Doo mii noua a fost despre cel putin o chestie noua si despre toata zarva pe care o presupune orice noutate. 2009 ne-a adus 9 un nou statut in scriptele statului. De prin luna 9 (ce coincidenta nepreparata) mi-s femeie maritata. Pam-pam! Ocazie cu care am aflat (de la niste maestri in domeniu) ca as putea incepe cu succes un business in domeniu, daca nu m-ar speria intr-atat ideea contactului programatic nemijlocit si nepotolit cu bride si groom-zillas, fie ei si din specia modern, creativ, cu timp putin, asteptari offbeat si nicio intentie de a da toti banii pe-o nunta.
Asadar in 2009 m-a luat si dusi am fost. Ce mai ramane de povestit din anu' care s-a dus merge si cu liniute:
- experienta "fata cu parul de foc" din perioada ianuarie - aprilie (o fixatie mult infranata si previzibil "tribute" Tori Amos) Asa se consuma si maxima mea razvratire impotriva casatoririi (se stie, nu faci experimente capilare in anul cu nunta. U just don't! :P)
- Londra in martie: din seria "the daffodils looked lovely that day" in Hyde Park, plus reintoarcerea la locul crimei - Portobello Sunday market - unde armele letale fura niste rochii si niste gablonturi vintage iar victima eu; se mai bifeaza cu mandrie Brick Lane si Spittalfields pe care le ratseram in alte dati; totul cu 5zile de soare, asta ca sa ne razbunam pe first time-ul ploios si fruguros din acel iulie londonez.
- Budapesta in august, la Sziget, intr-o gasca colorata si deloc plictisitoare: 5 fete cucuiete, fiecare semanandu-mi si enervandu-ma intr-un fel :) M-au dus pe sus Snow Patrol, am descoperit pe bune Editors (mai ales ca au venit si la Bucuresti odata cu noi in acelasi avion!!), am re-evaluat Placebo cu noul baterist indracit, am pierdut niste lucruri si-am castigat altele.
- si-apoi Paris in septembrie (tout simple, tout a la legere, tout culinaire) unde-am mancat pentru prima si ultima oara stridii, ceea ce nu pot spune despre fratii nevertebrati terestri - deliciosii escargotzi, cum le-am zis si cum le-om mai zice; unde ne-am pierdut mintile mancand, cu vin si bere nefiltrata si conversand cu frantzuji bonomi si mandri, de la tara, o mie de feluri de foie gras si de branze, in cele ... sa tot fi fost 4 ore... la targul de produse BIO de pe malul Senei; unde-am haladuit cateva nopti albe bune cu Simona (o fosta colega de camin si de Politice) si cu-al ei Stephan (cel mai "barbat de calitate", cum ii place domnului sa se intituleze, in cea mai haioasa romana), gasind Parisul neturistic si China town-ul local; unde am recidivat cu vreo 12 carti noi la ce mai fascinanta librarie din lume - Shakespeare & co de langa Notre Dame; unde-am mancat sumar, in varful patului, cei mai doi mango imensi copti; unde m-am indragostit de branza de capra.
- imediat dupa, Maroc - cu plajele pustii din Essaouira; cu kiterunners si surfers; cu cei mai buni creveti la abur, cu patrunjel si usturoi, cu peste cules acu sh fript acush pe carbuni si servit cu cei mai buni cartofi prajiti din viata mea, pe-un colt de plaja de Atlantic, langa Sidi Kaouki, chez Abdou, celibatarul cu 8 neveste care mi-o petzit-o pe bunica, fara sa para a glumi prea mult; cu plimbarea de la Diabat, pe caii arabi, la apus, pe malul oceanului si printre dune, plus Cola la 0.66 ml bauta pe-nserat in ghereta unde tragea, zice vorba localnicilor, insusi Jimi Hendrix; plus cele mai frumoase dimineti in camera terasa de la ultimul cat al riad-ului alb, unde se sade asa de bine si-unde se vede si se simte oceanul.
- iar Maroc, adica bazar ametitor, culori, covoare berbere (absolut incredibile) si cutii magice din lemn de tuia, 2 camasi de femeie frumoasa - una alba alta albastra, un sal albastru touareg, baboush-i din piele colorata pentru toata familia, un souk murdar in Essaouira si-unul de nepatruns in Marrachech - orasul labirint, imposibil de pus pe o harta, mistic si infricosator (mai ales la prima vedere, noaptea, dupa o zi de calatorit), atatator si generos la inserarea numarul 2; indestulator si plin de lectii, unde totul e de vanzare si de negociat. inclusiv drumul inapoi la riad. Nu degeaba e Djma El Fna monument Unesco: e un fel de matca a lumii asteia amestecate, spirituala nu religioasa, vie dar mereu la un pas de moarte; Unde te misti prostit si dezorientat, ca un micro pixel intr-o animatie amorfa, printre cobre si fachiri, dansatoare din buric travestiti, inghititori de flacari si sabii, ghicitoare care te urmaresc facandu-ti semne cu mana tatuata in henna si cu ochii intensi si unde la fiecare colt ti se ofera o noua initiere. Unde, odata aclimatizat, te bucuri de cele mai bune portocale, de gigantice curmale si smochine si de cel mai viu joc culinar...in miezul pietei, la kilometricele tarabe pline de bunatati cantate si laudate de mii de muezini ai comertului cu hrana. Unde sa vorbesti romaneste e divin pentru ca-ti mai da inc-o senzatie indescriptibila: bucuria si eliberarea care te cuprinde cand vezi fetele exasperate si deznadajduite a celor care se chinuie sa te agate intr-un troc, chilipir sau o "taina" ghicindu-te dupa limba vorbita. Marocanii n-au invatat inca romana. Raman perplecsi cand n-au cum sa te-apuce. Si tristi. De-aia noi am alternat limba de conversatie ... franceza fiindu-ne cea mai de pierzanie :) In general, nu si-n gradina Majorelle, descoperirea umbroasa si vegetala a lui Yves Saint Laurent si oaza preferata a turistilor cu gust, dupa obositoarele ore in medina cea autentica si misterioasa, care-si incearca neobosit veneticii veniti sa-i zgandare secretele.
- si-ar mai fi despre Maroc (dar mai pastrez si pentru o sedere lenesa la ceai de menta, cu prieteni) si-o sa mai fie...vrem in desert, in munti Atlas, la Fez si-n nord.
Am lasat din 2009 multe nepovestite. Carti, concerte, filme, petreceri, intamplari initiatice cu final prost, oameni noi si ne-prietenii. Sa-mi fie de bine si-nvatatura de minte. Ca de trait, pe 2009 l-am cam trait.
