daca mergi la Balea vezi lacul glaciar. Noi am ajuns la el seara, pe frig si limpezime. si liniste. asa ca semana bine cu ce-au filmat Sigur Ros in Heima - Islanda lor serena si simplu frumoasa. si-am spus clar si raspicat ca pentru mine Balea Lac va fi in minte de-acum incolo pe soundtrack de Sigur Ros. si ca va fi secretul meu de "fugit" si racorit cand oi cobori la pamantul fript din sud.
Acum ma chinui sa pastrez amintirea asta, pentru ca, din pacate, am mai vazut Balea Lac o data. A doua zi, la pranz. big mistake. platoul era irespirabil de la atatea masini. ambuteiaje ca-n Bucuresti si oameni prosti si nesimtiti care parcheaza in drum, pe singura banda de pe sens. Cohorte de "oraseni" in slapi de plastic, maieu suflecat si burtile prajite la vedere impanzeau platoul altfel verde si imbietor sau se fotografiau "dandu-se" pe plastice pe limbile de zapada de langa lac.
Alte repere: foc de gratar, miros de mici, gheretele vanzatorilor ambulanti - ca deh, oamenii locului (cati or fi de pe acolo, intr-adevar) au simtit potentialul iar unii dintre ei au pierdut din bunul simt care asezona odinioara mai toate chipurile de sub palarii de fetru. Se vinde kurtos kolac prost, incruzit, fermentat (iar daca te-a lovit pofta si te gandesti ca e facut de tarani in casa te paste o aspra dezamagire) la 12 lei bucatica (jumatate din cat primesti de 10 lei la MTR in zilele de targ), se vinde cascaval si carnati de casa si branza de burduf - totul la suprapret; se vinde porumb fiert (aproximativ, pripit si amagit) si copt (adik ars) ce-i drept sub pretul din Vama; se vinde afinata indoielnica si tot soiuri de sugiucuri si ciocolatzele artizanale - dar ambalate in plasticul care pune stapanire pe tot. totul in cel mai nesuferit ritm de "hit-uri estivale" care atrag cumparatorii cam ca pe aleile kitsch-ului de pe litoral. Oameni interesati sa cumpere si sa consume. si-atat. Resturi care dor mai mult decat in infectul Bucuresti.
Locul e splendid daca reusesti sa-ti tii privirea in sus si sa ocolesti pitzipoancele pe tocuri cu sclipici si copiii complet retarzi care urla ca la balamuc pentru ca au alunecat pe gheatza si s-au lovit de vreo piatra. Femei capitonate cu grasime, expunadu-se privirilor si soarelui pentru a prinde vestitul "bronz de munte". totul este suflecat si ghiftuit. consumat si abandonat. o punga cu resturi plutea pe lacul limpede si calm. din lac se trag mai jos paraiasele ce coboara versantii. paraiasele si cascadele din care aceiasi "turisti" isi umplu bidoanele cu apa "dulce de munte"
Alooooo, lasati natura-n pace!!! te-apuca cea mai crunta xenofobie cand vezi cotoarele de porumb fiert, pungile si resturile aruncate langa lac...printre cele mai frumoase flori fragile de munte. te ascunzi unde poti ... e greu. orice cadru ai vrea sa fotografiezi ti-l incurca macar vreo doua perechi de picioare de turist. trebuie sa fugi cat mai departe, acolo unde slapii mirositori nu ajung pentru ca muschii "turistilor" obosesc repede. te indepartezi, te asezi pe-o piatra si te uiti doar in lac. Multumesti naturii ca a facut lacul asta rece-gheata si nu vezi cohortele in el scaldandu-se satisfacut cu samantza-n gura. te straduiesti sa gasesti in minte solutii pentru ca accesul in astfel de zone sa fie limitat celor cu simt pentru natura. dar te readuce in context muzica imbecila care cheama la munte toti badaranii si toate pitzipoancele.
te straduiesti sa elimini amintirea asta din memorie si s-o refaci, frame-cu frame pe cea frumoasa. Mergeti la Balea Lac seara. dupa 18.00 cand gheretele sunt inchise, lacul e curat, frigul frig, oamenii putini si linistea deasa. Mergeti acolo cu un scaun pliabil, o patura si-o carte draga. fara ambalaje.
