea doru’ ca ni se aduceau bucate bune si flori colorate in fiecare zi. Si nu ne-am mai plans deloc de mila. Am ras copios, mai ales de dureri, de anchilozarile, varsaturile si celelalte complicatii post operatorii, de noi si de alura de cocostarc data de carje, de viteza de melc, de conditiile din spital, de injectii, de cocktailuri de calmante care te baga-n adormitii cu norma-ntreaga (exista asistente care te vor linistit toata noaptea si-mi mai cresc nitel doza), de medicul “rock-star” cu “importanta” de rigoare; de scaparile lui de comunicare si atentie (deh, eram un public extreme de exigent) si, colac peste pupaza, de barfele care circulau pe seama lui si-ale colegilor (radio shantz, varianta de spital, este o experienta care nu trebuie sa-I lipseasca omului cu simtul umorului si-al vietii sociale). Am ras, in cele 5 zile de spitalizare, pana la contractura dureroasa a muschilor abdominali, pana la lifting facial, clisma, detoxifiere, epuizare, pana eliberare totala.

Acum, dupa externare, inrosim incrucisat telefoanele cu intrebari, verificari, programari la pansat/gimnastica/scos firele si cu absolut necesarele continuari ale glumelor “de salon”. Am realizat o adevarata fratie a ligamentelor (promotia februarie – martie 2010) inclusiv pe facebook, acolo unde ne postam progresele si pozele cu “operatia” motiv pentru care tinem totul cat mai exclusivist. Iti trebuie cel putin o operatie de ligament ca sa intri in “ze circle of trust”. Speram sa rezulte un onorabil manual de “trecut prin ligamentoplastie for dummies” care sa-i salveze accidentatilor viitori macar de trauma psihica, ca de felcer n-are cum :)

Va urma. Garantat. Ce credeti ca pot face in 2 luni de recuperare intensiva?

dupa gips

2010-02-10T16:22:00.007+02:00

E oribil. Clasic, nerabdarea se rasplateste. Cu o situatie pentru care nu esti pregatit oricat ai citi si-ai astepta. Nu c-as fi sperat sa dansez din ziua 1 insa fara scutul gipsului esti back to zero. ZERO! Trebuie sa reinveti TOT: regulile deplasarii, limite noi (de la plesnitul nemilos al gipsului la no touch policy), indatoriri noi si groaznice.

Prima, aia de a-ti privi si accepta noul picior. Adica un membru congestionat si chircit, jumatate cat fratele sanatos, cu muschi atrofiati, zero forta si-o piele vis.

Vorba ortopedului, la marea dezvelire: Prima chestie pe care-o faci cand ajungi acasa ... e o baie! :) Corect! da' nu-ti spune si cat de dubios va fi totul, cum iti va flutura piciorul necontrolat, cat de greu te vei deplasa pe gheata si printre muntii de zapada de pe trotuarele din Bucuresti, cum se va umfla si invineti piciorul la primul contact cu apa calda, cum nu vei putea face absolut nimic cu el... Panica, dezgust, dezamagire!!!

In plus, piciorul pare a avea si alte probleme ... ligamentele afectate inseamna alte investigatii si distractii nebanuite. Dar sa ne concentram pe indoit piciorul si pe recuperarea muschilor.

Greu. Genunchiul e umflat si nu pot avansa la orteza - o structura SF metalica gandita sa blocheze miscarile haotice ale genunchiului cu ligamente intinse si sa te protejeze de alte posibile accidente, rupturi de menisc si de cartilaj. 5 zile ma deplasez minimal, mai putin chiar decat reuseam cu gips si ma tratez cu gheata si ketoprofen.

In rest, nimic previzibil la orizont. Stai si asteapti. Te programezi la computer tomograf si RMN si speri sa nu fie cazul sa te operezi. Asta-i bau-bau-ul suprem. Mai ales ca, de cand tot "traiesti lent", te-ai pus la punct cu procedurile clasice de ligamentoplastie, cu artroscopia (exista pe youtube foarte multi genunchi operati si simulari de operatie) cu ce-i aia rahianestezie (brr!!!)... care-s riscurile, cat de lunga si grea e recuperarea.

Tot exersand asa rabdarea, inevitabil ajungi sa cugeti. Realizezi ca genunchiul ti-a regandit complet programul si prioritatile. Intelegi ca s-ar putea sa nu ajungi curand la munca, ca e posibil sa pierzi niste proiecte dragi si sa-ti iesi din mana. Muncesti cat poti de-acasa, chinuindu-ti piciorul cu pozitia "la laptop" pentru ca nu poti renunta. Ti-e dor sa fii in miscare, viu. Si poate tocmai de-asta stii clar ca ce urmeaza va fi mai ales "despre picior". Despre tine. Un egoism de care te-ai ferit destul de incapatanat in viata pe doua picioare... acum e obligatoriu. La fel sunt si prietenii adevarati (ramasi putini dupa 6 saptamani de gips), oamenii misto (uitati pe drum, din neglijenta sau tinuti departe de stilul de viata), intamplarile care merita.

Ciudat cum, dupa gips, simti nevoia sa te scuturi si de obiceiurile proaste, de relatiile dezechilibrate, de obligatiile absurde, de apele caldute, de lucrurile care te consuma si nu-ti ofera nimic in schimb. Sa faci lucrurile cum trebuie, for a change. Sa vedem cum va fi. In mod clar, greu. Dar asa e corect. Fingers crossed!

in gips

2010-02-03T17:58:00.007+02:00

Pai sa continuam povestea piciorului accidentat. Sa finalizam odata acest post retrospectiv, inceput in ianuarie si "adunat" din insemnari si rescrieri ocazionale. Sper sa fie de folos cuiva.

Sunt in gips din 6 ianuarie. N-am putut scrie pe blog. Am inceput, am sters, am revenit.
Consum informatie la "tsunami", din toate partile si-n toate formele. Singurul lucru fix din toata povestea asta sunt eu. Punctul fix, greu de miscat si de multumit :)

Am ajuns sa scriu scurt. Pe twitter. E inclusiv un exercitiu. In plus, se potriveste cu starea mea. Partea proasta e ca nu prea am stare, imi fug gandurile de la atata stat, de la sutele de incercari de a face totusi ceva cu restul functional din mine. Asa ca-s cu mintea-mprastiata. N-am ganduri mai departe de 140 de caractere, asta cand vreau sa zic ceva. De cele mai multe ori tac, asist, monitorizez, imi distrag cu volupate atentia de la propria persoana.

Apoi imi amintesc ca-s fiinta rationala si (intr-un stil Tourette delicios pt privitorii ocazionali) dau search-uri febrile dupa informatie despre starea mea, despre fractura de platou tibial, cum sa-ti faci viata suportabila cat stai imobilizat (cica ceaiul de relaxare e obligatoriu daca vrei sa ai viata buna cu-n pacient in gips) cat dureaza recuperarea - intr-o incercare de a controla totusi ceva din ceea ce urmeaza. Rezulta ca am invatat mult despre genunchi si cum sa te porti cu el odata ce l-ai deranjat. si am aflat ca rabdarea e a mai buna calitate a omului. Conexiunea internet plus capacitatea de a sapa prin rezultatele scuipate de google ajuta si ele. Asa am gasit http://www.mybrokenleg.com/, un fel de indreptar al patzitului, pus cap la cap de un autor colectiv care le-a patzit si vazut pe toate. Spicuiesc din sfaturile gasite aici ... mai ales din acelea pe care eu chiar am reusit sa le urmez (si daca eu - mama inconsistentei - pot, atunci nu exista scuza:)) :

Grija mare cu deplasarea. Daca nu e musai mai bine renunti. Nu exista un mod sigur si comod de a te deplasa cand ai un picior in gips din coapsa-n-glezna. Carjele au viata si personalitate proprie. Mai ales la inceput, cand inca n-au devenit parte din corpul tau, iti joaca tot felul de feste: Aluneca aproape pe orice suprafata, se misca nesincronizat, ca niste picioare de barza beata, cad - indiferent cat de bine le-ai asigurat tu, iti omoara palmele, bratele, spatele (sigur, aici contribuie si greutatea ta, in crestere de la viata de canapea si rontaiala obsesiva), te frustreaza - totul e prea departe cand esti in carje. Asa ca, pentru siguranta si integritatea celuilalt picior, grija mare unde calcati cu carjele: daca e ud pe jos, daca e un colt de covor sau orice alta carpa care-ti poate fugi de sub picior/carja, think again & try again! Asta in casa si pe loc drept. Scarile si mersul pe-afara, eventual prin zapada plus gheata cum am eu ocazia, sunt pentru avansati si le vom trata, cu maxima seriozitate, mai incolo. Pe moment retinem doar regula de aur a deplasatului pe scari "up to heaven - down to hell" adica la urcat bagam la inaintare piciorul bun iar la coborat pe cel in gips.

Nu -i de insistat nici cu deplasarile cu masina. Eu m-am lecuit sever dupa cele 6 ore de la Livigno la Milano, de unde aveam avion spre Bucuresti. 6 ore pe bancheta din spate, in care iti cam tii in mana piciorul gipsat ca sa nu fuga stanga-dreapta, ca sa amortizezi socul trepidatiilor si sa nu omori soferu' cu strigatele de agonie. Ignori fara probleme Alpii si drumul absolut spectaculos de la 3000m. Injuri Europcar pentru ca ti-au dat o masina fara cauciucuri de iarna iar lanturile cumparate din banii tai nu fac fata. Injuri la fiecare franare si accelerare, nu mai vorbesc de gropi, praguri si alte denivelari urbane. Opresti des pentru pipi la benzinarie - ceva cu totul si cu totul special cand esti in gips. Injuri ploaia torentiala de la Milano care-ti anuleaza plimbarea in carje la care sperai.

Nu low cost daca trebuie sa zburati! Astia n-au resurse pentru situatii speciale precum picior in gips care trebuie tinut intins la nivelul corpului. La low cost, fie el si easyjet, platesti 2 bilete extra pentru augustul picior. Iar la Bucuresti cobori din avion pe brate ...ca noi asa suntem dotati.

Organizare! trebuie sa stii cu precizie ce vrei, de unde, pe unde trebuie sa te misti, unde lasi diverse chestii de care vei avea, la un moment dat, nevoie. Si sa te astepti ca totul sa dureze de 3-4 ori mai mult decat erai obisnuit. Orice actiune se descompune in zeci de miscari, atent planificate si indeplinite cu maxim de grija. Pana si banalul imbracat - asta daca reusesti singur! :)

Grija si mai mare cu moralul! Nu-i de gluma! Mintea trebuie ocupata mereu cu ceva si chiar daca pare destul de usor de facut, constati nu de putine ori ca n-ai chef de nimic din ce poti face, ca nu te poti concentra nici pe carti, nici pe scris, nici sa faci vreun lucru suficient de mult cat sa capete sens. Tanjesti, in schimb, si suferi ca un caine dupa tot ce implica deplasare bipeda. La TV vezi doar campionate mondiale de ski alpin, patinaj, in filme personajele alearga cu sete sau inoata eliberator, altele danseaza tango, ies in oras si se-mbata, poarta tocuri, jeans si rochii. Pe scurt, majoritatea look good "do stuff" &"go places" ceea ce nu poti spune despre tine cand esti in gips. Si cand iti zici tu cu umor ca alea's doar niste personaje pe cand tu esti ceva real, cu intelect si viata launtrica bogata, realizezi ca prietenii tai nu's personaje (ba da, sunt, dar nu la propiu) si ca ei se duc cat se poate de "in corpore" la toate petrecerile, concertele si intamplarile pentru care, de altfel, primesti si tu invitatii in fiecare zi... De-pri-mant! e-ner-vant!!

Investiti cu incredere in filme, reviste si muzici diverse si noi. Redescoperiti biblioteca! Sigur au ramas cateva carti bune necitite. (Ce-i drept, in 3 zile de stat in gips la Livigno am terminat Herzog. Problematic dup-aia a fost ca dintre cele 8-9 incepute, sa gasesc o alta carte care sa ma prinda si sa-mi consume timpul.) Ce m-a mai scos din nervi (dar mi-a facut oarecum altii) a fost sa citesc finally toate mailurile si link-urile interesante primite din decembrie incoa'. Sa trec prin tot felul de studii, articole, statistici, glumitze, comicsuri, site-uri, spoturi, barfe si can-can-uri. Info is good. Da', evident, te si oboseste. Si te frustreaza. Stii, de la nivel de tastatura, cam tot ce se-ntampla-n lume, oras, agentie, gashca iti vin sute de idei pe ora da' nu prea te poti implica in nimic. Speri doar sa tii minte ce e important si sa pui in practica cand oi putea pune picioru-n pamant.

O alta chestie care mie mi-a facut bine a fost papa bun. Dupa bulimia care se instaleaza la cateva zile dupa accident, cand incepi sa te obisnuiesti cu statul in fund cu piciorul pe perne, la gheatza, constati ca daca nu te opresti risti sa nu-ti mai poti ridica minunata faptura de jos. Cu atat mai putin in singurul picior valabil ramas. Asa ca faci lista de do's and don'ts si te tii (ce ocazie minunata) de ea:

Do's: lactate slabe, degresate, peste (mai ales somon, sardine), carne de pui/curcan fara grasimi, legume si verdeturi (broccoli, morcovi, dovleac, fasole, naut), fructe (struguri; mere - care sunt cica tare bune la lipit oase, pentru ca au boron, o substanta care favorizeaza absorbtia de calciu), migdale neprajite, seminte de susan, cereale integrale fara zahar, fructe uscate (mai ales caise, prune si curmale), sucuri de fructe, pasta de tomate si paste integrale gatite fara grasime, paine integrala putina si MULTA APA MINERALA (oricat ai vrea sa eviti drumul pana la baie)!!!

Don'ts: Cafea (de la 1 in sus, roade tot calciul), sucuri carbonatate, ciocolata, sare, lactate, carne rosie, fast food, alcool, paine si patisericale. Nu doar pentru ca ingrasa ci pentru ca ataca fix oasele.

Cast-away fashion e o categorie de tot rasu'-plansu’. Da’ trebuie sa te resemnezi si sa mai uiti de stil si de perechile de cizme/rochiile/ ciorapii colorati/paltoanele pe care n-o sa le mai porti toata iarna. Prietenii tai buni sunt pantalonii largi de trening (eu am optat pentru unii L, cu 2 marimi mai mari dar extrem de eficienti la incorporat piciorul in gips si la dezvelit acelasi membru pentru tratamentul cu gheata) si hanoracele cu buzunare. Buzunarele sunt un “must have” al sezonului, pentru ca te ajuta sa cari chestii de colo colo. Cu cat mai multe, cu atat mai bine. Sosetele sunt un capitol important: trebuie sa fie groase, ca n-ai chef sa te-mpiedici in papucii de casa; cat de cat tratate anti-alunecare (modelul cauciucat partial in talpa e pur si simplu “state of the art” si sa nu stranga glezna. Sunt foarte utile in procedeul macara, folosit pentru a muta si aseza de colo colo piciorul cu mana.

Masaj! Nu e moft ci se impune. Dupa o saptamana de dormit in aceeasi pozitie cu piciorul gipsat pe perne si de stat in fund pe canapea cat e ziua de lunga vei urla garantat dupa un masaj, cat o fi el de neprofesionist. Daca glezna nu e-n gips atunci si laba piciorului trebuie masata. Mai ales ca-ti arata clar ca nu-i convine ca intre tine si ea s-a interpus restul piciorului si gipsul. Cu mine a fost complicat, mai ales dupa zbor, cand tot ce ramane liber din piciorul accidentat de umfla dureros de la presiune. Glezna anghilozata, picior rece bocna, movuliu - da, stiu, culoarea invingatorilor - durere generoasa. Fara masaj si gheata as fi fost foarte nefericita.

Asa ca insistati pentru masaj. Fara rusine. Cei din jur ar trebui sa se simta motivati sa va serveasca. Dupa masaj sunteti alt om...un tiran mai mic, mai vesel, mai linistit si inclusiv mai capabil sa-si care si singur niste lucrusoare :).

Cam asa, pe scurt, despre supravietuirea in gips si carje. All in all, se poate trai si-asa...o vreme. Important e sa te amuzi cat poti de situatie si sa te disciplinezi. Sa nu te lasi controlat si sa-ti gasesti feluri de-a-ti antrena mintea si umorul, ca de muschi nu poate fi vorba.

some kind of art project

2010-02-03T17:48:00.003+02:00

O idee batuta in cuie frumusel de Alex Galmeanu. Ma duce, lateral, cu gandul la povestea cu fiul care batea cate-un cui in usa pentru fiecare greseala comisa. Stiti morala. In arta ea se mai schimba...

Gasita la Daniel Voicu

Enter 2010

2010-02-01T14:16:00.008+02:00

Iata-ma si-n 2010. Incepuse bine. In Livigno, o statiune cu totul si cu totul duty free din Alpi, la granita dintre Italia si Elvetia...la zapada de-un metru juma', cea mai de-la-mama-ei pizza (de retinut si de reeditat varianta cu ricotta si spanac), cele mai cu vino-ncoa paste (traditionalii Pizzocheri Valtellinesi din faina integrala cu salvie, legume, branza proaspata si muuult parmezan) cel mai ieftin alcool, in fel si chip servit (a se citi rom cu ceai si nu invers, whiskey cu ceva cafea nu irish coffee) si cele mai multe si bune partii.

Ma cam codisem eu sa ma arunc chiar asa la o vacanta la ski, ca nu prea ma gaseam in cea mai buna forma fizica (programul post honneymoon devenise criminal si incompatibil cu sala) si ma cam visasem in stransa relatie cu o fractura…nu imposibila daca te gandesti ca veneam dupa un an de pauza si fara vreo tura de incalzire pe partiile autohtone.

But I'm no chicken. Doar mergeam acolo cu nasii nostri, cu care cu greu ne putem vedea, ei ducandu-si traiul si muncile la Londra. Ratiunea i-a dat, asadar, ignore intuitiei si intoxicatiilor sub forma de vise rau-prevestitoare. Asa ca, dupa o mobilizare exemplara din partea proaspatului sot, o saptamana de ski in Italia a devenit evadarea perfecta. Iata-ma deci in clapari, pe schiuri, complet echipata, loving every bit of it (dupa stressul de inceput si o tona de ezitari).

Aici se rupe filmul. Ziua 3, spre final, dupa "no woman no fall" si dupa o pauza in varf de munte (pe la 3000 si) si-o gura de Bombardino (un lichior de ou delicios servit fierbinte, la cana, cu frisca si pai) absolut necesar din cand in cand pe cele minus 25 de grade la care ne dadeam: genunchiul stang cedeaza, cadere banala, cu schiurile in picioare si-un trosc suspect care ma arunca iremediabil in valea plangerii. Urmeaza 10 minute de durere atroce si frig plenar in asteptarea paramedicilor salvamontisti. Prima targa soseste dar se opreste mai sus pe partie, pentru domnul care tocmai facuse un infarct. Dam, stringand din dinti, prioritate cazului mai sus amintit si-ncercam sa explicam in italiana aproximativa (invatata in adolescenta de la Non E la RAI :)) ce ne doare. Vorba nasului Costel, ajuns ingrijorat la locul faptei: "trebuia sa se-ntample asta ca sa ne dam seama ca Irina stie italiana!" Atunci am ras.

Dupa verificari la piciorul suspect timp in care injuram intens pe si de saraca mama a salvamontistului si-n general orice-mi intra in vizor - in mare parte schiuri si clapari din directia carora se auzea "is she allright? avete bisogno di aiuto? did anyone call the banana? (adica targa)" - se decide ca nu pot merge pe picioare pana la telecabina si ca voi face coborarea vietii mele, atarnata pe targa intre doi minunati schori salvamontisti, pana jos, la baza muntelui. Adica cam10 minute interminabile (nu stiu exact ca am cedat la un moment dat) in care m-am tinut de targa pana nu mi-am mai simtit mainile - in fine si din cauza frigului. 10 minute incepute pe "all is full of love" cantat in cap, cu ochii mari la crestele si varfurile brazilor, la cerul ala limpede de ger, la cabinele cu turisti care urcau; apoi teleschiul, iar telecabinele, apoi un drum prin padure, niste schiori curiosi, apoi ups! o galeata de zapada pe fata - ca bravii mei schiori franau si virau cu mine-n carca pentru binele nostru :); ups, o denivelare de m-am intors vreo 90 de grade intre cei doi, ceea ce mi-a reamintit sa injur si la scurt timp sa ma rog in fel si chip sa se termine; dar nu ajunsesem nici macar la jumatatea drumului, coboram in viteza si muream de frig si de frica, imi inghetase zapada pe fata, strangeam din gene si ele intepau. Dupa asta am pierdut sirul, nu mai stiam sub ce teleferic suntem, nici cat mai e, da-mi aminteam perfect versurile de la "for whom the bell tolls"

Dupa alte cateva masti faciale cu zapada si intoarceri cu targa demne de triplu-lutz-urile din patinaj, ajung la caldura, in ambulanta unde un asistent imi da jos zapada de pe fatza si ma felicita pentru conversatia spumoasa (asa fac io cand mi-e frica) si apoi la spital.

De pe targa pe masa, jos textila si armatura (claparii ies cel mai greu din piciorul deja umflat) si da-i investigatii cu urlete si proteste monosilabice, si eu si doctoru’ complet lost in translation. Piciorul se verifica cu blandete si-apoi se inoada in cateva sensuri pentru stabilirea pagubelor. La aparate Dr. Giacomo Barbalace dupa cum zice ecusonul, drept pentru care pufnesc. Hai ca ma tin bine!

Dupa cam o ora de radiografii si RMN se insinueaza un diagnostic de fractura dar nu se iau masuri importante in afara unui bandaj elastic. Sunt retrogradata la scaun cu rotile si-apoi la carje si trimisa acasa cu reteta de painkiller si rugamintea de a reveni a doua zi pentru tratament allinclusive. RMN-ul nu-si dezvaluie tainele imediat si, fiind eu un oaspete de seara al spitalului, plec fara un diagnostic clar. Revin a doua zi dupa o seara complicata inceputa cu urcatul celor aproximativ 40 de trepte, inguste de 1 metru si inghetate, asternute in cel mai pur si logic stil de arhitectura montana de la locul maxim pana unde putea urca masina si pana la usa pensiunii unde eram cazati.

Ideea e ca un picior umflat si dureros care trebuie tinut intins perfect iti cam anuleaza placutul obicei al urcatului scarilor, operatiunea necesitand 10 minute de analiza, discutii, vaicareli si lacrimi mandre pana la gasirea solutiei: “da-le dracului de carje, ca n-ai forta-n maini nici sa mergi. Te car eu!” Asa ca, pe intuneric si printre nameti cat mine, am urcat culoarul de scari in bratele iubitului meu, intr-o pozitie demna de o fosta balerina de scoala primara :) Semispagat-ul in aer cu piciorul sustinut intr-o mana intra de atunci printre schemele obligatorii din patinajul artistic.

Ala a fost momentul in care am realizat cat de greu urma sa fie si cat de bine graia baiatul ala care pe langa “wear sunscreen” zicea ceva si de “be kind to your knees/ you’ll mis them when they’re gone”. Ceva ce n-am inteles decat pe 5 ianuarie 2010. Dupa urcatul scarilor, care dura, in medie, vreo 8-10 minute, am stabilit rand pe rand recorduri si la probele: “dus la baie” – 10 minute, imbracat pentru stat in casa - 15 minute, imbracat pentru iesit afara - 20 spre 25, somn – 4-5 ore cu pauze, etc.

A doua zi a fost si aia cu diagnosticul final (fractura platou tibial extern cu intindere ligamente colaterale si hemartroza), cu punctia pentru scoaterea lichidului adunat la genunchi (devenise saracul un fel de ticking bomb), cu gipsul (ceva fitzos, dintr-o rasina acoperita cu mult bandaj elastic) si – de departe cel mai horror moment- prima mea injectie in burta (util daca nu vrei complicatii cu tromboze si vene blocate, dar de vis pentru o iubitoare de ace) pe care urma sa mi-o autoadministrez prêt de 30 de zile, in fiecare zi de atunci incolo. Inutil sa povestesc cu cata naturalete mi se explicau grozaveniile astea, eu insistand mai in italiana mai in engleza ca n-am ioc de experienta la fracturi. Sincere felicitari, zice Dr. Barbalace! Si cam atat.

Drept consolare, cam la vremea injectiei, din salonul alaturat rasuna urletele unei alte domnisoare … o fractura de femur de toata frumusetea care ma arunca pe mine intr-un derizoriu de tot orgoliul ranit. Zic multumesc si ma recunosc norocoasa inclusiv la sugestia asistentei medicale Martina, altfel toata un zambet si-o-ncurajare, dar cam depasita de situatia din cealalta camera. Busy day in statiunea de ski.

Parasesc astfel scena principala si ajung in carucior cu rotile, la triaj la semnat fisa de externare unde ne-o luam, consortul si cu mine, intr-un mare fel. Cum numai o companie de asigurari ti-o poate servi… Pe scurt, caci povestea merita o dezvoltare separata, platim toate serviciile medicale golindu-ne cardurile si (in)jurand razbunare!

Ne mai ramaneau trei zile pline de stat (si nimic mai mult) cu piciorul sus, la gheata (care se gasea gratis pe toate drumurile si balcoanele), in minunatul si frustrantul Livigno, urmate de-un drum de-o zi cu masina pana la Milano si zborul inapoi acasa, unde m-astepta carantina de-o luna etc. Nimic mai simplu. Dar despre asta, in episodul urmator…

exit 2009 enter 2010

2010-01-14T12:35:00.006+02:00

Sigur, postu' s-ar cere deja la trecut...dar indurati-va de draftul meu, perpetuu actualizabil. Ce sa fac? Is doar o fata care ezita mult...mai ales in fata computerului :)

Doo mii noua a fost despre cel putin o chestie noua si despre toata zarva pe care o presupune orice noutate. 2009 ne-a adus 9 un nou statut in scriptele statului. De prin luna 9 (ce coincidenta nepreparata) mi-s femeie maritata. Pam-pam! Ocazie cu care am aflat (de la niste maestri in domeniu) ca as putea incepe cu succes un business in domeniu, daca nu m-ar speria intr-atat ideea contactului programatic nemijlocit si nepotolit cu bride si groom-zillas, fie ei si din specia modern, creativ, cu timp putin, asteptari offbeat si nicio intentie de a da toti banii pe-o nunta.

Asadar in 2009 m-a luat si dusi am fost. Ce mai ramane de povestit din anu' care s-a dus merge si cu liniute:

experienta "fata cu parul de foc" din perioada ianuarie - aprilie (o fixatie mult infranata si previzibil "tribute" Tori Amos) Asa se consuma si maxima mea razvratire impotriva casatoririi (se stie, nu faci experimente capilare in anul cu nunta. U just don't! :P)
Londra in martie: din seria "the daffodils looked lovely that day" in Hyde Park, plus reintoarcerea la locul crimei - Portobello Sunday market - unde armele letale fura niste rochii si niste gablonturi vintage iar victima eu; se mai bifeaza cu mandrie Brick Lane si Spittalfields pe care le ratseram in alte dati; totul cu 5zile de soare, asta ca sa ne razbunam pe first time-ul ploios si fruguros din acel iulie londonez.
Budapesta in august, la Sziget, intr-o gasca colorata si deloc plictisitoare: 5 fete cucuiete, fiecare semanandu-mi si enervandu-ma intr-un fel :) M-au dus pe sus Snow Patrol, am descoperit pe bune Editors (mai ales ca au venit si la Bucuresti odata cu noi in acelasi avion!!), am re-evaluat Placebo cu noul baterist indracit, am pierdut niste lucruri si-am castigat altele.
si-apoi Paris in septembrie (tout simple, tout a la legere, tout culinaire) unde-am mancat pentru prima si ultima oara stridii, ceea ce nu pot spune despre fratii nevertebrati terestri - deliciosii escargotzi, cum le-am zis si cum le-om mai zice; unde ne-am pierdut mintile mancand, cu vin si bere nefiltrata si conversand cu frantzuji bonomi si mandri, de la tara, o mie de feluri de foie gras si de branze, in cele ... sa tot fi fost 4 ore... la targul de produse BIO de pe malul Senei; unde-am haladuit cateva nopti albe bune cu Simona (o fosta colega de camin si de Politice) si cu-al ei Stephan (cel mai "barbat de calitate", cum ii place domnului sa se intituleze, in cea mai haioasa romana), gasind Parisul neturistic si China town-ul local; unde am recidivat cu vreo 12 carti noi la ce mai fascinanta librarie din lume - Shakespeare & co de langa Notre Dame; unde-am mancat sumar, in varful patului, cei mai doi mango imensi copti; unde m-am indragostit de branza de capra.
imediat dupa, Maroc - cu plajele pustii din Essaouira; cu kiterunners si surfers; cu cei mai buni creveti la abur, cu patrunjel si usturoi, cu peste cules acu sh fript acush pe carbuni si servit cu cei mai buni cartofi prajiti din viata mea, pe-un colt de plaja de Atlantic, langa Sidi Kaouki, chez Abdou, celibatarul cu 8 neveste care mi-o petzit-o pe bunica, fara sa para a glumi prea mult; cu plimbarea de la Diabat, pe caii arabi, la apus, pe malul oceanului si printre dune, plus Cola la 0.66 ml bauta pe-nserat in ghereta unde tragea, zice vorba localnicilor, insusi Jimi Hendrix; plus cele mai frumoase dimineti in camera terasa de la ultimul cat al riad-ului alb, unde se sade asa de bine si-unde se vede si se simte oceanul.
iar Maroc, adica bazar ametitor, culori, covoare berbere (absolut incredibile) si cutii magice din lemn de tuia, 2 camasi de femeie frumoasa - una alba alta albastra, un sal albastru touareg, baboush-i din piele colorata pentru toata familia, un souk murdar in Essaouira si-unul de nepatruns in Marrachech - orasul labirint, imposibil de pus pe o harta, mistic si infricosator (mai ales la prima vedere, noaptea, dupa o zi de calatorit), atatator si generos la inserarea numarul 2; indestulator si plin de lectii, unde totul e de vanzare si de negociat. inclusiv drumul inapoi la riad. Nu degeaba e Djma El Fna monument Unesco: e un fel de matca a lumii asteia amestecate, spirituala nu religioasa, vie dar mereu la un pas de moarte; Unde te misti prostit si dezorientat, ca un micro pixel intr-o animatie amorfa, printre cobre si fachiri, dansatoare din buric travestiti, inghititori de flacari si sabii, ghicitoare care te urmaresc facandu-ti semne cu mana tatuata in henna si cu ochii intensi si unde la fiecare colt ti se ofera o noua initiere. Unde, odata aclimatizat, te bucuri de cele mai bune portocale, de gigantice curmale si smochine si de cel mai viu joc culinar...in miezul pietei, la kilometricele tarabe pline de bunatati cantate si laudate de mii de muezini ai comertului cu hrana. Unde sa vorbesti romaneste e divin pentru ca-ti mai da inc-o senzatie indescriptibila: bucuria si eliberarea care te cuprinde cand vezi fetele exasperate si deznadajduite a celor care se chinuie sa te agate intr-un troc, chilipir sau o "taina" ghicindu-te dupa limba vorbita. Marocanii n-au invatat inca romana. Raman perplecsi cand n-au cum sa te-apuce. Si tristi. De-aia noi am alternat limba de conversatie ... franceza fiindu-ne cea mai de pierzanie :) In general, nu si-n gradina Majorelle, descoperirea umbroasa si vegetala a lui Yves Saint Laurent si oaza preferata a turistilor cu gust, dupa obositoarele ore in medina cea autentica si misterioasa, care-si incearca neobosit veneticii veniti sa-i zgandare secretele.
si-ar mai fi despre Maroc (dar mai pastrez si pentru o sedere lenesa la ceai de menta, cu prieteni) si-o sa mai fie...vrem in desert, in munti Atlas, la Fez si-n nord.

Am lasat din 2009 multe nepovestite. Carti, concerte, filme, petreceri, intamplari initiatice cu final prost, oameni noi si ne-prietenii. Sa-mi fie de bine si-nvatatura de minte. Ca de trait, pe 2009 l-am cam trait.

the wall is dead, long live the wall

2009-11-05T17:33:00.003+02:00

The U2 free Berlin concert is not so free after all. Things are quite ironic, really, as the organizers have put up some barriers to prevent people with no (free) tickets to peek and catch some glimpse of the U2 concert celebrating the Fall of the Berlin Wall :).

Let's repeat: they've built a wall around a concert dedicated to the wall that has come down. Ain't that a free and logical world? It should've been more like in the "where the streets have no name" video, if you ask me.

More here

saraci cu duhul si cu mai ce?

2009-11-04T18:35:00.002+02:00

Prima "fericire" e cea a saracilor cu duhul, zice morala crestina. Si nu vreau sa comit vreo proasta citire a literei Domnului dar cred ca saracia duhului bate bine spre umilinta, lepadare de orice avere, mai ales spirituala. Zice aici ca Bunuri precum sanatatea fizica, puterea, gloria, calitatile intelectuale sau spirituale, sunt o tentatie constanta pentru a uita de Dumnezeu sau pentru a-ti pune propria încredere în valorile umane. De aceea trebuie un minimum de suferinta, saracie materiala, vreun insucces pentru ca omul sa ia cunostinta de adevarata sau fictiva sa saracie spirituala.

Daca mai luam in calcul si faptul ca romanul de rand, bun crestin de gura, nu are chiar o atitudine intr-atat de sofisticata fata de aceasta sintagma din biblie, s-ar putea spune chiar ca ne lasam mioritic in baza a "ce-o da Domnul", "mai bine sarac si curat", "crede si nu cerceta" si alte felurite forme de obedienta si renuntare. Ce mai, e clar ca romanu' nu problematizeaza el asa fin despre credinta, nefiind un cercetator al propriei religii ci un simplu declarator - asta in cazul in care religia crestina nu-i e, ca multe alte lucruri, tot un "dat" la care nu comenteaza.

Acum, sa pasim in viata reala si sa vedem ce efect are o asemenea religiozitate asupra felului in care traim. Nu demult Michael Shermer un mare sceptic in viata si un si mai mare avocat al stiintei observa consternat cat de multa religie se face la noi in scoli. Nu mai vorbim de nebunia anti pasapoarte bionice, de cozile la diverse moaste si tot ocultismul care fac din stirile de la ora 5 cu exorcizari si Tanacu, varfuri de audienta. Suntem niste mari religiosi. Niste oameni cam putini la minte si cam mici la suflet, fara sa avem vreo treaba cu raiul promis saracilor cu duhu (ala e pentru aia care chiar se cerceteaza).

Dar sa revenim la ponoasele din viata de zi cu zi. Unele grave. Au cercetat unii (de la o revista, Reproductive Health ii zice) si au descoperit o asociere puternica intre nivelul de religiozitate dintr-o tara si rata cazurilor de adolescente insarcinate (ma rog, de teenage birth rate e vorba da' mi-e greu/lene sa traduc cum trebuie). Si corelatia e fix invers fata de cum s-ar astepta niste religiosi care vor sa educe cu "frica de Dumnezeu". Cu cat statul e mai religios, cu atat numarul nasterilor printre adolescente e mai mare. Citez: “religious communities in the US are more successful in discouraging the use of contraception among their teenagers than they are in discouraging sexual intercourse itself”.

Vedeti aici metodologii si explicatii pentru aceasta frumoasa concluzie iar noi sa mergem mai departe cu "rationamentul care ne doare".

La noi treaba asta cu religiozitatea se traduce in ascundere, tot soiul de tabu-uri in familie, in frica si-n paralizare. Si-apoi in nenorociri personale mai mult sau mai putin finale. N-o sa ma refer aici doar la copiii pe care-i nasc fetele din familii traditionaliste si la "situatiile sociale" care infloresc de-aici incolo. Pentru ca, daca totusi nu nasc (pentru ca folosesc totusi mai mult sau mai putin contraceptive sau solutia avortului), aceste fete - crescute atat de "in spiritul" societatii noastre de retrograzi cu zambet mandru pe fatza - patesc mai incolo in viata altele, ca doar de-aia suntem fruntea in Europa la mortalitatea cauzata de cancerul de col uterin (de exemplu).

S-o spunem p-aia dreapta: nu suntem religiosi, suntem muti si gresit "rusinosi". Nu numai ca in Romania nu se face educatie sexuala in familii...dar nici educatie medicala nu pupam. Mai ales daca educatia medicala implica referiri la organe sexuale sau orice pe-acolo.

De-aia-mi vine sa le zic tuturor celor care fac campanii pe cancer de san sau col uterin: primul pas ar fi sa ne educam mamele sa vorbeasca deschis si natural despre sex, igiena si preventie cu fiicele lor. Sa nu mai fie nici sexul nici vizita la ginecolog asa un tabu sh-un bau-bau.

Santa, u're fired!

2009-11-03T12:23:00.006+02:00

Cica prin anumite state mai cu coloana, mai cu personalitate europeana sau mai stabile la capitolul patriotism, Mos Craciun si-ar cam lua-o anul asta. portrivit unui articol din financiarul, retailerii din Cehia ar cam vrea sa renunte sa-l mai plimbe pe Moshu' ca pe urs, de dragul vanzarilor, pentru ca nu-si prea mai face treaba. Cehii il vad pe anglosaxonul in haine rosii un simbol al vestului, adica locul de unde vin problemele si criza.

Incredibil, dar adevarat! Santa Claus a fost trecut pe lista de disponibilizari in Cehia. In orice caz, unul dintre cele mai mari lanturi de magazine ale tarii, Tesco, si-a propus sa renunte in acest an la serviciile simpaticului batranel. Iar exemplul Tesco va fi urmat, cu siguranta, si de alte companii de desfacere. „Un lucru este cert: anul acesta vor fi mai putini Santa, pentru ca pot avea un impact negativ asupra starii de spirit a consumatorilor.

De data aceasta, continua Mikes (expert in reclama), „oamenii vor vedea adevaratul Craciun cehesc, traditional”. Inevitabil, se naste intrebarea: sa fie criza scuza ideala pentru revenirea la obiceiuri uitate, dar mai putin costisitoare? De ce nu, in ultima instanta.

„Lanturile comerciale vor promova traditiile locale pentru Sarbatorile de Iarna, iar coloritul national va fi raspunsul nostru la globalizare”, a pus Mikes punctul pe „i”.

UPS! dupa ani de marketing alb-rosu de Craciun, Santa Claus NU mai vinde!!! Asta in Cehia (singurii care n-au ratificat tratatul de la Lisabona. Ca la noi, in bamboo, colectia de mos craciuni si craciunitze a ocupat juma' de magazin inca din octombrie!

lecturi ostentative

2009-11-03T11:27:00.006+02:00

Ce va ziceam eu ca orasul citeste? In seara asta o face mai abitir, cu proiectul LECTURI URBANE marca civika. Multumesc Sandra pentru invitatie!

Hai,deci, la 7pm la metrou Aviatorilor sa citim din cartile pe care le caram cu noi sau din cele pe care ni le-or da organizatorii. O sa fie o plimbare minunata! Trebuie sa fiu acolo cu creionul de sociolog in mana. Astept reactii! :)

HELP

2009-10-29T10:43:00.003+02:00

Niste oameni "de aluat bun", vorba lu' Bazavansi-un proiect care pana acum n-a atras nicio mare companie cu buget de CSR. Pasi catre viata cauta sa stranga 20.000 Euro pentru copiii bolnavid e cancer de la Marie Curie.

Fuck the NEW! oda pase-ismului

2009-10-26T18:14:00.005+02:00

NU chiar din seria SUS Clasicii (dupe cum ne invata filantropica lui Caramfil)da' buna. N-o sa va explic, o sa-ncerc sa va zic.

De la WIRED, un articol manifest impotriva cultului - extreeem de costisitor - al noutatii si-o propunere: The Cult of the Somewhat Delayed.

E nevoie de contra-cult ca asta - cu followers, doctrina si tot tacamul - ca sa nu parem prea Amish in lumea asta a superNOU-ului. Adica daca deabia acum descoperi Harry Potter sau Madmen, sa nu-ti rada in nas niste up-to-date-ers cu viteza buna de download :)

The main purpose of the cult will be to allow us to enjoy two-year-old entertainment and technology without being corrupted by the heathen new-havers. In order to remain blissfully ignorant of spoilers and shiny new temptations, we will constantly live as if it were two years in the past.

Sa urmam toti acest contra cult daca vrem sa traim, de ex., mai ieftin si mai bine. Pentru ca the best way to instantly raise your standard of living is to live in the past. If you subsist entirely on two-year-old entertainment, and the corresponding two-year-old technology used to power it, you’re cutting your fun budget in half, freeing up that money for more exciting expenditures like parking meters and postage.

Cultul asta e un protectionsim cosy, un fel de delay, cat sa ne permitem luxul unor actualizari mai lente, mai agale. O comunitate inchisa, exclusivista, care sa nu permita zadarnicirea cultului si a starii de bine. Wired o zice bine:):

Nobody in our cult will be allowed to view media from the outside. Those who mention Michael Jackson’s funeral will be banished from our society, and anyone who reveals the identity of the final Cylon will be killed.

Finalul articolului e foarte bun! de fapt tot articolul a iesit mai bun decat ce am reusit io aici, in incetineala mea demna de cultul lui somewhat delayed.

It is our fervent hope that all of you filthy unbelievers will respect our money-saving way of life, just as we respect your right to provide us with cheap entertainment. We just want to be left alone, and we hope you and the upcoming Clinton administration understand that.

Femeia romana, mama si amanta

2009-10-22T12:47:00.003+03:00

Ce-mi place mie la metrou este ca poti face radiografii. Iar azi am avut trei statii pline sa ma uit la oameni ... ca-l uitasem pe Herzog, cu bizareriile lui, pe noptiera ... Si-am vazut femeia romana - in fine, de Bucuresti. Sa te tii bizarerii! Ce-am vazut m-a scos (sper eu, benefic) de sub contextul tip clopot de sticla al locului in care muncesc, unde femeile sunt "bune", fardate ca din revistele pe care le tin ocazional sub brat la tigara, intzolite frumos si atent, ba chiar spectaculos daca ma gandesc cu cat "sens" si histrionism poarta anumite haine sau accesorii deshantzate, musai de designer roman contimporan. Femeile din advertising n-au nici o treaba cu alea pe care le vezi la metrou. Cu cateva exceptii (zane eco-friendly care merg pe jos in ciorapi fuchsia sau fusta tutu, pe bicicleta sau cu metroul iarna), femeile din advertising merg cu masini mici, vesele, colorate si cochete sau cu muscle cars - puternice, fiabile, sharp &smart, uneori de-a dreptul corporate. De-aia o data ajunse la birou acestor femei le sta bine pe tocuri impecabile, perfect complementare tinutelor en couleurs sau all black with a twist (evident, fara stropi de noroi pe dres sau jeans). Totul e armonizat, studiat iar derapajele sunt controlate, intentionate, din seria "tzol statement". In fine, ati prins ideea!

La metrou e altfel, intr-un fel care m-a facut sa ma intreb la ce se gandesc aia care zic de romancele frumoase de pe strada. La metrou ele sunt fie sterse, fie stridente ...cu varianta de mijloc a incercarilor timide si stangace de "outfit cumva ca-n reviste". Sa exemplific, pana nu incepe toata lumea sa ridice piatra: de ce sa pui un ciorap bordeaux - prune, din dantela groasa "de boudoir" pe un picior grasun incaltat in sandale maro cu decupaje, la o tinuta cu gri si maro, jumate "boring de office" jumate matase inflorata de doamna cu istoric hippie? De ce un costum negru cu camasa alba si pantofi de lac, cu platforma (dar genul acela care copiaza pantoful cu talpa subtire, doar ca talpa se inalta triunghiular, rigid si coltzos facand purtatoarea sa para incaltata cu doua bucati de lemn)? De ce ruj rosu strident, pe un ten palid, la o tinuta anonima, gri, + un par vopsit agresiv in negru cu reflexe albastrii? De ce blugi prespalati, de vara, mulati fara sa fie elastici, scurti pana la glezna, de sub care se itesc niste ciorapi negri, opaci si grosi care intra apoi in pantofi din velur albastru electric potriviti pentru un cocktail, totul accesorizat cu geaca sport, de tercot si rusac minuscul de piele ecologica, plus o pleata neregulata, in vant. De ce cizme "in trend" peste genunchi, la o pereche de pantaloni scurti, pana la jumatatea coapsei, mulati, lasand sa se vada piciorul in ciorap negru, transparent + pulover maro si unghii roz? de ce geaca de fas galben canar la pantaloni alb, cercei de plastic albi si cizme cu toc si siret din musama galbena, plus o punga galbena, perfect asortata si unghii false, vopsite "frenci"? De ce costumatie de "femeie respectabila" cu tapaj si ruj de matroana de bordel?

De ce nu ne plac simplitatea, armonia, curatenia, autenticitatea? de ce ne razbunam pe tinutele de birou adaugand accesorii din plastic in culori care strapezesc dintii? De ce vrem si comod si sexy (stilul Libertatea, ca altfel ar fi posibila combinatia), nici prea sport, ca nu e sexi, nici prea de gala ca n-avem toate piesele? De ce nu avem stil dar asortam in continuare, cu religiozitate, geanta la pantofi?

Pentru ca romancele de la metrou sunt prinse intre a fi mame (la cratita, la datorie, la dispozitia barbatului si a copiilor) si amante (ascuns focoase, nerusinate la o adica si repede cazatoare la amantlac). Pentru ca li se pare prea babeasca simplitatea dar prea indraznet un outfit in intregime "altfel", cu personalitate pe care majoritatea nici nu si-l permit. Pentru ca nu au personalitate. Sunt cobaiii trend-setterilor de Can-Can si Click. Sunt copiile low-budget ale vedetelor ieftine. Sunt blond platinatul -pasaport pentru succes. Sunt ipocrizia cuminteniei patriarhale cu unghii cu abtibild inflorat si sclipici.

Mi-e dor de ce-mi povestea bunica despre doamnele din vremea razboiului, care-o duceau greu dar tineau la mantoul de stofa (carpit, poate, transformat dintr-o haina mai mare, rascroit), la simplitatea eleganta, la pielea curata si ingrijita, fardata cu zgarcenie sau deloc. Din toate astea frumusetea unei femei se vedea mai lesne, fie ea si partiala, intr-unul-doua detalii. Mainile curate, cu unghii scurte, pielea ingrijita, parul coafat sau strans – oricum ingrijit. Rochiile simple, sacourile cambrate, ciorapii remaiati, cu dunga, pantofii cu toc care respecta anatomia si frumusetea deopotriva, bijuteriile putine dar valoaroase (mostenire de familie). Nu discut despre moravuri. Mama si amanta s-au intersectat mereu in femeia romana. Insa cele doua nu se vedeau nicicum la metrou.

restante

2009-06-09T14:15:00.007+03:00

adica o mana buna de subiecte lasate in urma de care mai ca nu-mi mai vine sa ma ating. Asta e!ce s-a dus, dus ramane.

Ce nu vreau sa pierd e discutia despre Harta Verde si recent lansatul Club al celor care au habar ce-i aia o harta verde si la ce e ea buna. Buuun.

Sa recapitulam: In mai anul trecut niste tineri - cum altfel decat entuziasti? (ma rog, eu le-as spune nebuni, ca-s intr-un mood mai sceptic, mood de Romania) - de la Asociatia culturala Goodartofnoon au facut si-au dat poporului spre libera interebuintare o frumoasa Harta Verde a Bucurestiului (sora dreapta cu New York Green Map, adica prima Harta Verde din lume, mai matura cu vreo 15 ani decat a noastra). S-a tot scris despre asta la vremea respectiva aici, aici, aici, aici dar chiar si aici :)

Pe scurt, o Harta Verde e buna pentru ca:

identifica si pune pe o harta resursele durabile ale unui oras
ia in calcul ca resurse verzi si ceea ce nu e, la propriu, verde: adica muzee, cafenele, magazine de artizanat si produse bio, magazine second hand, piste pentru biciclete, puncte de colectare materiale reciclabile, centre comunitare, cantine sociale si muuulte altele.
semnalizeaza in teren resursele, pentru a le scoate din anonimat. lista resurselor si a simbolurilor din sistemul Green Map se gaseste pe http://www.hartaverde-bucuresti.ro/ sectiunea simboluri si, din ce in ce mai mult, prin oras.
este o resursa in sine, extrem de utila locuitorilor si turistilor. Este cel mai bun ghid pentru un oras iar turistii straini s-au obisnuit sa caute Harta Verde atunci cand ajung intr-un loc nou. Iar daca orasul respectiv are o Harta Verde, atunci obiectivele de pe harta castiga vizitatori, orasul e mai interesant si de aici multe si bune.
cei care fac o Harta Verde mediaza relatia dintre autoritati si cetateni. Nu de putine ori intocmirea unei Harti Verzi a insemnat chiar descoperirea resurselor (sau constientizarea absentei lor) de catre autoritati. In New York, planul actual de dezvoltare urbana tine cont de prima Harta Verde, cea realizata de Wendy Brawer in 1992.
este deschisa si poate fi adaugita, modificata sau largita prin contributia locuitorilor orasului. Astfel, fiecare bucurestean poate de anul trecut sa caute resursele durabile din zona unde locuieste si sa le semnaleze autorilor Hartii Verzi. Ele ajung pe varianta online a HV si apoi pe versiunile adaugite ale Hartii Verzi lansate in 2008.

In fine, argumente mai sunt si ele chiar trebuie spuse. Mai ales pentru scepticii care nu inteleg ce e asa special la Harta Verde. Ca doar s-au mai vazut initative verzi/eco si s-au mai plantat copaci si s-au mai curatat albii de rauri si pajisti montane si s-au mai reciclat niste ambalaje, s-au mai facut niste conferinte si teambuilding-uri, s-au mai construit monstri din Pet-uri, s-au mai indoliat copaci, s-au mai facut campanii. De ce-ar fi Harta Verde mai tare decat fiecare si toate aceste "proiecte" la un loc?

Pai pentru ca Harta Verde e un fel de undita data omului in loc de peste. Are mai putine beneficii imediate, palpabile, te loveste parca mai putin in plex (pentru ca n-are un mesaj agresiv, Harta Verde nu e o militanta) dar face al mai mare bine: te orienteaza si te imputerniceste (ma rog, englezii o spun mai bine cu al lor empower).

O simpla privire aruncata pe o Harta Verde te invata mai multe despre mediu si oras decat ai putea citi in brosuri si carti intregi. Doar iti stabilesti un reper (sa zicem intersectia de unde iei autobuzul spre scoala sau job) si afli imediat cat de verde e acel loc, cat de functional pentru un stil de viata sanatos, normal. Asa cum stii ca exista si ca se pot face, doar ca nu pe la noi ci prin alte capitale europene.

Cu Harta Verde poti afla, de exemplu, ca anumite plantari de copaci se fac aiurea, acolo unde nu copacii lipsesc ci poate un spatiu amenajat pentru caini sau o piata agroalimentara. Vorba hartilor verzi: verde nu inseamna doar copaci, ci tot ce ajuta un oras sa functioneze cursiv, armonios si sanatos. Mare vorba!!!!

De fapt Bucurestiul sta binisor la resurse "verzi". Doar ca nu stim noi, locuitorii sa le folosim sau sa le revendicam, in cazul in care au fost abandonate. Dar nu-i asa ca, daca ai sti ca in cartier la tine e o veche moara paraginita, simbol pentru arhitectura industriala interbelica, ai trece mai des pe acolo si poate chiar ai spune cuiva de acel loc? si de ce nu, ai propune primariei sa faca acolo un muzeu... cam cum a fost si cu Tate Modern?

Dar sa revenim la undita. O avem. se numeste Harta Verde a Bucurestiului si autoritatile s-au crucit sa vada atata informatie stransa intr-o coala de hartie. Lucruri pe care primarii nu le stiau pana la Harta Verde, le stim noi acum fara vreun efort.

Ok. Buna pleasca. Si ca sa nu sfarsim romaneste, dandu-i dreptate unui mare militant pe teme de mediu care n-a dat sanse Hartii Verzi, desi cu relatiile si devotamentul pentru ecologie o putea foarte usor ajuta sa se intample, hai sa facem ceva cu undita asta smechera.

hai sa ne luam mai in serios pe noi (ca oameni care merita un trai sanatos si nu ca resemnati intr-un Bucuresti gri de cacat) sa dam mai multi bani (impropriu spus) pe zona in care traim si sa incercam macar sa o evaluam, sa vedem cat de "verde' e si ce i-ar mai trebui sa fie cum ne-ar placea. un exercitiu de constientza care o sa ne faca tare bine.

Startul l-au dat deja niste liceeni. Nici ei nu stiau mare lucru despre locurile din Bucuresti unde se consuma mare parte din viata lor. Au luat Harta Verde la studiat si apoi s-au apucat sa evalueze diverse colturi de Bucuresti. au vazut ce resurse durabile exista in fiecare zona studiata, au facut Harti Verzi zonale si apoi au propus proiecte de imbunatatire. Niste copii de 15-16 ani au propus autoritatilor solutii viabile, verificate in consultari cu cetatenii din zonele studiate. Se mira cineva?

De la o idee s-a ajuns la un set de solutii care pot fi implementate. De la succesul Hartii Verzi s-a ajuns la Club Harta Verde. Un grup care face cu fiecare proiect lucruri palpabile pentru orasul gri de care majoritatii ii e lehamite: un parc, niste trasee culturale, reabilitarea unui monument, fluidizarea traficului rutier, zone de entertainment outdoor in mijlocul orasului etc.

Strica si tu o intrebare la Club Harta Verde. E posibil sa afli ca ai o idee care poate schimba felul in care traiesti in Bucuresti. Verdeeee!

wii rules

2009-06-07T21:52:00.002+03:00

Am facut azi miscare in casa mai mult decat as fi reusit pe coclauri pe-o asa caldura. Mai mult decat atunci cand aveam "doc's orders", mai mult ca la "marea inarmare" cu saltea, gantere, mingi de pilates si powercord. mai mult decat ma alearga Tori (mai nou am invatat trucuri prin care lasi mai mult cainele sa alerge :)) Nu mai mult decat la sala.... dar mai simpatic, mai fun! M-am convins de ceva vreme ca nu-s intr-atat de tenace cat sa ma tin de niste programari la sala. Nici daca platesc sedintele in avans. Nici nu ma prea atrage. cu exceptia orelor de tae bo, fooarrte tari...foarte obositoare!!! si foarte la ore fixe...deci imposibil de respectat.

Deci wii rules!!!! Pentru zilele cand nu-i caz de balceala si nici de tenis (pe zgura) sau role, faci ce sporturi vrei tu, aerobic, yoga, exercitii pt echilibru si coordonare. I could't love wii more! After all, it did say that my fit age is 25. Yeeei!!!

Ce mai fac

2009-06-02T21:45:00.002+03:00

ce mai simt, ce mai beau, ce mai ...
Am mai dar nu in ochii lumii. Chestie care parca-ncepe sa-mi lipseasca. O fi din cauza ca am inceput sa citesc Yes Man si-am chef si eu de-un experiment cu pozitivism. Co toate ca nu tin nici cu Yeah-man-ii nici cu No-man-ii...

Buuuun. Am trecut deci prin luni de munca tembela (adica genul intretinut de criza, multa si prost apreciata, de parca de asta am avea noi nevoie when the going gets tough). Faza cu munca e un evergreen. Ce bine-ar fi ca ce-am pitchuit si castigat prin iarna sa insemne proiecte misto, suficient de misto sa-mi vina inima la loc... Revenim. Apoi am trecut prin inceputul unor pregatiri, sau pregatirea unor inceputuri...nici eu nu mai stiu. Cert este ca inca (ma) pregatesc. N-am mai citit. Chiar nu. O fi din cauza ca fotoliul de citit nu mai e la geam. In fine, n-a fost timp, nici stare. Am avut doar one-night/metro trip stand-uri cu reviste, studii, carti de colorat, ziare de toate culorile, limbile si specializarile. Etajera mea e un bordel neincapator dovedit de luptele dintre personalitatile de pe coperti ... mai glossy sau mai "titrate" dupa cum ne fura preferintele sau spleen-ul. Avem de toate in bordel: cam tot ce-a aparut despre Obama si campania lui revolutionara, chipuri zambitoare de Brides din UK si US (care sunt mai frumoase dar mai plicticoase decat ce ti-e dat sa vezi pe miresici.ro), sentintele din Economist (cu the), cartea cea mai tare despre criza (aia cu pinguinii care constata ca au o problema cu ghetzarul si trebuie sa se mute), 2 ghiduri despre Maroc si unul bonus, despre Paris, Yes man (de care am mai vorbit), Pavilionul cancerosilor (pe care mi-e frica sa-l re-incep), ambalajul de la cel mai tare ceainic care-o sa-mi fluiere mic-dejun-urile (are un carton foarte special pe care intentionez sa-l folosesc intr-un colaj), niste numere din Money Express indoite pe articolul lui Rogozanu, un album de arta contemporana foarte tare scos de Tachen (thanks J), flyere cu designeri locali de tzoale, pantofi si accesorii (luate de pe la vreun My Grandma's Backyard sau V 4 Vintage) si pe rand programul filmelor europene (din festivalul omonim), programul tiff (inceput de ziua mea, ratat de mine tot atunci), un leaflet de la targul de hrana bio si brosurica Pasarela. Cam toate zic ceva despre ce fac si mai degraba despre ce-as fi putut face "all this time".
Hai ca m-am urnit. Nu promit nimic, dar mi-ar placea sa ma mai aud :)

Atat de frageda, in memoriam Gabriela Tudor

2009-02-10T14:03:00.004+02:00

Toti cei care au cunoscut-o sau au colaborat cu Gabriela Tudor, sunt invitati sa-si ia ramas bun de la ea cu ocazia unui eveniment dedicat memoriei sale, care va avea loc, SAMBATA 14 FEBRUARIE, ORA 19 la Centrul National al Dansului din Bucuresti (cladirea Teatrului National, Et. 4, intrarea Laptaria lui Enache).

Evenimentul este realizat cu sprijinul artiştilor Andreea Căpitănescu, Florin Fieroiu, Carmen Riban, Eduard Gabia, Mircea Ghinea, Cosmin Manolescu, Paul Cimpoieru, Mădălina Dan, Thomas Körtvélyessy (Olanda), Matei Branea, Jürg Solothurnmann (Elveţia), Harry Tavitian si Vlaicu Golcea. Pe parcusul spectacolului vor fi proiectate imagini, interviuri şi momente din viaţa Gabrielei Tudor din arhiva Fundaţiei Proiect DCM si a Programului Cultural Elveţian în România şi din filmele Phoenix’05 realizat de Gabriela Tudor şi Elisa Fuchs (SCP Romania), Bucarest 10 mots realizat de Asociaţia ArtLink, Heaven realizat de Matei Branea.

Fundatia Proiect DCM va lansa cu ocazia spectacolului din 14 februarie initiativa crearii unui fond special care va acorda o bursa „Gabriela Tudor” in management cultural unui tanar interesat sa se specializeze in acest domeniu. Bursa va fi acordata anual in luna iulie, cu ocazia zilei de nastere a Gabrielei. Daca sunteti interesati sa participati financiar la realizarea acestui proiect, o puteti face printr-o donatie care poate fi facuta in conturile Fundatiei Proiect DCM sau direct cu ocazia spectacolului. Sprijinul dvs. financiar va fi mentionat pe site-ul ce va fi realizat pentru acest proiect. Donatia dvs. poate fi realizata in unul din urmatoarele conturi cu specificatia „pentru Gabriela Tudor”:
Beneficiar: Fundatia culturala Proiect DCM
Cont IBAN Lei: RO72RZBR0000060008485433
cont IBAN Euro RO58RZBR0000060007477661
Bank account IBAN CHF: RO54 RZBR 0000 0600 1127 2179
Bank account IBAN USD: RO76 RZBR 0000 0600 1127 2171
Banca: Raiffaisen Bank, Agentia Piata Amzei, cod swift RZBRROBU

Justin Reed's illustration

2009-02-09T11:34:00.005+02:00

because we love movies ...

more of Justin Reed's art here. via Feeder.

de criza

2009-02-06T15:12:00.006+02:00

e posibil sa zambim mai mult. Explicatia e fie "motivatia pozitiva", cum spun cei de la Magazinul progresiv, fie frica, aceasta "motivatie negativa" pe care o observa Rogozanu in Money express.

Voi de ce zambiti zilele astea? :)

CSR de Romania in 2008

2009-02-06T12:02:00.006+02:00

Dragos (Dehelean) face bilantul si pica numai bine. Personal chiar cred ca e de facut ordine cat mai serios si cu simtul responsabilitatii in ceea ce se numeste CSR la noi. Mai ales intr-un an care se anunta stramtorat in investitii de imagine cred ca e numai bine ca acele companii cu adevarat community firendly sa iasa in evidenta. Companiile care investesc de ani buni si intr-un mod relevant si, in acelasi timp, coerent, cele care au apucat sa vada rezultate, schimbari in mediul inconjurator, in randul beneficiarilor vizati si, in general, la nivelul societatii.

Criza economica este un filtru bun care va arata destul de clar cine a investit pentru a se inscrie in trend sau pur si simplu pentru beneficii imediate de imagine si cine a contribuit la modificarea in bine a unor lucruri. Vor fi mai putini bani de dat pe comunicare, inclusiv PR. Asa ca cei care au investit in CSR cu cap si relevanta vor descoperi ca le este mult mai usor sa continue ceea ce au inceput, cu motoarele, temporar, mai putin turate. Atata vreme cat contributia la viata comunitatii ramane in aceesi sfera, coerenta cu trecutul, relevanta atat pentru brand si de folos societatii, pe care au abordat-o de la bun inceput. In vremuri de "stramtorare" e mult mai dificil sa investesti in actiuni hei-rup-iste, cu iz pronuntat de manevra de imagine. Asta din mai multe motive: 1. publicul nu mai inghite, e mai sensibil, incepe sa resimta problemele si devine mai exigent; 2. forma fara fond se poate, dar costa. De fapt nu cred ca poate nega cineva faptul ca, de multe ori, bugetul pentru promovarea campaniei de CSR il depasea pe acela alocat rezolvarii problemei adresate; 3. temele "in tendinte" s-au cam epuizat. Acum, pentru a fi in tendinte, trebuie sa faci ceva care sa aiba efect in viata oamenilor ... a acelora speriati de disponibilizari, de ratele de la banca, de cursul Euro-Leu; a acelora care revin de a munca din strainatate; a acelora speriati de cresterea ratei infractionalitatii. Pana nu demult era suficient sa enunti o problema de mediu si sa oferi spectacole mediatice pe aceasta tema, din nefericire fara prea mari urmari durabile in realitatea palbapila. Tot asa, marea provocare a "responsabilitatii sociale" era gasirea unor teme cu totul si cu totul virgine, neatinse de bugetul vreunui competitor. Evident, de dragul singularizarii - lucru perfect corect si acceptabil. Cu o conditie: bataliile alese sa fie importante pentru romani si sa fie purtate cu folos. Pacat ca am pierdut trenul. Era mult loc de diferentiere intr-o tara cu atat de multe probleme si companii prospere.

Asa ca, daca e sa nominalizez companiile cu politici de CSR valoroase a opresc la

BRD pentru ca au avut curajul sa abordeze acum 4 ani o tema foarte dificila si sa deruleze de atunci si pana in prezent un program foarte greu (scoaterea din anonimat a patrimoniului cultural al Romaniei prin inventarierea si semnalizarea unui numar mare de monumente). Asta pe langa nenumarate actiuni de charity si de sprijinire a unor categorii defavorizate.
Vodafone pentru ca au donat echipamente catre SMURD, pentru ca sprijina Salvamar si Salvamont etc.
Western Union pentru ca vor sa finanteze proiecte in beneficiul emigrantilor intr-un an in care situatia acestora va deveni cu siguranta o problema nationala.
Nominalizez in cele din urma si Petrom (pentru mesajul pe care si l-au asumat ca principala platforma de comunicare, Romania va creste prin bun-simt si responsabilitate si pentru ca au sprijinit si alte initiative ale mediului civic) cu toate ca sunt curioasa cum vor gestiona perioada de criza si cat de responsabil isi vor trata angajatii, disponibilizatii, partenerii.

Mai sunt companii interesate de responsabilitate sociala in Romania. 2008 a fost un an bun pentru CSR la noi. Ramane de vazut ce anume s-a schimbat in bine in urma proiectelor de anul trecut si ce efecte vom mai simti in 2009.

dansul contemporan

2009-01-29T00:45:00.003+02:00

ma face sa-mi caut hainele largi, sifonate

am fost la "cvartet pentru lavaliera" cu mihaela dancs (foto).

azi pe scurt

2009-01-28T14:25:00.004+02:00

1. in metrou, multi oameni citesc dar doar ca sa evite privirile in gol (ale lor sau ale altora). Adica citesc literatura usoara (din seria cum sa-l cuceresti for dummies) in cel mai bun caz sau Ring/compact/libertatea (cand e gratis). Oricum ar fi, chiar daca te-ai stradui sa citesti ceva, n-ai cum decat daca urci de la capat si ai loc pe scaun. Altfel, mediul te agreseaza si, cum zicea Rogozanu in Money Express-ul de saptamana asta, “mersul la lucru altfel decat cu masina e un job in plus. Faci tot cam o ora jumate dus si intors, numai ca ajungi gata epuizat la munca. Nu fizic ci pur si simplu incarcat de mirosuri, virusi, praf, noroi, injuraturi”. Tot articolul lui Rogozanu a fost interesant de citit din fuga metroului. Zice el ca “lumea de afara e plina de tipi prea vioi sau prea obositi. Pensionarii par mai tristi, tinerii mai isterici, hotii mai nerusinati, politistii mai nepasatori. Iar toate astea se intampla intr-o masa de tipi si tipe exact ca tine, cu un card (RATB) in buzunar pe care nu-l “composteaza” niciodata, cu ceva muzica in urechi, cu vreo cartulie mototolita prin buzunar. Si sa te privesti in oglida ore in sir pe zi nici nu se compara in dificultate cu privitul in retrovizoare”

2. si ca tot veni vorba de citit, presa scrisa a intrat rau la apa. CTP ii zice lui Petrisor Obae ca presa scrisa e muribunda. Tolontan zice pentru iqads ca ziarele nu au murit si ca nu vor muri niciodata. Ce vad eu este un Capital subtire, fara suplimente; un ZF fara editia de weekend; un saptamanal Timeout devenit lunar, un ultim numar de Campaign care poate fi citit doar online.

3. Ploua gri de-ti vine sa te imbraci numai in roz.

4. La ghereta din pipera am mancat ieftin si bun (piept de pui la gratar, varza calita, ciorba de pui cu taitei de casa si salata cu doar 12 lei) eu si multi oameni la costum de pe platforma industrala, frumos aliniati la coada printre caini, balti si santiere. Ceea ce-mi aminteste ca s-au mai gandit si altii la catering pentru vremuri de criza si-au facut restaurantele Bundetot – fast food eftin cu specific oriental.

5. Vine Moby la BestFest

6. (LATER EDIT) pe geam ploaia face tablouri impresioniste

semnele lui 2009 (dupe Leo Burnett UK)

2009-01-26T11:34:00.003+02:00

Leo UK dau drept sigure 9 lucruri pentru anul 2009. Majoritatea au toate sansele sa se intample si la noi. Altele o sa (ne) mai astepte un pic. In orice caz ar fi interesant de discutat ce si cum putem prelua din "invataturile de mai jos". Am transcris in ENG, din comoditate. Scuzatz!

New Realism - economic context brings creativity and social interactions on a more groundly level. Our culture (the global one I presume) becomes more tangible and honest and we will be forced to be more realistic in everything we do. People will only buy and do the relevant things. They'll be open to expressions that are confident, honest, uplifting, secure, connected and progressive. So advertising shouldn't be any diffrent.
Hyper reality - Major developments happen at lightening speed; changes occur in real time and so do their consequences. Reality is being redesigned as we speak.
The Trust Economy - Trust becomes critical to brand success and people rely on organisations that share their concerns, manage anxieties and show leadership. Supermarkets are more trusted than the banks :). The companies that will walk the extra mile for people and do more than just business will prosper.
Eco Austerity - Environmental issues become economic ones. Products that use less energy and that are consecquently cheaper will be sure winnners.
Digital TV - internet TV will become more and more professional; broadcast quality will reach a tipping point in 2009. Media neutral TV will finally go mainstream.
Thread Marketing - Content gets more and more free from central control and tradable accross multiple network. Ideas and brand logos will be threads that link content together. Now ads carry URLs. We'll soon see bus ads linking to desktop widgets, onpipe promos linking to corporate-led films and so on. (well not exactly in Romania, but it's always good to know what to expect, right?)
Generation Game - Gaming becomes a truly mass pursuit and the economic context pressures us to stay more at home. So, we will al soon be part of a Generation Game and kids will be playing tennis with their grandmas in the living room.
The End of Fact - The are no definitive truths. This year we should expect more contradictoryopinions and diversesolutions presented as definitive. In the future we will be able to cherrypick what constitutes fact.
Brands as Vehicles - currently, brands are moreover landingpoints which we come accross whenever we follow our needs. But brands can no longer remain static. They will turn intro means, vehicles and not just destinations.

In rest, frumoasa prezentare e mai jos. Eu am gasit-o multumita lui Manafu.

cleaning the desk

2009-01-22T19:37:00.004+02:00

i found this bubblegum wrap i bought from Albertina, Wien. It's called PHILOSOPHY GUM and it goes like this:
"I am only a public ENTERTAINER who has understood his time" Pablo Picasso

"we are shaped and fashioned by what we love" anonymous

and the last one in the inner side of the wrap "I don't think it's very useful to open wide the door for public artists. the ones who break down the door are much more interesting" - Paul Schrader

photo soon to come :)

we own the sky

2009-01-22T19:15:00.001+02:00

M83 We own the sky from Matei-Alexandru Mocanu on Vimeo.

a portrait of the Yorke man as an artist

2009-01-22T16:56:00.005+02:00

as seen on feeder who saw it on fffound

no comment

2009-01-16T19:02:00.003+02:00

Hudson river miracle

2009-01-16T16:58:00.005+02:00

Avem un erou. Chesley B. "Sully" Sullenberger, pilotul de pe airbus-ul US Airways aterizat miraculos in raul Hudson spre salvarea tuturor pasagerilor. via Hotnews De unde aflam impresiile unui martor ocular, intamplator cititor Hotnews:

Am vazut toata faza de la fereastra biroului meu, alertat de colegii ingroziti ca se repeta nebunia de la 9.11. Avionul a planat si a amerizat perfect paralel cu apa. Dupa "impact" s-a rotit usor spre stinga, cu fata spre malul newyorkez al raului. In cateva secunde pasagerii au iesit pe usile din dreptul aripilor sau pe toboganele gonflabile care sunt la usile din fata ale aeronavelor. In cateva minute, paza de coasta a inceput sa-i evacueze. Apele nu erau inghetate, aeronava a lovit un stol de pasari mari (probabil gaste sau pescarusi), iar aeronava nu s-a scufundat. Dupa evacuarea pasagerilor, a fost tractata spre sud, pina in Battery Park. Autoritatile mentionate in articol sunt primarul Bloomberg si guvernatorul Patterson, care s-au abtinut de la orice fel de speculatii legate de cauza accidentului. In legatura cu pilotul, acesta este un veteran al mansei, cu peste 20 de ani de experienta. In tinerete a fost pilot in fortele aeriene."

Ceea ce ma duce cu gandul la rememorarile lui 9.11 din Extrem de tare si incredibil de aproape a lui Safran Foer.

Nothing is original (quote of the day)

2009-01-14T12:51:00.006+02:00

de la Jim Jarmusch (regizor pe care tocmai ne pregatim sa-l vedem integral, right C?)

As putea spune ca Faris Yakob (domnul cu "talent imitates, genius steals" D'oh!)

"I could start on about how there being something truly original doesn't really make sense as an idea - where would it come from, how would we understand it, how far back do you have to go to claim absolute originality - using concepts, words, pictures, matertials etc etc. But I don't think I really need to - Jim nailed it".

Sau as putea sa reinterpretez toata treaba, amintindu-mi de show-ul revolutionar about Nothing al lui Jerry Seinfeld & gashca. Nothing IS original, indeed :)

And then again, se verifica aia "authenticity is king" si ma simt iar prea mare si prea departe de varsta la care stiam lucrurile astea mai bine. Asta dincolo de faptul ca le documentam si-mi construiam "Marea Teorie despre Lume, Viata si Adevar" :)

I used to be waaay smarter as a teen. Voi?

True

2009-01-13T11:23:00.003+02:00

Gluma zilei

2009-01-12T18:54:00.004+02:00

Cat rau faci planetei cu un singur search pe google? Cam cat cheltui fierband apa pentru un ceai:P
Cum adica? aflam de la times online
Oi fi eu "verde" dar totusi mi se pare ca stirea asta e un fel de "fiecare om care respira si face umbra pamantului distruge planeta iremediabil, pt ca expira CO2, creste vaci ale caror emisii de gaz afecteaza stratul de ozon, etc"
Ceva imi spune ca eu o sa caut in continuare lucruri pe google decat offline, mergand cu masina si bazandu-ma doar pe carti din hartie. Dar, vorba Times online, have your say!

O tara de stanga-mprejur

2009-01-08T15:15:00.001+02:00

acesta este un post scurt despre acutalul guvern

Citatul zilei

2009-01-08T12:54:00.003+02:00

Industria pornografica din US solicita fonduri federale de cinci miliarde de dolari pentru a face fata crizei financiare pentru ca "oamenii sunt prea deprimati pentru a fi activi din punct de vedere sexual. Acest lucru este foarte nesanatos pentru natiune. Americanii pot trai fara masini si alte lucruri de felul acesta insa nu pot trai fara sex", a precizat Larry Flynt intr-un comunicat.
Mai mult fun aici.

Intrebarea zilei

2009-01-06T16:13:00.002+02:00

din mailboxul personal. In fine, asta si "ce gaz o sa mai ardem noi la anu', asa, romaneste ...?"

Uncover Bucharest

2009-01-06T12:00:00.005+02:00

Initial nu mi-a suras ideea de Cocor Chanel...din cauza "polisemantismului pacatos al limbii" dar mai ales pentru ca minunatul Cocor s-a inchis - si cu el au fost duse merceriile cu minuni pentru DYS-ers, magazinele rare precum Tranio (chiar, stie cineva unde s-a mutat Tranio?) si in general parfumul ala de magazin universal de Bucuresti, vechi, parasit, dar misto in delasarea lui si-n pofida aerului pestrit si balcanic. Ma gandeam ca oricum ce nevoie avem noi de un magazin de "super-brand-uri" si ca-i kaput vremea in care gaseam solutii pentru te-miri-ce (de la rochii ushchite la funde, panglici, nasturi supradimensionati, sireturi, dantele, panze, ambalaje si alte lucruri utile la casa "home-made" a fetei zarghite).
Noroc cu ecranele alea "posh" in culori "bravia" care mai ca ma duc inapoi in Piccadilly, daca ma concentrez bine :) Adica, nu ne fandosim si recunoastem ca arata mult mai bine decat mesh-urile prafoase din cauza carora urasc eu mult de tot tot ce inseamna Piata Unirii si odiosul Unirea Shopping Center. Chiar, pe cand schimbam si carpele alea de pe Unirea Shopping Center?!

Cand i-am descoperit pe Noper si Ghica pe ecranul din poveste, iubirea a fost gata dar si uimirea.Adica cum sa vezi filmuletze artistice pe peretii Bucurestiului ...si nu oricum (adik nu in cadrul vreunui eveniment cultural care mai innobileaza cladirile cu proiectiile artistilor), ci pe peretii super-scumpi ai unei locatii pentru branduri de lux. Curios de BINE. Sper sa tina. Sper sa vad seriale de animatii pe aceleasi ecrane. Si poate facem si-o piata-un "la fantani", ceva, unde sa se poata aduna lumea si chiar sa admire cap-coada ce ruleaza pe ecranele alea. Ca'n Piccadilly, ca'n Times Square, la fel-la fel! :)

Sa fie

2009-01-05T12:44:00.001+02:00

NOU! "Lamultzani" mai bine mai tarziu....

110 ani de la nasterea lui Magritte

2008-11-21T11:04:00.002+02:00

im place google. si magritte. e o zi buna :)

Busy

2008-11-04T17:24:00.005+02:00

cu proiectele de la munca, alea care ma impiedica sa-mi fac proiectele din minte de care mi-am amintit dimineata la vederea Wisdom
cu research-uri calitative cu si despre oameni care nu ne seamana, care nu au clopot de sticla deasupra capului, care nu vorbesc afacereza nici rongleza si-ti povestesc nepromptat despre salariul minim pe economie
cu greutatile muncii de CSR-ist fata cu reducerea bugetelor de comunicare
cu filmele pe care le mai fur (cum a fost Burn after reading pe care-l recomand taaare) si revistele (care fac munte pe noptiera) pe care le citesc iepureste
cu electoralele de la ei (US) si la ce fac pe iutub si in general online fata de amorteala de la noi de la parlamentare
cu ideea de scenariu pe care trebuie s-o desfasor
cu planul de carte "scrisa-fotografiata" despre care am vorbit cu J poate prea in treacat
cu gandurile si framantarile legate de criza si de bugetele pe care-o sa mai facem proiecte frumoase in "marea industrie creativa" advertising si PR SRL. Ce zicea Serban la Idea Forum (recomand slide-urile nedigitale) e al naibii de adevarat si ingrijorator. Drept pentru care m-am ingrijorat si eu cu I, in plin toi al petrecerii de Halloween (nu-i ciudat sa faci party de Halloween cand aia care au adus primii dovleacu' infricoshator pe lume trec prin ditai criza?!)
cu dorinta de a lucra intr-un birou frumos (cum face Headu' si Greyu' si W&K si ) care se bate cap in cap cu planurile administratorei noastre care cauta bilding care sa gazduiasca eftin peste 140 de gushteri ce suntem.
cu doctorii pe care-i fentez pen'ca ei sunt multi si toti ma iau la intrebari si io's doar una
cu el si cu mine si cu tot ce vrem sa facem frumos mai presus de cele de mai sus

Multumesc ca ma intrebati de sanatate si ma puneti sa fac status :)

O tara de scutiti la sport

2008-09-17T18:25:00.004+03:00

Am venit cu ideea asta din vacanta, de prin orasele alea minunate si libere in care oamenii sunt frumosi doar in tricou si jeans si n-au nevoie de ultimul maybach sau sa “dea ceatza” cumva pt. a fi fericiti. Asta inseamna ca ei au sanatate la mansarda si la selfistim. Noi nu. Si ca sa ne facem fericiti, vine ferarri si-si face showroom, avem maserati si gucci si prada si sclipim toti a logo-uri, brand-uri, name-uri, shoezi :P si-a prea cautat. Naturalete n-avem. Pentru ca poate nici nu ne sta prea bine cu ea.

Ei fac surf in atlantic, au placi simple dar muncite – pt. ca nu e trend, e mod de viata misto, natural, e sportul lor preferat. Noi, pui de gostat, rezistam cu greu la vanturile turbate (ca alea de pe coasta portugaliei) si la apa rece gheata (tot de acolo).

Ei sunt fit fara sa trebuiasca sa traga cu disperare de fiare (eu n-am vazut in Lisabona atatea centre de infrumusetare, slabit, fitness cate iti asalteaza ochiul liber in Bucuresti). Pt ca ei fac sport din scoala, de la cei 7 ani de acasa, si-o tin asa pentru ca e normal, sanatos si bine. Ei alearga pe strada daca n-au unde sa faca surf, alearga pe plaja printre turistii iesiti la petrecut, se dau cu placa pe-o terasa, pe-o bucata de ciment liber. Noi facem sport dupa excese alimentare, cand ne dam seama ca trebuie sa slabim si pentru ca trebuie naibii sa incapem in rochia aia cu dimensiuni ideale. Iar tipare, iar frustrare, iar chinul de a fi “dupa sablon”.

Ei mananca putin si bun. Cu masura si bun simt. La noi s-a incetatenit chiolhanul de-o noapte cu porc, sarmale ... si picnicul cu mici :) E-adevarat ca pe ei ii ajuta si natura (fructe de mare, legume si fructe parca mai multe) dar au in sange obisnuinta de a manca bine, variat, colorat, frumos ...si mai putin. Portiile noastre de dulciuri sunt extralarge. In Lisabona mananci trei tarte (k astea m-au durut pe mine, mai ales cu crema de zahar ars sau briosele cu portocale, marul copt si cookie-ul proaspat cu smochine si migdale) diferite la aceeasi cantitate.

Eu sunt relaxati si prietenosi si deschisi si n-au nicio problema de socializare. Orice strain se integreaza usor in atmosfera relaxata pe care o fac si-o pastreaza oamenii astia misto, curiosi, guralivi, fara prejudecati si fara sabloane. Noi suntem cu figuri, fitze, socializam exclusivist pe criterii de gashk, si daca nu asa, atunci suntem pur si simplu deprimati, delasatori, asociali, timorati, izolati. La noi gasesti rar un loc decent (club, terasa, pub, bar) in care sa nu dai si de setul de rigoare de fitze. Un loc care are buda ok nu poate fi decat unul de fitze - un concept bar. N-avem frate si noi crashme decente, fara scaune phillipe stark. Nu poti sa ai si buda ok si scaun de lemn, eventual chiar in strada pietonala. Nu putem sa iesim pur si simplu, fara sa ne pese cu ce se-mbraca aia si alalalt, daca poarta zara sau mango (stiu pe cineva care m-a desfiintat imediat cand a vazut ca am o bluza zara, ca zara is so a uniform si ca prefera mango...ca macar nu au toate tanticile. In fine aici am parafrazat ...am ramas paf pt ca nu dau 2 bani pe ce scrie pe bluza ema daca ea-i facuta din ceva bun si – culmea – ma ai si imbraca bine. K sa nu mai spun ca unele chiar ma ajuta ca baza atunci cand vreau sa combin de-un “outfit” mai zapacit sau mai rigid, dupa cum ma trezesc dimineata). Am ajuns sa cred ca la noi nu exista socializare dezinteresata ... de dragul unui pahar bun de ceva si mai ales de dragul schimbului de vorbe, impresii. La noi socializarea trebuie sa insemne la fiecare pas confirmarea individului intr-o clasa/grup/cashk. Socializam ca sa demonstram cu fiecare pas ca meritam sa fim in grupul/clubul/barul ala. Si bem wateva’ e cool la momentul si in locul ala (k-o fi Peroni, redbull, whiskeycola sau cocktailuri BIOJ). Ei isi beau berile si bauturile traditionale (vinuri, sangrii, porto) si n-au nevoie de mai mult. Suntem campioni la urmat turma si pana si mersul pe bicicleta a trebuit sa devina trend ca sa conteze.

Ei merg pe bicicleta (si au bicle normale, uzate - folosite adik) noi ne cumparam modele ushchite si facem 1-2km ca sa ne vada lumea care trebuie. (E-adevarat ca aici e o ditai problema de infrastructura ...dar sa fim seriosi...daca lumea ar merge cu bicicleta – in masa, cat sa conteze – atunci soferii ne-ar baga in seama si ne-ar respecta si am avea poate si piste si parcari si tot ce mai trebuie).

Dar suntem o tara de scutiti la sport. N-am facut sport la scoala. Deci nu stim nici tenis, nici baschet, nici inot, nici macar fotbal. E greu sa faci sport, sa te tii, sa inveti disciplina, sa-ti placa. Ne amintim de sport cand sunt calificarile la Mondiale si JO. Atat cat sa ne uitam si sa comentam – ca iar n-avem echipa, ca n-avem valoare, ca n-avem baze sportive, ca n-avem bani si nu putem face performanta. De pe canapea, de la bere si mici. Pai cine sa joace? Nu mai avem traditie in sport, nu mai exista scoala romaneasca de fotbal/gimnastica/atletism/tenis. Nu mai are cine sa ne faca mandri ca suntem romani cand se intoneaza imnul. Si atunci poate ar trebui sa ne dam jos din fotoliu si sa incepem sa ne punem mai mult mintea si corpul la contributie. Sa facem miscare, sa-i reprindem gustul, sa ne facem mai simpli si mai sanatosi. N-o sa mai avem modele sportive la televizor dar poate, cu o cultura a miscarii si a sportului de performanta recuperata, macar copiii nostri or sa poata sa fie daca nu campioni macar oameni sanatosi si liberi. Daca nu, o sa ne tot rusinam ca aseara cand Clujul a batut AS Roma cu stranierii care au luptat pentru un nume romanesc mai mult decat vedetele de la nationala lui Nea’ Piti.

Ne-am intors... de sfarsitul lumii

2008-09-10T10:30:00.000+03:00

Puteam sa mai fi stat.

acest blog este CU NEAGOE

2008-08-12T17:48:00.007+03:00

si in general tine la etica, la jurnalism ne-tendentios, la freedom of speech, la intimitate, la decenta.
Ceea ce s-a intamplat aseara la Antena 3 (si nu voi pune link!!! pentru ca nu merita!!!!!!) la asa zisa sinteza a zilei este incalificabil. Muult mai scarbos si mai indecent decat cuvintele fara perdea pe care Neagoe stie sa le manuiasca destul de bine ...

Asta-i o parte din presa romaneasca. .... si cand te gandesti ca lucrez in PR ... si ca plec de la premisa (si-mi educ colegii si clientii doritori de comunicare) ca jurnalistii vor in primul rand informatie.

Cristi, scrie o carte despre toata experienta asta ...

FLASH MOB UMANITAR

2008-08-01T14:06:00.004+03:00

Noua ne pasa. Voua ?

Flashmob umanitar! Insa nu chiar atat de flash.

ESTI PIETON ?
Vino cu o sticla de apa plata

ESTI CU MASINA ?
Vino cu un bax de plata.

UNDE ?
In piata din fata Casei Poporului- Palatul Parlamentului .

CAND ?
Duminica 03 August orele 10:00-13:00

DE CE ?
PENTRU MARAMURES, BUCOVINA SI MOLDOVA APA NOASTRA FACE MAI MULT DE 300 DE LEI
Pentru ca NE PASA !
VII , DEPUI APA SI PLECI.

ANONIMI, UMANITARI, CUM POT FI ROMANII CAND LE PASA.

CITESTE SI DA MAI DEPARTE ! FORUMURI, EMAIL, BLOGURI !

AVEM trei zile sa aratam ca INTERNETUL ROMANESC ESTE O FORTA !!!

Mesaj primit pe mail, aparent din nicaieri, pentru ca sursa nu e deloc mentionata. Sper insa ca actiunea sa demonstreze, pe langa forta internetului romanesc :), capacitatea romanilor de a mai fi impresionati de necazurile altora, si-asa marginali ...

O sa merg sa duc apa, pentru ca mi se pare cel mai simplu si mai pur gest ... TOTUL este ca donatiile sa si ajunga unde trebuie. Sper sa dam de autorii mesajului la fata locului si sa-i felicitam. Si mai sper ca la fata locului sa nu gasim producatori de apa minerala imbuteliata dornici sa-si vanda marfa ...

In fine. Indiferent daca flash-mob-ul functioneaza sau nu exista totusi un loc unde cei care vor sa dea o mana de ajutor se pot adresa, unde pot fi organizati si trimisi chiar in zonele sinistrate.
http://www.inundatii.unsr.ro/

LATER EDIT: N-am mai fost sa duc apa, pentru ca am auzit ca nu mai era nevoie, necesarul de apa potabila fiind deja acoperit inca de vineri. sunt insa in continuare curioasa sa aflu cine a generat chainmailul cu flash mob-ul umanitar... a fost cineva in piata constitutiei in ziua cu pricina?

ajutooor!

2008-07-28T18:53:00.004+03:00

plec la barcelona si lisabona in septembrie. unde sa stau (ieftin si bun)? ce sa nu pierd (si ce e prea turistic?)? de unde sa le apuc :) ? Va stiu cititori sfatosi, asa ca ajutati si-un biet amarat care se trezeste pe ultima suta de metri ca nu stie nici de unele. oricat a fi de romantic sa orbecai si sa palpezi piatra cu piatra nu oras ca sa-l descoperi, n-am io vreme cat s-ar cere! asa ca zic sa plec de la cararile batatorite. help, my friends! multumesc frumos! si inainte si dupa! :)

in a manner of speaking

2008-07-28T11:59:00.003+03:00

probabil soundtrack de saptamana ... si ghes dat facutului de versuri, povesti, imagini si sunete.

Once a debater, always a debater

2008-07-23T13:27:00.005+03:00

Asa ca nu pot sa nu sprijin si eu echipa Romaniei care concureaza la Idea Youth Forum - un fel de Olimpiada internationala la debate!!!

Sigur, Selenis o face mult mai bine, copiii au blog si transmit "live" de la fata locului. Cu siguranta ar fi minunat daca am putea sti in real time scorurile, temele, in ce mai crede "acest parlament"cu fiecare meci, ariile de conflict, deciziile, vorbitorii no.1. Dar, credeti-ma pe cuvant...dupa o zi de meciuri in care creierul se dilata si se contracta neobosit in cautarea celor mai bune rezolutii si a contra-argumentelor salvatoare - pe teme care, daca nu esti fully conectat la lumea asta (din cat mai multe perspective posibil), la subiectele fierbinti dar si la "disputele clasice" din istorie ... te scot din orice calcul - e foarte greu sa mai si scrii despre toate. eu sper ca si-au luat full-time blogger ...un fel de observator invitat care sa relateze pas cu pas de-toate ...de la competitie la chefurile de dupa :) (mi-a ramas in cap definitia unora pentru ARDOR - asociatia romana pentru dezbateri oratorie si erotica - in loc de retorica :))

dar revenind la Selenis si debaterul angajat Dragos Dehelean (care face foarte bine c aminteste lumii de acest sport minunat), ceva ceva din textul comunicatului lor de presa imi suna formal si rece....exact cum debate-ul nu e :) Cunoscatorii stiu ce vreau sa spun.

extract din comunicatul care anunta sustinerea echipei romanesti la Forum de catre Selenis:

"Debate-ul este un joc educational, in care doua echipe trebuie sa argumenteze pro si contra unei teme de interes general. Echipele trebuie sa respecte un format riguros, atat ca timp cat si ca desfasurare a dezbaterii. Evolutia lor este jurizata de unul sau mai multi arbitri. Tinerii isi dezvolta astfel capacitatea de argumentare, abilitatile de discurs public, gandirea analitica, ascultarea activa si, nu in ultimul rand, toleranta fata de ideile opuse.

Echipa Romaniei care va participa anul acesta la Idea Youth Forum este formata din trei elevi de liceu din Ploiesti: Rodica Raducanu, Sabin Ciornea si Iulian Maier. Ei activeaza in cluburi de debate ale Asociatiei Romane de Dezbateri, Oratorie si Retorica (ARDOR) si au trecut printr-un proces national de selectie. Echipa va fi insotita de un trainer student - Andrei-Iustin Mihailescu.

La recomandarea Selenis, echipa a realizat un jurnal online (blog), in care relateaza “la cald” despre emotiile pregatirii si tehnicile de antrenament folosite. Incepand cu 23 iunie, ei vor transmite “in direct” atmosfera si evenimentele de la Idea Youth Forum.

Blogul RomaniaLaForum (http://romanialaforum.blogspot.com) are si rolul de a promova debate-ul in randurile publicului larg. Astfel, membrii echipei ii invita pe vizitatori sa se implice alaturi de ei in formularea de argumente pro si contra temelor pe care le vor dezbate la Forum: “Guvernele ar trebui sa permita afisarea simbolurilor religioase in institutiile publice” si “Cenzurarea formelor de expresie care promoveaza violenta este justificata”.

Despre motivatia agentiei de a sustine echipa nationala a Romaniei, Dragos Dehelean, Director General Selenis, spune: “Cred ca atat parintii cat si companiile sau alte institutii care pot ajuta programul de debate sa aiba un impact mai mare ar trebui sa fie constienti de beneficiile acestuia pentru dezvoltarea tinerilor. De aceea, ii invit sa urmareasca activitatile ARDOR, dar si blogul echipei care merge acum la Forum. Nu in ultimul rand, le doresc membrilor echipei mult succes la competitie”.

La randul sau, Monica Mocanu, Presedintele ARDOR, afirma: 'Faptul ca Selenis sustine participarea echipei Romaniei la cel mai important campionat international de dezbateri si teoria argumentarii din lume, arata ca Selenis stie ca ARDOR lucreaza cu tinerii care vor reprezenta partea activa, din punct de vedere cultural si politic, a Romaniei in urmatorii ani. Nu in ultimul rand, sprijinul agentiei ne este de folos si in construirea unei pozitii mai vizibile a proiectelor ARDOR in spatiul comunicarii online. Ar fi pacat ca multitudinea de tematici, controverse si solutii pe care ARDOR le intoarce pe toate fetele in “sportul' pe care il practica, sa nu fie aduse in spatiul online, atat de dinamic si de exploziv in ultimii ani.”

Informativ comuniat, ce-i drept. doar ca eu n-am intrat in debate niciodata in urma unui comunicat de presa...ci in urma participarii la un "meci demonstrativ" facut pe genunchi de clubul "Linia Intai" din Iasi. Subiectul a fost "Copiilor nu ar trebui sa li se spuna despre Scufita Rosie". S-a dezbatut printre hohote iar clubul si-a triplat atunci numarul de membri activi.

Sigur, pe vremea aceea Connex sponsoriza serios activitatea de debate din Romania iar debaterii erau o specie respectata pana si in Parlamentul Romaniei, locul unde s-a intamplat Nationala de debate din 1999. Poate asta incearca si Dragos sa revitalizeze. Interesul companiilor pentru debate.

eu as propune debate-ul ca disciplina obligatorie in licee. as face in mod serios lobby pentru asta ... pentru ca debate-ul deschide mintea si dezinhiba personalitati. pentru ca la competitiile de debate e mai mult socializing real decat va fi vreodata pe retelele virtuale (nu ca nu le-am putea folosi si pt debate!). pentru ca in ARDOR am intalnit cei mai interesanti oameni, care conduc acum business-uri din domenii extrem de diverse, si o mana de prieteni care traiesc fericiti pana in zilele noastre.

locuri si sunete pereche

2008-07-14T13:24:00.004+03:00

daca mergi la Balea vezi lacul glaciar. Noi am ajuns la el seara, pe frig si limpezime. si liniste. asa ca semana bine cu ce-au filmat Sigur Ros in Heima - Islanda lor serena si simplu frumoasa. si-am spus clar si raspicat ca pentru mine Balea Lac va fi in minte de-acum incolo pe soundtrack de Sigur Ros. si ca va fi secretul meu de "fugit" si racorit cand oi cobori la pamantul fript din sud.

Acum ma chinui sa pastrez amintirea asta, pentru ca, din pacate, am mai vazut Balea Lac o data. A doua zi, la pranz. big mistake. platoul era irespirabil de la atatea masini. ambuteiaje ca-n Bucuresti si oameni prosti si nesimtiti care parcheaza in drum, pe singura banda de pe sens. Cohorte de "oraseni" in slapi de plastic, maieu suflecat si burtile prajite la vedere impanzeau platoul altfel verde si imbietor sau se fotografiau "dandu-se" pe plastice pe limbile de zapada de langa lac.

Alte repere: foc de gratar, miros de mici, gheretele vanzatorilor ambulanti - ca deh, oamenii locului (cati or fi de pe acolo, intr-adevar) au simtit potentialul iar unii dintre ei au pierdut din bunul simt care asezona odinioara mai toate chipurile de sub palarii de fetru. Se vinde kurtos kolac prost, incruzit, fermentat (iar daca te-a lovit pofta si te gandesti ca e facut de tarani in casa te paste o aspra dezamagire) la 12 lei bucatica (jumatate din cat primesti de 10 lei la MTR in zilele de targ), se vinde cascaval si carnati de casa si branza de burduf - totul la suprapret; se vinde porumb fiert (aproximativ, pripit si amagit) si copt (adik ars) ce-i drept sub pretul din Vama; se vinde afinata indoielnica si tot soiuri de sugiucuri si ciocolatzele artizanale - dar ambalate in plasticul care pune stapanire pe tot. totul in cel mai nesuferit ritm de "hit-uri estivale" care atrag cumparatorii cam ca pe aleile kitsch-ului de pe litoral. Oameni interesati sa cumpere si sa consume. si-atat. Resturi care dor mai mult decat in infectul Bucuresti.

Locul e splendid daca reusesti sa-ti tii privirea in sus si sa ocolesti pitzipoancele pe tocuri cu sclipici si copiii complet retarzi care urla ca la balamuc pentru ca au alunecat pe gheatza si s-au lovit de vreo piatra. Femei capitonate cu grasime, expunadu-se privirilor si soarelui pentru a prinde vestitul "bronz de munte". totul este suflecat si ghiftuit. consumat si abandonat. o punga cu resturi plutea pe lacul limpede si calm. din lac se trag mai jos paraiasele ce coboara versantii. paraiasele si cascadele din care aceiasi "turisti" isi umplu bidoanele cu apa "dulce de munte"

Alooooo, lasati natura-n pace!!! te-apuca cea mai crunta xenofobie cand vezi cotoarele de porumb fiert, pungile si resturile aruncate langa lac...printre cele mai frumoase flori fragile de munte. te ascunzi unde poti ... e greu. orice cadru ai vrea sa fotografiezi ti-l incurca macar vreo doua perechi de picioare de turist. trebuie sa fugi cat mai departe, acolo unde slapii mirositori nu ajung pentru ca muschii "turistilor" obosesc repede. te indepartezi, te asezi pe-o piatra si te uiti doar in lac. Multumesti naturii ca a facut lacul asta rece-gheata si nu vezi cohortele in el scaldandu-se satisfacut cu samantza-n gura. te straduiesti sa gasesti in minte solutii pentru ca accesul in astfel de zone sa fie limitat celor cu simt pentru natura. dar te readuce in context muzica imbecila care cheama la munte toti badaranii si toate pitzipoancele.

te straduiesti sa elimini amintirea asta din memorie si s-o refaci, frame-cu frame pe cea frumoasa. Mergeti la Balea Lac seara. dupa 18.00 cand gheretele sunt inchise, lacul e curat, frigul frig, oamenii putini si linistea deasa. Mergeti acolo cu un scaun pliabil, o patura si-o carte draga. fara ambalaje.

My Grandma's Backyard la BestFest

2008-07-01T11:46:00.005+03:00

pe tot parcursul festivalului in zilele 4,5,6 iulie. Cortul MyGrandma's Backyard va fi pe undeva aproape de intrare. Sa nu uitam, deci, sa luam bani la noi pentru ca, cine stie, poate Coca Zaboloteanu ne aduce pantofii preferati alb-negru de gangster masura 36, sau poate gasim niste shoes Aiurea sau poate vreun detaliu vintage, sau poate ceva very Roisin Murphy.

Recapitulez participantii: Coca Zaboloteanu, Now & Wow, Naive Design, Aiurea shoes, NOKO, Burp, Tricksbox, Virginia Toma, Andreea Vaduva, Cosmina Nicolescu, Evintage.ro.

Elisabeta Rizea

2008-06-26T16:03:00.003+03:00

propusa pentru Premiul Sakharov al Parlamentului European. acum cativa ani a existat si-un frumos proiect, acela de a-i face statuie acestei femei in fata Casei presei Libere. Proiectul era al catavencilor si se chema asa: Monumentul unei femei monumentale. N-a fost sa fie. Ministerul culturii a retras la acea vreme sprijinul financiar absolut necesar pentru ridicarea proiectului castigator. ar fi participat mai multi artisti la desenarea si ridicarea omagiului Elisabetei Rizea.

Noi n-am reusit sa cinstim, acasa la noi, un model, o femeie simpla cu constiinta mai puternica decat a intelectualilor.
Parlamentul European vrea sa-i dea Premiul Sakarov. Premiul se acorda anual de Parlamentul European pentru merite deosebite privind drepturile omului, protectia minoritatilor, dezvoltarea democratiei, statul de drept si libertatea de gandire. Nominalizarea Elisabetei Rizea este prima propunere romaneasca pentru prestigiosul premiu.

via hotnews

Treats weekend

2008-06-22T19:40:00.005+03:00

de la alergarile prelungite cu Tori pe soare sau vant nocturn la facutul pietei la 8 dimineata cand legumele miros frumos in inceputul de dogoare, la frigaruile de zuchini si feta marinata in suc de lamaie si ulei de masline, la cititul tuturor ziarelor si revistelor de saptamana care a trecut, la micul dejun cu paine neagra prajita, miere, zmeura, capsuni si ceai negru cu lapte, sau dovleceii la gratar pe langa rosii coapte, ardei, ceapa verde (toate in acelasi gratar!) si sunculita taraneasca, la discutia cu batrana de 80 de ani, fosta modista, despre razboi, plimbari la gradina, voiajuri la Paris, reteta de placinta cu iaurt si stafide jurnale de moda straine si datele vietii pe acele vremuri si SMS-uri zen cu o prietena care se muta in floreasca si o scoate pe maica-sa in oras, sa manance libanez de mi-e mie mai mare dragul. si cate si mai cate, fiecare in sine un fir bun de poveste...pe care n-am timp s-o scriu. Un weekend calm, ingaduit si solar cum n-am mai avut demult si cu care, uitandu-ma inapoi in cele 5 minute de reflectie pe care mi le permit, nu cred ca o sa pot sa ma obisnuiesc. cred ca vreau mai mult vant, mai multa apa, ceva mai multa perspectiva si un pic de zgomot. E prea vara. Cred ca mi-e dor de mare.
de soundtrack, air - all i need http://www.youtube.com/watch?v=tqBCOBRcMqc&feature=related

Heima, Sigur Ros (directed by Dean De Blois)

2008-06-16T13:25:00.004+03:00

povestea concertelor Sigur Ros in Islanda natala, diseara la MTR. Heima (care in islandeza inseamna homeland sau home deci acasa)este un documentar relizat pe marginea concertelor impropmtu, perfect neanuntate si desfasurate in cele mai frumoase si neconventioale locatii din Islanda de Sigur Ros
Pentru argumente suplimentare, altele decat Sigur Ros si TIFF si MTR, consultati parerea GIGWISE.com
si asta

Go enjoy!

Back in action

2008-06-10T12:51:00.004+03:00

pana ma astern la povestit despre Berlin, Londra, Bday si Nunta din povesti, pohtiti de nu ratati urmatoarele intamplari ce promit relache-uri numai bune, intre un meci sau altul de la Euro (hai Romania!)
Avem citire la Museo fix diseara la 8. Delice, mutam intalnirea? E un cadru numa' bun pentru livrarea "cadoului care a calatorit".

si prima editie (cu noroc) BookTalks by thebookblog pe 13 iunie

muzichii, vesti, planuri

2008-05-14T17:32:00.005+03:00

Camille este aiurita ca un abur. Un deux trois, un de trop :P Mechant. Si in ton cu Jeux d'enfants. Merci MsFake.

Dupa vremi de cantat (mai in serios, mai la misto, mai ironic) maybe tomorrow, stereophonics vin la B'estfest pe 5 iulie

Sigur, n-am zis nimic de Roisin Murphy, cypress hill, Goldfrapp, manic street preachers, nouvelle vague. Yupiiie! vine vara!

poze cu zimtzi/ concurs pt oameni cu simtz

2008-05-14T16:15:00.002+03:00

În perioada 5-25 Mai 2008, se va desfăşura concursul „Poze cu zimţi”, concurs al pozelor de altădată cu tematica interioare de vieti, interioare de case. Toţi cei cărora le este dor de frumuseţea alb-negru a pozelor cu zimţi din copilăria lor, sau care aparţin unei noi generaţii care de abia acum descoperă acest tip de frumuseţe sunt invitaţi să trimită fotografiile lor alb-negru pe adresa Ordinului Arhitecţilor din România, Strada Pictor Arthur Verona, nr 19, sau să le depună personal la aceeaşi adresă.

La concurs vor fi acceptate poze cu zimti vechi sau recente, dar sa fie zimtate (la ghilotina fotografica sau manual). Concursul este prilejuit de lansarea celui de-al treilea volum de poezii semnat de Anca Mizumschi, „Poze cu zimţi”.

Cele mai frumoase fotografii alb-negru cu oameni si case, vor fi premiate de către Ordinul Arhitecţilor din România cu premii în bani. Vernisajul expoziţiei de fotografie şi înmânarea premiilor vor avea loc la sediul OAR, Strada Pictor Arthur Verona, nr 19, în ziua de 7 iunie 2008, orele 19.00. Premierea va fi precedată de lansarea volumului „Poze cu zimţi”, în data de 7 iunie 2008, orele 18.00, Librăria Cărtureşti. De asemenea, pozele selectate vor fi expuse la sediul Ordinului Arhitecţilor din România, în cadrul evenimentului Street Delivery, 6-8 iunie 2008.

Ecclectic short film festival

2008-05-14T12:15:00.002+03:00

cuvinte placute auzului meu... more-abouts here

2008-05-12T19:39:00.004+03:00

Don't say a word. Let me talk. You missed me? Because I missed you. You're a real tyrant. It's so hard to be mad at you. But don't kid yourself, I still am. I want to talk and forget the game, just for once. Like my dress? I hesitated. Nabbed it off my sister. She has another red one, like a thermonuclear bombshell... That's the one I should've worn. I must've spent... three hours in front of the mirror. But I got there, see? I'm pretty. You better like it, or I'll kill you! ......... Where was I? The problem is, that... even if you said, "I love it," I wouldn't believe you. Julien, I no longer know when you're playing or not. I'm lost. Wait, I'm not finished. Tell me you love me. Tell me, because if I tell you first, I'm afraid you'll think it's a game. Save me... I beg of you. (this is Sophie)
Sophie was back in the game! Pure, raw, explosive pleasure! Better than drugs, better than smack! Better than a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas's trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford's beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates' fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger's testosterone shots, Pam Anderson's lips! Woodstock, raves... Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life! (this is Julien)

zicea Mitzy cel real ca daca nu se convinge ca doi oameni pot sta impreuna happily 4ever (cat o insemna 4eva asta) o sa devina wicked ca cei doi din Jeux d'enfants. Well, I loved that movie. I'm a masochistic pervert-dreamer.

Roisin overpowered

2008-05-12T18:48:00.001+03:00

dor de unde ochii dor

2008-05-09T15:04:00.002+03:00

Intre timp

2008-05-09T10:57:00.004+03:00

1. motociclistii exista (nu e niciun dubiu!)in trafic si doua dintre exemplarele mai putin reusite ale speciei au insistat sa dea peste mine pe trecere de pietoni. Noroc cu precautia si cu puterea imaginatiei, ca altfel, la cum se strecoara unii printre masinile blocate, one can never know.... am scapat de doua ori. am injurat, totusi, ca pe bulevard.
2. s-a lansat Harta Verde a Bucurestiului... o treaba simpatica facuta de o mana de oameni dintr-un ONG, pe numele lui Goodartofnoon. Harta Verde este sora Green map New York si a altor peste 4000 de harti din lume si e .... chiar o harta (d'oh!) pe care se gasesc semnalate acele puncte din Bucuresti unde exista resurse pentru dezvoltarea durabila a orasului. Partea "altfel" a acestui proiect este ca reinventeaza ideea de oras verde. Pe Harta Verde nu se gasesc doar parcurile sau zonele efectiv verzi din oras. Nu e vorba de aceeasi discutie interminabila despre cine taie copaci si cat de respirabil e aerul din Bucuresti si cat de corupt e sistemul si cat de putine se fac pentru mediu. Sau nu e doar despre asta. Potrivit oamenilor de la Goodartofnoon (inspirati de Wendy Brower, initiatoarea primei Harti Verzi din lume si cea care a dezvoltat Green Map System worldwide)un oras este verde daca are - pe langa spatii verzi - si muzee, galerii de arta, magazine de reparatii, situri unde se produce energie regenerabila, piste pentru biciclete, zone cu habitate naturale, centre sociale, adaposturi, cantine sociale, monumente, spatii de joaca pentru copii, spatii de socializare pentru bantrani si muuuulte alte tipuri de resurse, una mai suprinzatoare pt cei obisnuiti sa creada ca verde e doar o culoare. Aflati mai multe direct din harta, disponibila in numarul de mai al National Geographic.
Inside info: presa n-a prea inteles ce e cu Harta Verde si la ce ne-ar putea folosi sa stim unde se afla chestiile valoroase din orasul asta (de care ar trebui sa fim ceva mai constienti, pe care ar trebui sa le protejam, pentru care ar trebui sa ne schimbam atitudinea si sa intervenim pe langa autoritati). Am vazut ca au evidentiat tot aspectele mai putin placute ale Bucurestiului cum ar fi zonele cele mai poluate. Probabil ca furia si critica vinde un material de presa mai bine decat "the good things" (Pe sistemul bad news travels fast, good news leads to no news) Desi vrea sa atraga atentia si asupra zonelor unde e nevoie de interventie pentru a se corecta problemele care strica ratingul Bucurestiului la capitolul "Greenness", Harta Verde e mai degraba despre ce avem si nu stim si-am putea prezerva.
Cateva articole ici, (cu mentiunea ca stiriea difuzata a fost despre traseul cu cea mai ridicata poluaredin Bucuresti, evidentiat pe harta verde), sh-aici si colea.
Si-ar mai fi de povestit insa o las pe dupa lansarea cu public a Hartii Verzi. se intampla duminca asta, 11 mai, in Cismigiu (zona Foisor) de la 5 o'clock PM. Cine-i verde va fi acolo.

3. si-ar mai fi de povestit si asa, in general. Despre bulgari, mancarea lor proasta si indigestia noastra. Despre Nessebar care parca nu e Bulgaria ci Slovenia. despre podisul Macinului. despre Iasi....dar toate astea cand ne-om mai aduna de pe drumuri, de pe la conferinte, doctori veterinari si obligatii "de familie"

Motociclistii exista in trafic

2008-04-15T11:22:00.007+03:00

o campanie destul de hulita - fie din cauza acestui spot (inca neclar daca e doar viral sau dat si pe TV)- fie pe motiv de ura fata de motciclistii care cand si-o fura, si-o cam merita.
Dincolo de filmuletzul cam stangaci, care nu poate fi sub nicio forma "de festival" cum credeau unii, (desi pare facut pe bani putini, deci pro-bono) in campania asa am vazut totusi niste lucruri bune: motociclisti care poarta stikerul cu OZN pe spatele hainei de piele, motociclisti care au facut un mars pentru a comunica ideea campaniei, aceeasi motociclisti in campanie adresandu-se in acelasi timp si colegilor lor pe 2 roti care creeaza probleme. Inteleg ca la mars au participat si au intrat in campanie si niste VIPs motorizate (dintre ai nostri Naumovici si Einhorn).
Cum spuneam si altundeva, motociclistii astia sunt niste oameni cu cap. Cu putine mijloace, poate ... stiu ca aveau in plan o campanie de outdoor cu vizualurile astea
dar ca e incert sa reuseasca - cu tot cu statutul de campanie sociala - din cauza celeilalte campanii (electorale) care papa tot spatiul. Aud ca filmuletul asta e si pe ecranele cu leduri, in plin trafic. La cat se sta in intersectie la semafor cred ca ai timp sa-ti dai seama si care e ideea din filmuletz ...

responsabilitati de advertiser

2008-04-14T12:55:00.003+03:00

Paul the strategist imi trimite un articol bun despre cum "Roiul de consumatori militanti schimba, prin noile tehnologii, fata publicitatii mondiale" si cum weekendul asa a fost plin inclusiv de discutii despre moralitatea in publicitate (unii isi vor aminti de debate-ul despre capacul de Coke implantat in asfalt de sinboy si cat de morala este interventia in sit a artistilor contimporani si punerea in discutea actelor publicitare)si pentru ca tocmai trebuie sa merg sa consult o minoritate sexuala cu privire la ceva work pe care o sa-l dam sau nu pe piata, mi-au atras atentia spusele domnilor din articol (si sunt multicei grei internationali care-si dau cu parerea) dar mai ales ce zice nenea consumatoru'la comments.
Ma intreaba des lumea ce fac la munca ... ca sunt mereu, agitata, peste program si foarte obosita doar ca in teren (a se citi billboards, pe TeVeu, prin reviste) nu se vede si nu se justifica. Eu zic ca se justifica, pentru caun proiect bun (cu o idee care sa depaseasca un demers sec de marketing) ia mult - atata vreme cat incerci sa-l dezvolti si sa-l vinzi mai departe la client si sa monitorizezi ca el sa se intample spre binele tuturor celor implicati. Este inca foarte greu sa convingi brand-managerii si uneori chiar si colegii din agentie si din breasla ca cinismul ne mai poate face cool doar pentru o tzara de vreme (si asta doar pentru ca suntem in romania unde instinctul de turma este la fel de ADNic ca alternanta deal-vale), ca daca te folosesti de o comunitate intreaga (cu asteptari pe care le pandesti, le chestionezi, le masori si le exploatezi ca sa-ti vinzi product benefit-ul) ca de un target group de manevra, sooner or later o sa ti-o furi. chiar daca deocamdata campania ta minte frumos si vinde unei tari intregi de "consumatori".

to be continued...plec la o intalnire de persuadare:)primim insa comentarii ...

En passant

2008-04-13T19:54:00.002+03:00

despre marea din miez de aprilie, coldplay tot reascultat dupa multa vreme, verdele versatil de peste tot, campuri de rapita, masina galbena la care trag - suicidal - ganganii zburatoare curioase, barbatul care privea de pe margine cum celalalt ara tarlaua, tango-vertij - a la Moulin Rouge (Il Tango de Roxeanne)- inscenat pentru cateva secunde de reclama, cainele negru la rut, un elicopter mic intr-un camp mare, gandurile care trec in fuga autostrazii care nu e Autobahn (desi ceea ce se intampla in masina poate fi jucat de Teatrul fara Frontiere), lalele alb-indecis si branza-rosii si ceapa-verde de la Piata de langa Nicolae Grigorescu, caldura sufocanta pentru ca ai lasat caloriferul pornit, analize comparative emo-kids vs precursorii mai analitici, mai frustrati, mai incercati - rockeri sau depecheri, cate concerte mai vrei pana la 30 de ani si in general ce mai vrei de la tine pana tot pe atunci, prieteni cu tripuri si cunoscuti asemenea, hlizit, o fata care s-a ingrasat mult si care poarta numele de Lo(lita), miresici.ro si piata gri a rochiilor de mireasa second-hand, relativismul inventiilor, Iran si mozaicuri pe cupole, trip pseudo-culturalo-anarhic la Costanta cu fetele, prieteni care s-au pierdut si nu-si mai revin, prieteni care s-au casatorit recent si la care mergem la Londra (pentru ca e ziua mea), dor de prietenul care stie multe lucruri la fel ca Andrreiutz, prietenul Oanei, Tori nu trebuie sa se imperecheze la intamplare cu metisi cu zulufi, desi aflu ca exista si posibilitatea de avort la caini, telefoane stricate si repudiate, amintiri ostracizate si ganduri reabilitate, durere atroce de cap si set de analize, munca multa si-un proiect tare, dezorganizare si atac de panica, muzica noua si femei nauce, un neamtz simpatic pune la cale un squat si isi da doctoratul in politologie (mai precis democratizare - pentru ca ii plac societatile in tranzitie, anomice si barbare) si gateste bine chiar si mizerie, Sora'mea a dat cu capul de sus (la propriu). Cam asa e en passant si nu ma mai amagesc ca o sa pot vreodata sa scriu toate astea pe larg si pe drept.

puzzled soundtrack

2008-04-04T17:31:00.002+03:00

what's the story, morning glory?/ need a little time to wake up .... wear sunscreen! don't waste your time on jealousy/ sometimes you're ahead/sometimes you're behind/the race is long...and in the end it's only with yourself .... you're an exception to the rule/southern girl .... show me my Teresa/ feel it rise in me/ every stone a story/ like a rosary ... keep what ya got/ by givin' it all away ... Lay me down, the lie will unfurl/ lay me down to crawl... Don't go and lose your face/ at some stranger's place/ and don't forget to breathe/ and pay before you leave ... je n'ai pas peur de la route/ faudrait voir, faut qu'on y goute/ les méandres au creux des reins/ et tout ira bien la/le vent nous portera ... s'il ne nous restait plus qu'une semaine vivre/
Serais-tu pret me suivre/ pour s'endormir ensemble New York .... Time is never time at all/ You can never ever leave without leaving a piece of youth/ And our lives are forever changed/ We will never be the same/ The more you change the less you feel ... ... Ce parfum de nos années mortes/ Ce qui peut frapper à ta porte/ Infinité de destins/ On en pose un et qu'est-ce qu'on en retient?/ Le vent l'emportera/ Pendant que la marée monte/ Et que chacun refait ses comptes/ J'emmène au creux de mon ombre/ Des poussières de toi/ Le vent les portera/ Tout disparaîtra mais/ Le vent nous portera ... i belong to you/and you belong to me too/ i've lways loved you from the start/but I hadn't figured out/that i had to do it every day/....so put away the fight/now I'm gonna live my life/ givin' you the most in every way ....come down slowly/ I'm waiting by your side/I'll grab you when you fall/Down to the waking hour/ how I wish that I could/break into your dreams/ do i have the strength it takes/to get into your dreams?.......We'll crucify the insincere tonight/ We'll make things right, we'll feel it all tonight/ We'll find a way to offer up the night tonight/ The indescribable moments of your life tonight/ The impossible is possible tonight/ Believe in me as I believe in you, tonight!

coming soon, after this mumbled come back online: summit stories and loads of great readings!

Here I go again...

2008-03-15T19:20:00.005+02:00

having that "just a perfect day", soaking up the sun in the park, dressed like a kiddo that denies growth, swinging on roller-blades to my music and thoughts, taking time to twist and turn and cling on to him, smiling largely (and silly) at the sight of my first blossomed tree, indulging in amusement the comments of the skating teens staring at my green cabbage-skirt and nosy ponytail, laughing at crazy playful Tori (the labrador) and her two new pointer-friends, raising my eyes from the rolling track just to be amazed by the scenery, taking deep breaths, gulping in the spring air, the wind, the blue sky and the white tree silhouette, chatting with calm sis who had too much to drink the other night and to Muler and his cheerful Vespa (Muler who reffers to me always as Claudiu's irina - no caps in my name for I am small and needy, oh I'm talking jeberish!!), pausing at times, taming my heartbeats and hoping nothing wrongs this day, picking someone's lost button from the pavement and making it my souvenir for this day, planning to sew it to my lucky shirt. Here I go again, fearing to let go totally and enjoy, fearing something bad might happen, just like we both feared when we crashed into each-other all those years ago and whenever things seemed too perfect. Here I go again like I've always been. It's that voice again. The me that knows that life is also about hard and nasty things, grandma's girl, wise and modest, fearing vanity. Well I know I'm looking happy and all...but I never take things for granted ...so there's no need for anyone or anything to teach me a lesson and ruin my good day. Just because I decided to let go of fear and enjoy my good times. Stop chasing shadows just enjoy the ride. Right?

thoughts for 2day

2008-03-13T11:33:00.002+02:00

1.Costel a dres Busuiocul. Paul Potts al nostru (mai bun decat al lor) a castigat Megastar-ul spaniol. E foarte tare. Mai uitam si noi de bandele de pusti romani jefuitori din Madrid care tin primele pagini ale ziarelor spaniole. si ne mai dam si noi seama de valori, de faptul ca in Romania e buba si ca aici nu creste nimic.
2. Ovidiu Iuliu Moldovan s-a dus. Tanar, doar vreo 50siceva de ani. Cand s-a dus Pittis castiga Coconea Red Bull XAlps. Acum Costel e mare iar Ovidiu Iuliu Moldovan se duce cu discretie. Iarasi, patrie gaunoasa...
3. Citeam in Time de Kosovo in tripul meu underground. Imi zic in gand uitandu-ma la baba coafata care nu-ntelege ce citesc: "In Kosovo n-are cum sa fie pace sau valabila regula jocului cu suma zero. Terenul asta "intra-vilan" (definitie adaptata la regulile jocului international, evident)e Kosovopolje, carevasazica Campia Mierlei unde si-au luat-o sarbii si turcii deopotriva (la scara direct proportionala cu marimea statului fiecaruia). E locul unde, oricum ai da-o, cineva (daca nu toata lumea) o mierleste.
4. Revenind la metrou, constat cu placere ca la ora metroului cu intarziati (adica acei norocosi care au evitat macelul de 9 o'clock) lumea e mai frumoasa. E chiar un catwalk. Am vazut azi una bucata tip hip-hop-er style cu shoezi alb-negru (unul alb si unul negru), o geaca de piele retro a la Blondie frontwoman, platforme din velur negru tinute elegant (stiti cum sade o lady pe scaun, right? daca nu, cititi cum sa fi o lady, suplimentul din saptamana financiara. e fascinant. motivul fascinatiei difera de la om la om) in picioare subtiri cu pantaloni pana terminati cu o frizura Ana Wintour, o poseta veche din lac negru cu cadru metalin care kick's any Birkin bag ass si-o umbrela vitage, verde greu, cu maner gravat, din lemn roscat. Ce-mi plac mie oamenii frumosi!

to be continued...

memory's not life - zicea Cure

2008-03-12T16:38:00.002+02:00

Misscommunications on Vodafone

2008-03-12T11:59:00.003+02:00

Things are really spooky. I just received a call from a friend, his name was shown on the screen but the voice was that of a woman looking for Mihaela. She said there had been an accident. I got scared. It was clearly a mistake but why did my friend's name clearly appear on my mobile phone screen as this lady called? I asked around only to find that weird thing have been happening for some hours now. I got calls from a Mr. Trandafir and a Simona. Both very nervous because they were sure to have called the right persons. I expected them to yell: "what did you do to my friend? where is he/she??!!"
The best so far is a colleague trying to call Vodafone's *222 number to report the series of miss communications and got transfered to ... himself. Make the most of now! as they say :)

Anyone been there or anywhere close today?

sheryl said

2008-03-11T18:07:00.002+02:00

God, I feel like hell tonight/ Tears of rage I cannot fight/ I’d be the last to help you understand/Are you strong enough to be my man?

Nothing’s true and nothing’s right/ So let me be alone tonight/ Cause you can’t change the way I am/ Are you man enough to be my man?

When I’ve shown you that I just don’t care/When I’m throwing punches in the air/ When I’m broken down and I can’t stand/Will you be strong enough to be my man?

listen up here. Sheryl speaks the truth there. 'twas a Sheryl day. Sheryl used to be me and Cici having cake for her good mark in maths. her mom always baked a cake if she took a B (8) in Maths. Cool mom. cool kid. She's an ethnologist now.

Petitie impotriva obiceurilor de 8 martie

2008-03-11T17:40:00.003+02:00

mai precis impotriva plicurilor care trebuie date profelor si invatatoarelor.... si lista poate continua cu doctoritze, functionare, jurnaliste... cand plicul devine obligatoriu iar marimea si forma lui un criteriu de departajare e clar ca nu mai e doar un gest frumos... Voi cate plicuri/martisoare/buchete ati dat de nevoie?

Petitia e aici

dar doar 2 oameni au semnat.

mellow-ish post

2008-03-06T15:11:00.002+02:00

it's the black&white song, the freshly washed nightgown, stipe's voice in alto, the material and perishable smoke, the old rotary disc telephone I was waiting by for your voice some 9 years ago, Moni eyes-shut singing this tune when we were small, the comfort and the trouble about it... it keeps me listening

De ce-mi sta mintea...

2008-03-06T14:31:00.004+02:00

Patriciu e cel mai bogat roman din topul Forbes cu 2,5 miliarde de Euro avere. E urmat nu de Tiriac cum v-ati astepta ci de Gigi Becali. Un afacerist controversat cu charisma si background politic, un sportiv cu simtul afacerii si-al luxului, un oier fara simtul penibilului dar cu echipa de fotbal, pamanturi si palat. Ce combinatie ... Romania is my country.
Dupa cum am aflat de aici

This time

2008-03-04T14:26:00.001+02:00

My mind is in a state/ 'Cause all I seem to do is tempt my fate/Well I try a real space/ But all the while, I'm crashing at the gate/ This time.. Reality struck me between the eyes

My mind is in a state/'Cause everything I'm missing comes too late/ So I try and disappear/ But there is only one way out of here/This time...Reality struck me between the eyes

My mind is in a state/ But all I need to do is change my pace/ And I know there's fear to face/ But happiness is found in its embrace/ This time...

azi si de cateva zile

2008-02-29T14:04:00.001+02:00

Bonus, ceva auzit azi in forfota de martzishorit: "Mami, exista Pastele Cailor?"
U bet your life it is, kiddo.

In rest, haleluya for the daffodils.

the speech. politics la noi si aiurea

2008-02-20T14:49:00.004+02:00

Nu ca vreau sa fac campanie (pe alocuri Obama chiar mi se pare demagog) dar cand ascult si vad filmul asta realizez cat de departe suntem cu scena si clasa noastra politica. Obama's got speech! Obama's got charisma. Minoritarul asta chiar inspira si misca audiente imense...in fata carora, la noi, doar Basescu mai stie sa faca ceva (patetic, penibil, non-electrizant si mai ales fara sa dea senzatia de efort constructiv si de optimism...dar ceva) Imi dau seama cum nu m-am mai entuziasmat politic si civic (si cat de degeaba) de la victoria lui constantinescu in '96. Eram mica si naiva. Sa fie si poporul american tot asa?

to be updated...

lated update:
yes we can seamana foarte mult cu this is the truth (brilliant copy-ul cu care Mr. Lopez a incercat sa castige Argentina in 2003)

Ispite

2008-02-16T13:17:00.005+02:00

Sambata trandava si eterica cu aceeaşi I indecisă între cafeaua tare şi rece băută cu Florile Abastre ale lui Queneau (ale carei prime foi m-au prins dar şi dus pe gânduri, mai ales când Ducele D'Auge zice aşa : "Atâta istorie, îi spuse ducele d'Auge ducelui d'Auge, atâtea mofturi pentru câteva calambururi, pentru câteva anacronisme. Mi se pare jalnic. N-o să se mai termine niciodată?"), lecţiile de istorie şi scriitură ale lui Corin (cu ai săi Che, Alberto Korda şi Ruben Gonzalez în camasa oranj, călătoritul prin Cuba (la taste via felipov's flikr), google-ing surrealism, admirarea isprăvii doamnei brebenel cu free romanian words in londra, prinderea în poză (the poza) a fumului care iese dansant pe coşul ruginit al casei plângătoare (vezi de aici) de lângă elegantul complex rezidential în linii drepte şi curate (asta of course, dacă dobritză n-ar fi uitat camera în maşină - ce-aş vrea să-mi dau print din retină, la amintiri, ce de tablouri impresioniste ar scoate astigmastismul meu!!!), trânta veselă cu Tori cea îndelung harapă pe zăpada moale, albă, proaspătă (un-tampered) si însorită - cu râsul, privitul cerului de jos când faci îngeri, socializările neintenţionate cu alţi dulăi sau cu exemplare din rasa tulfuţ (genul mic, niţos care sare în jurul cozii/propriului ax când latră), şi pozele de rigoare (pe retină, again), gimnastica pentru spate, la care am restanţe pe care le plătesc scump, citit articole despre spindoctors şi PR, ParisMatch-ul despre căsătoria de la Elysee, vocea lui Sinead pe tears from the moon (o piesă obsesivă cam cheezy) sau Blood of Eden (cu Peter Gabriel) pioneer to the fall (Interpol) (god, cât vreau la concert!!!) şi rochia lui Gwen. Prea multe ispite pentru o leneşă oră de prânz când îl aştepţi să vină, prozaic, de la bancă. Le cedez pe rând, până trece ora, ziua, the burden of choice... Life's full.

Cabala la Kabul

2008-02-15T14:25:00.003+02:00

Nu stiu cum mai e cu ICR si cati ii mai calca pragul...insa filmul asta trebuie vazut.

Un film documentar de o factură originală, atât formal, cât şi tematic, un film în care regizorul Dan Alexe se implică personal, intervenind într-un conflict sociocultural şi devenind unul dintre personaje. Acţiunea lui discretă face ca fiecare dintre cei doi protagonişti învrăjbiţi să caute să şi-l câştige de partea sa.

Cabală la Kabul (2007, 87 min.) În Afghanistanul răvăşit de un sfert de secol de război au mai rămas doi evrei. Numai că, în loc să se ajute, cei doi se duşmănesc cu înverşunare. Trăiesc în sinagoga din Kabul pe care au împărţit-o în două şi îşi petrec mare parte din timp insultându-se. Bătrânul Isaac le vinde vecinilor săi musulmani amulete magice, pe când Zabulon le vinde aceloraşi vecini alcoolul pe care îl fabrică pe ascuns. Regizorul face din această situaţie neaşteptată o parabolă a singurătăţii şi a căutării identităţii. Sau, cum rezumă cotidianul francez Libération: „În sfârşit un film în care afganii ne fac să râdem...!“
Filmul a fost realizat pe parcursul a doi ani, perioadă în care Dan Alexe a locuit în Afghanistan, alături de cele două personaje.

DAN ALEXE
Născut în România în 1961, Dan Alexe a făcut parte din „Grupul de la Iaşi“, nucleul de intelectuali şi disidenţi care, în anii '80, căutau să creeze o opoziţie culturală structurată în faţa absurdităţii regimului comunist. Din 1988 locuieşte la Bruxelles şi este corespondent pentru BBC şi Europa Liberă. Dan Alexe a realizat filme documentare în regiuni precum Cecenia, Afghanistan, Pakistan, Kosovo şi Asia Centrală. Foarte personale, filmele lui constituie o permanentă reflecţie asupra imaginii şi a întrebuinţării ei cinematografice. „Iubiţii Domnului" a fost prezentat în festivalurile de la Cannes şi Hollywood şi a primit numeroase premii internaţionale. „Cabală la Kabul", film care figurează în programul multor cine-matografe din Franţa şi Belgia, a obţinut, în 2007, Marele Premiu la Festivalul de film documentar Astra, Sibiu. Dan Alexe este lingvist şi etnolog (specialist în islamologie, în special islamul cecen). Atunci când realizează un film documentar, metoda sa etnografică implică învăţarea limbii comunităţii în care se situează acţiunea filmului şi integrarea în acea comunitate. Pe lângă activitatea sa cinematografică, Dan Alexe a publicat teatru şi a realizat diverse traduceri.

via infoculture.

preafemeie si lectiile ei

2008-02-15T12:45:00.001+02:00

acum, o poezie frumoasa .... food for thought cat incape

primesc mailuri dragalase

2008-02-14T18:27:00.004+02:00

mailboxul meu e un rai...e o oglinda a mea ..imprastiata, cu sute de subiecte care ma intereseaza, poze, filmuletze, invitatii la evenimente, party-uri, workshopuri si intamplari; un haos asa familiar incat mi-e mila sa dau delete. chiar si cand adun mii de mesaje. spicuiesc din titlurile zilei (poate fac o compunere din toate cuvintele astea):

nike vs adidas doua branduri in viziunea creatorilor lor. premiul henkel pentru arta 2008. este mihaela radulescu insarcinata? a aparut numarul x al revistei igloo habitat. in cautare de ingeri. cum sa ai o relatie buna cu oamenii de creatie. concurs-foto.ro o noua competitie. acceptam doar clienti care refuza turma. o noua aparitie la Institutul European. rezolutie: action plan for the gifted and talented. spectacol, neaparat. morcheeba, enjoy the ride. party relansare feeder.ro

pun de-o poveste...sau macar de o radiografie.

funny valentine - la teatru

2008-02-14T18:19:00.003+02:00

“Nu cred ca Bernard a mai luat E-uri vreodata. Are exact privirea aia maniaca a incepatorului. Ceva gen- copil debil in dimineata de Craciun… Inainte sa vina mosul. Ranjet, ochi beliti… Capul se clatina stanga-dreapta... Orice cacat e cel mai fascinant lucru din lume. Orice cacat e unic! Supertare senzatia, frate!!!”

Ce-i asta? Asta e Monged - cand esti prea spart ca sa-ti mai dai seama cine si de ce esti. Cand tot orasul devine un puzzle pe care trebuie sa-l rezolvi ca sa-ti gasesti drumul. Cand nu mai stii exact unde ti-ai lasat prietenii, sau daca aceia erau intr-adevar prietenii tai. Cand tot ce visai s-ar putea sa se intample intr-o secunda, sau sa dispara ca si cum nici n-ar fi existat.

Monged- de Gary Duggan, regia- Vera Ion, cu- Sorin Poama, Alex Fifea, Alexandru Potocean, un spactacol neaparat ce soir, 14 februarie ora 19:30 la clubul "La scena" (Calea Calarasi 55). pentru cei care n-au in sange sirop.

PS: daca vreti sa stiti ce inseamna monged inainte sa va terminati planurile de dragoste programata pe pernutze de plus rosh, check with these guys

haideti in televizor

2008-02-08T16:50:00.000+02:00

Mai avem o sansa de intalnire cu experimentul "locuirii in televizor" al lui Chloe Delaume. Azi de la 5.30 pm in Green.

Despre ce e vorba? de o carte in care ni se povesteste un experiment: Timp de 22 de luni (1451 de ore), de dimineaţă până seara, autoarea cartii (Chloe) este "santinela" televizorului, devenind propriul ei subiect de studiu, supunându-se fluxului de mesaje mediatice şi publicitare şi ingurgitând la maximum programe de divertisment (reality-show) pentru a culege informaţii despre "realitate". O experienţă-limită cu urmări pe măsură: creierul, trupul şi limbajul ei se transformă; intră în letargie; devine victima unei anestezii progresive; suferă modificări fizice îngrijorătoare - migrene, îngrăşare, congestii oculare, halucinaţii; e cuprinsă de pulsiuni sadice vizionând o emisiune ca Star Academy şi le depăşeşte transformând candidaţii în personaje. Treptat începe să simtă că se află... în televizor, că a devenit un instrument al "ficţiunii colective".

Am rasfoit nitel cartea si nu m-a impresionat din cale-afara ... eu fiind o pasionata a experimentelor care implica media, observatiile sociale, filozofarile pe care le mai permite "secolul vitezei". Cu toate astea ma intriga faptul ca despre locuirea in televizor vor vorbi diseara Gabriela Adamesteanu, Florin Iaru si CTP-ul. as long as it's not gonna be politics...

U're invited. Daca ziceti din timp va salvez un loc langa mine. Sa discutam.

feelin' lucky punk?

2008-02-05T15:07:00.000+02:00

it's the best test! Trust me and follow these few steps:
1. go to Google page
2. enter "search Chuck Norris" in the search area
3. press "i'm feelin' lucky"

you will find this:

The epitome of a Chuck Norris joke! via

Ce-am pierdut

2008-01-31T14:40:00.000+02:00

ieri incercand sa inteleg cum vad advertiserii anul 2008 la AdBreak.

Aberatii de bun-simt de Sorin Stoica: lansare de carte si film despre autor la Muzeul Taranului Roman, ieri 30 ianuarie

Editura Polirom si Clubul Taranului prezinta miercuri, 30 ianuarie, ora 18.00, volumul Aberatii de bun-simt de Sorin Stoica, aparut in 2007 in colectia „Ego. Proza". Aberatii de bun-simt este cea de-a doua carte postuma, dupa Jurnal, publicata de Polirom din opera lui Sorin Stoica. Despre carte vor vorbi invitatii Serban Anghelescu, Paul Cernat, Marius Chivu, Sorin Preda. In cadrul evenimentului va fi prezentat si un film de Gabriel Achim despre autor: Sorin Stoica/A Writer's Will (alb-negru/17'28''), informeaza editura Polirom.

Gabriel Achim, realizatorul filmului, declara: „Putin inainte sa moara (la 28 de ani), unul dintre cei mai talentati si prolifici scriitori romani din tinara generatie, isi prezinta testamentul literar. Un documentar care pluteste intre arta si reportaj, intre poetic si lucrul marunt, intre serios si absurd."

Sorin Stoica (1978-2006)
„Nici unul dintre noii prozatori, pe care ii citesc cu nesat, nu m-a facut sa dau strigat spontan si naiv de entuziasm cum a facut-o nonconformismul lui Sorin Stoica la mizerabilismul zilei. Nu insist. «Daca vorbesti de bine pe cineva, adesea l-ai terminat»." (Radu Cosasu)

paNOU Cohn & Jansen

2008-01-31T12:13:00.000+02:00

Teatrul din blog (Blog the theatre)

2008-01-29T18:20:00.000+02:00

dupa cum zice publicatia Compact, "Teatrul Bulandra va scoate bloggerii din anonimat"

care va sa zica, citez: Un numar de 50 de bloguri au fost selectate in programul "Blog The Theatre", trei dintre acestea urmand sa fie transformate in piese de teatru. Potrivit Teatrului Bulandra, acestea vor deveni spectacole de 30 de minute. In urmatoarea faza a proiectului, pana in aprilie, urmeaza sa fie scrise piesele de catre dramaturgi, dupa obtinerea acordului autorilor.

Oare ce-o sa vedem? Trimbulatiile tanarului zoso?

Teatrul care ne dezvolta

2008-01-29T18:07:00.000+02:00

Din seria recuperari, somatii tip don't miss si noi sperante ma bucur sa stiu ca:
Vineri e The Shape of things
Vineri, 1 februarie, ora 19.00, la Teatrul Act:

THE SHAPE OF THINGS de Neil LaBute
cu:
MIHAELA SIRBU
VLAD ZAMFIRESCU
IRINA VELCESCU
SERBAN PAVLU

regia: VLAD MASSACI
scenografia/concept video/sunet: ANDU DUMITRESCU

O productie TEATRUL FARA FRONTIERE in colaborare cu Teatrul Act

Rezervari la telefon: 3103 103, Teatrul Act

si ca
Sambata e Bash

Sambata, 9 februarie, ora 19.00, la Teatrul Act:
Bash. O trilogie contemporana (tot) Neil LaBute
cu:
MIHAI CALIN
IRINA VELCESCU
VLAD ZAMFIRESCU
MIHAELA SIRBU

regia: VLAD MASSACI
scenografia / light design: ANDU DUMITRESCU

O productie TEATRUL FARA FRONTIERE

Rezervari tot la Teatrul Act

dar mai ales TFF (pe care ii iubesc, mai ales de la Autobahn incoace, ca tocmai ce-am vorbit cu Ioana despre asta) face CURSURI DE TEATRU PRIN IMPROVIZATIE

Incepand cu luna februarie Teatrul Fara Frontiere organizeaza, in colaborare cu Fundatia Calea Victoriei, in cadrul programului "Ce nu te invata scoala", cursuri de teatru prin improvizatie pentru copii si adulti.

Improvizatia bazata pe metoda britanicului Keith Johnstone dezvolta dorinta de colaborare, flexibilitatea, capacitatea de a asculta si de a conduce. Deprinderea acestor abilitati, prin joc, este esentiala pentru dezvoltarea personala.

Mai multe aici

Don't miss: Seara BD la Centrul Ceh

2008-01-29T13:49:00.000+02:00

Seara BD la Centrul Ceh / 31 ianuarie / 20h00
Pentru pasionatii de benzi desenate:
Lansarea revistei cehesti de banda desenata Aargh! de catre Tomas Kucerovsky / Expozitie BD Alexandru Ciubotariu / O scurta istorie a benzii desenate in Romania cu Dodo Nita, presedintele asociatiei BD Romania. Un eveniment 3 in 1 la Centrul Ceh.

Pentru mai multe informatii dati o raita pe blog

Filmele zilelor urmatoare

2008-01-26T19:47:00.000+02:00

Din seria lucruri care trec (pe-aproape) pe langa noi daca nu netrage nimeni de mana sa ne arate cat de sub nasul nostru sunt, cateva exemple:
Urmăreşte-mă! / Follow Me!
Comedie, Anglia, 1972; Regia: Carol Reed; Cu: Mia Farrow
Sâmbătă – 26 ianuarie, TVR Cultural, 14.00

despre care se spun urmatoarele:
“Un bancher englez, sobru şi ocupat, angajează un detectiv particular pentru a-i urmări soţia, o tînără americancă pe care o suspectează de infidelitate. Femeia îl observă curînd pe urmăritor şi-l plimbă prin toată Londra, într-un fel de joc amuzant, care însă spune multe despre nevoia ei de atenţie şi afecţiune.” (PRO TV Magazin)

“'Un film – ghid ce ne poartă printr-o Londră însorită, prietenoasă şi maiestuoasă, în tovărăşia lui Michael Jayston – onest actor de teatru, a lui Topol – cabotin de bon-ton cu temperament meridional şi a unei dintre cele mai cotate actriţe americane ale tinerei generaţii – Mia Farrow. O comedie vag nevralizatoare, o melodramă surîzătoare şi mai ales o plimbare de neuitat printr-una din marile capitale ale lumii'. (Adina Darian, Cinema, 1974)” (www.port.ro)

sau minunatul (prea des ratatul)
Trei culori: Alb / Les trois couleurs: Blanc
Dramă, Polonia-Franţa-Elveţia,1994 Regia: Krzysztof Kieslowski – Ursul de argint la Berlin
Sîmbătă – 26 ianuarie, PRO Cinema, 23.00
Adica o “Farsă melancolică şi demenţială, de un haz nebun, interesantă nu atît prin întorsături de situaţie, cît prin redarea psihologiei exilatului, aflat la cheremul străinilor care-l storc de tot ce poate da, inclusiv pe plan sexual.” dupa cum zice la Dicţionar-ul universal de filme, 2002

sau la fel de bine Armata celor 12 maimuţe lui Terry Gilliam
Cu:Bruce Willis si Brad Pitt – Globul de Aur şi nom. Oscar pt. rol secundar
Duminică – 27 ianuarie, TVR 1, 22.45

(Din pacate)la alegere cu Memento-ul lui Christopher Nolan
Duminică – 27 ianuarie, PRO TV, 23.15
“Memento este o nouă provocare [a filmului noir], de data aceasta a concepţiilor narative – nu atît pentru că începe cu sfîrşitul (Cetăţeanul Kane, în 1941, începea, de asemenea, cu sfîrşitul) – dar asistăm la o cronologie inversă, nenaturală, în care fiecare scenă este în mod paradoxal continuarea celei care urmează! Poate că filmul noir n-a fost niciodată atît de labirintic – este un puzzle în care fiecare ‘răspuns’ ridică o nouă întrebare, în care acţiuni, imagini, stereotipuri se repetă la nesfîrşit, rezultînd o senzaţie de stagnare a investigaţiei şi a filmului însuşi.” (Corina Mărculescu) (Observator cultural, nr. 192, 28.10-03.11.2003)

“Cel mai genial/original/inteligent/provocator thriller (la fel de greu de zis ‘thriller’ unui film care nu se încadrează în nici o convenţie de gen, în nici un clişeu, în nici o regulă) al ultimilor 20 de ani.” (Andrei Bangu) (www.liternet.ro)

si un inceput de saptamana bun cu Chinatown (Roman Polanski)
Marţi – 29 ianuarie, Cinemax, 21.00
Globul de Aur, BAFTA, nom. Oscar, starring Jack Nicholson – Globul de Aur, BAFTA, nom. Oscar; Faye Dunaway – BAFTA, nom. Oscar, nom. Globul de Aur

Unul dintre cele mai mari filme ale anilor ’70, pelicula este o extraordinară fabulă a corupţiei personale şi politice din Los Angeles în anii ‘30.

“Important succes de public şi de critică, datorat capacităţii lui Polanski de a crea ambianţa retro şi suspansul (unii cronicari îi compară chiar cu Hitchcock) şi de a conduce o distribuţie desăvîrşită, avîndu-l cap de afiş pe Jack Nicholson, prezent tot timpul în cadru deoarece întreaga poveste este văzută prin prisma personajului său, detectivul J.J. Gittes.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Cinic, dar devorat de setea justiţiei morale, Gittes e eroul modern al Americii, aşa cum l-au descris Kazan sau Huston.” (Dicţionar universal de filme, 2002)
via

posterele via http://www.nostalgia.com/

Bine

2008-01-19T04:57:00.000+02:00

bine inseamna cand cantam imbatati la 5 dimineata la chitara voce, tobe, patru maini si doua trupuri ... cand fenderul nou zace, multumit, pe pat iare el creeaza ritmuri. constat ca am voce si ca tertele sunt prietenii nostri. casa mea e-un cantec cu acorduri ample. remember marie?

Natasha recomanda sa nu fim

2008-01-18T18:18:00.000+02:00

Natasha imi aminteste filme. acu' a venit intr-un suflet sa-mi strige ca trebuie sa vedem "I'm not there" despre Dylan. Sunt perfect de acord. E delicioasa, vegetariana si seamana prea bine cu Emauelle Beart creatza.
iat-o pe Beart in Manon des Sources

PS: n-o cheama cu adevarat Natasha. dar ar merita.

super stire

2008-01-17T16:04:00.000+02:00

Orange comunica prin mix de media!!!
“Orange Romania opteaza pentru mixul de canale media in campaniile sale publicitare”, spune Anca Stancov, media specialist al companiei. In comunicarea sa, Orange utilizeaza un mix de media, care cuprinde atat canalele traditionale, cat si pe cele neconventionale. “Fiecare canal are avantajul sau, iar selectia se face in functie de obiectivele campaniei”, a mai spus oficialul Orange.
asta citim astazi in Business Standard. aflam si chestii interesante: cam cat a cheltuit Orange pe publicitate in ultimul an (daca nu stiam din cele cateva analize si retrospective publicate pana acum) si cine-i sunt agentiile agreate.
Insa stirea se da din titlu si din prima parte a articolelor, right? Chapeau!

Internetul este conventional

2008-01-17T15:33:00.000+02:00

Internetul este (alaturi de Tv si radio) un canal conventional!!! sau cel putin asa ne povesteste ZF-ul de astazi pe la randul trei numarand de jos in sus. Sa ne bucuram!!!!

pimp my billboard

2008-01-16T18:35:00.000+02:00

Ce-mi place mie cand brandurile inteleg arta. Ce-mi pare rau ca n-am facut proiectele alea cu street-artzi, dansatori, actori si scriitori tineri si REAL BRANDS. nu doar asa, de show-case, ca episod pilot de testare, cu usile inchise si grupuri restranse de execi si VPs sau pentru evenimente corporatiste exclusiviste facute de agentii de advertising sau de publicatii de nisa, de ziua lor. nu nene, let's take art on the streets. Sa o punem pe panouri!

Cum au facut vara trecuta BMW si BBDO Noua Zeelanda pentru Art Car Tour BMW un turneu mondial de show-off pentru masinile de colectie personalizate de Warhol, Roy Lichtenstein si altii. Se pare ca Warhol, care a creat ce-a de-a patra Bmw Art Car in '77, a lucrat el insusi, la scara de 1:1 (si nu pe machete, direct pe masina.

Mai multe aici si aici

...si ca sa raman in linia lui pimp my billboard, iata cum a fost (facut) spotul Art Car Tour BMW:

via disruption

la noi cine-a mai pus arta la treaba de marketing? O data Coca-Cola, o data Absolut .. mai cine? plz help!

orasul la ora 4 pm

2008-01-15T18:33:00.000+02:00

din cand in cand merg prin bucuresti pe la ore mici ale dupa-amiezei. sentimentul e minunat. experienta asta chiar informeaza, distreaza, pune pe ganduri. e ca un studiu sociologic inpromptu. simtul observatiei si al analizei e mult mai treaz. nu te mai afunzi in carte. (asta si pentru ca, in ziua cu pricina, drumul cu metroul a fost scurt. prea scurt pana si pentru pastilele cinice ale lui boris vian care-mi delecteaza de obicei viata underground).
In mod clar la 4 pm spectacolul este cu totul diferit. sunt alti oameni in bucuresti la ora 4 dupa-amiaza. e mai mult aer dar si mai mult gri. no subway traffic jams, nici 9-to-5-ers buluciti preocupati in vagoane sau pe strazi. mai degraba bugetari care la 4 sunt deja in drum spre casa/supermarket (angajatii de la MTR pe langa care trec pe la 4 in drum spre clinica se grabesc, sporovaiesc, duc cu ei cate o sacosa, barfesc o colega, vreun director...). ce poti sa vezi? sau cel putin ce-am vazut eu:
1. oamenii mananca in metrou. argumentele au fost multe:
De exemplu, tipul simplu (bocanci - singura pereche de pantofi de iarna - curati, geaca de fash verde kaki anosta, pantaloni de stofa neagra, geanta de umar din poliester, gri cu albastru, probabil brandata) tunsoare simpla, cam neingrijita. mananca flamand un sandvis luat de la chioscul de la metrou. manaca elegant, atent si meticulos, desi nelasand nicio suflare intre o imbucatura si urmatoarea. mananca totusi incet, tacticos, aproape umil in gesturi, preocupat sa nu deranjeze. nu ar manca in metrou daca nu i-ar fi ingrozitor de foame. e probabil pranzul lui. termina in cam 5 minute si apoi ascunde ambalajul in buzunarul hainei si scoate apoi, din acelasi buzunar o batista!!!. batista adevarata, nu servetel de hartie. batista de panza, barbateasca, alba cu dungi maro si albastre. isi sterge cu atentie eventualele firmituri ramase in jurul gurii. nu era cazul. m-a uluit. am incercat sa imi inchipui ce profesie avea. ...

Argumentul nr. 2: la Charles de Gaulles urca o fata blonda, zvelta si pe tocuri, dar cu maini grasutze. mananca tacticos dar neglijent un corn. haina scurta cu guler de blana neagra, botine visinii cochete si in trend:) machiata, cu privirea in gol si castile de la telefon in urechi

No 3: tipul solid, inalt, cu mustata si barba si fes, genul bodyguard spre pensionare (avea vreo 38 de ani) ochi mari, galben caprui si privire taioasa. chinuia o bucata de merdenea. firmituri pe mustata blonzie. a navalit in metrou chiar cand vroiam sa cobor. l-am privit amuzata. m-a privit agresiv o clipa...apoi nedumerit. ups!

2. oamenii sunt mai simplu imbracati (mai ales daca nu nimeresti in zona universitatii sau ase, unde studentii coloreaza atmosfera.)

3. calatorii povestesc de-ale lor, de pe-acasa sai de la serviciu...insa nu se aud cuvinte precum deadline, training, GM-ul, project management, evaluari in zumzetul colectiv. Mai degraba despre branza, varza si alte cuvinte dacice.

Dupa care am coborat. Strazile inca ne-sufocate. lumina slaba. ianuarie
Data viitoare o sa merg mai multe statii cu metroul. si-o sa aleg ora 1 pm.

Acesta a fost un text reciclat, scris pe fuga intr-o cafenea dupa calatoria cu pricina. Acest post este in beta. contribuiti cu viziuni. ce mai fac oamenii la 4 pm in bucuresti?