Toma Coconea si romanii

Ziceam in multe imprejurari ca nu ne meritam oamenii mari. Ca nu meritam sa avem alte modele decat Becali si Mutu. Aveam de fiecare dreptate, oricat de ingaduitoare as vrea sa fiu cu natia asta, ale carei randuri le ingros. Ieri, Toma Coconea i-a invitat pe jurnalistii romani sa-l cunoasca si mai ales sa-i afle isprava de la RedBull X-Alps. Jurnalistii de sport din mareata noastra capitala n-au onorat invitatia. S-au dus in schimb sa asculte ce avea de spus (a cata oara?!) Becali la intoarcerea in tara a fotbalistilor de la Steaua. Nimic gresit in interesul oamenilor de sport pentru fotbal - un sport de departe rege atat la noi cat si aiurea. Foarte trist este insa faptul ca pentru atleti exemplari precum Toma Coconea nu se gasesc manuitori de condeie in redactiile ziarelor de sport. Noroc cu mai sufletistii jurnalisti din provincie. Si mai sunt si sportmag si bolggerii.
Aseara l-am cunoscut pe Toma Coconea si m-a uimit inca o data prin modestie, bun simt si cumpatare. Am vorbit despre zbor, despre munte, despre oamenii care le indragesc pe amandoua, despre X-Alps, despre oamenii care l-au sustinut (zambeste cand afla ca exista bloggeri care l-au urmarit indeaproape si care au scris despre el) despre Hoffer, Martin, Urs (parapantistii din tara ceasurilor si a neutralitatii) si Aidan (britanicul caruia Toma i-a dat bateriile lui de GPS fara de care Aidan ar fi fost descalificat). Vorbeste simplu despre o reusita care noua ni se pare de domeniul SF-ului. 1000 km hiking prin Alpi, 300 km in zbor cu parapanta - totul in doar 14 zile. E realist si perfectionist. Viseaza si crede. E bucuros de rezultat dar mai ales de faptul ca a reusit sa se autodepaseasca. Ceea ce va face si la urmatorul RedBull X-Alps: "o sa fiu si mai antrenat, si mai puternic - fizic si mental. o sa ma antrenez mai mult in Alpi, o sa gresesc mai putin, o sa vreau si mai mult" E slabit dupa cursa dar e extrem de tonic: "ma refac repede!" Lucrurile care-l tin sunt prietenii si o vorba pe care o spune cu naduf: "Nu exista nu se poate!" Asa le-a spus si organizatorilor X-Alps si oamenilor (francezi, elevetieni, italieni) care il insoteau pe traseu sa-l sustina. Nu credea nimeni ca dupa o zi intreaga de mers va mai putea zbura. Dar Tomi a zburat si a intrat in plutonul conducator. Mai multe despre experienta lui cu Alpii aici. Bravo sis!
Pe Toma il gasiti de astazi in Parang cu parapanta, in elementul lui. E trist pentru ca oamenii de la noi din tara nu inteleg sportul pe care el il iubeste. Si-ar dori ca mai multi romani sa afle cat de minunat poate fi zborul cu parapanta si cum "stirile de la ora 5" care povestesc doar despre accidente (stupide si in genere cauzate de oameni neprofesionisti, nepregatiti) construiesc o impresie gresita despre acest sport. Am indraznit sa-l sfatuiesc sa vorbeasca, sa-si povesteasca pe larg experienta din Alpi, sperand ca asa mai multi romani se vor molipsi de exemplul lui. Cred ca avem nevoie de asemenea exemple ca sa indraznim sa visam si (mai ales) sa luptam mai mult. Inca o data, multumesc Tomitza!
PS: postul asta e in romana pentru ca e scris pentru romani. Strainii il stiu bine pe toma si-l apreciaza.