The U2 free Berlin concert is not so free after all. Things are quite ironic, really, as the organizers have put up some barriers to prevent people with no (free) tickets to peek and catch some glimpse of the U2 concert celebrating the Fall of the Berlin Wall :).
Let's repeat: they've built a wall around a concert dedicated to the wall that has come down. Ain't that a free and logical world? It should've been more like in the "where the streets have no name" video, if you ask me.
More here
Thursday, 5 November 2009
Wednesday, 4 November 2009
saraci cu duhul si cu mai ce?
Prima "fericire" e cea a saracilor cu duhul, zice morala crestina. Si nu vreau sa comit vreo proasta citire a literei Domnului dar cred ca saracia duhului bate bine spre umilinta, lepadare de orice avere, mai ales spirituala. Zice aici ca Bunuri precum sanatatea fizica, puterea, gloria, calitatile intelectuale sau spirituale, sunt o tentatie constanta pentru a uita de Dumnezeu sau pentru a-ti pune propria încredere în valorile umane. De aceea trebuie un minimum de suferinta, saracie materiala, vreun insucces pentru ca omul sa ia cunostinta de adevarata sau fictiva sa saracie spirituala.
Daca mai luam in calcul si faptul ca romanul de rand, bun crestin de gura, nu are chiar o atitudine intr-atat de sofisticata fata de aceasta sintagma din biblie, s-ar putea spune chiar ca ne lasam mioritic in baza a "ce-o da Domnul", "mai bine sarac si curat", "crede si nu cerceta" si alte felurite forme de obedienta si renuntare. Ce mai, e clar ca romanu' nu problematizeaza el asa fin despre credinta, nefiind un cercetator al propriei religii ci un simplu declarator - asta in cazul in care religia crestina nu-i e, ca multe alte lucruri, tot un "dat" la care nu comenteaza.
Acum, sa pasim in viata reala si sa vedem ce efect are o asemenea religiozitate asupra felului in care traim. Nu demult Michael Shermer un mare sceptic in viata si un si mai mare avocat al stiintei observa consternat cat de multa religie se face la noi in scoli. Nu mai vorbim de nebunia anti pasapoarte bionice, de cozile la diverse moaste si tot ocultismul care fac din stirile de la ora 5 cu exorcizari si Tanacu, varfuri de audienta. Suntem niste mari religiosi. Niste oameni cam putini la minte si cam mici la suflet, fara sa avem vreo treaba cu raiul promis saracilor cu duhu (ala e pentru aia care chiar se cerceteaza).
Dar sa revenim la ponoasele din viata de zi cu zi. Unele grave. Au cercetat unii (de la o revista, Reproductive Health ii zice) si au descoperit o asociere puternica intre nivelul de religiozitate dintr-o tara si rata cazurilor de adolescente insarcinate (ma rog, de teenage birth rate e vorba da' mi-e greu/lene sa traduc cum trebuie). Si corelatia e fix invers fata de cum s-ar astepta niste religiosi care vor sa educe cu "frica de Dumnezeu". Cu cat statul e mai religios, cu atat numarul nasterilor printre adolescente e mai mare. Citez: “religious communities in the US are more successful in discouraging the use of contraception among their teenagers than they are in discouraging sexual intercourse itself”.
Vedeti aici metodologii si explicatii pentru aceasta frumoasa concluzie iar noi sa mergem mai departe cu "rationamentul care ne doare".
La noi treaba asta cu religiozitatea se traduce in ascundere, tot soiul de tabu-uri in familie, in frica si-n paralizare. Si-apoi in nenorociri personale mai mult sau mai putin finale. N-o sa ma refer aici doar la copiii pe care-i nasc fetele din familii traditionaliste si la "situatiile sociale" care infloresc de-aici incolo. Pentru ca, daca totusi nu nasc (pentru ca folosesc totusi mai mult sau mai putin contraceptive sau solutia avortului), aceste fete - crescute atat de "in spiritul" societatii noastre de retrograzi cu zambet mandru pe fatza - patesc mai incolo in viata altele, ca doar de-aia suntem fruntea in Europa la mortalitatea cauzata de cancerul de col uterin (de exemplu).
S-o spunem p-aia dreapta: nu suntem religiosi, suntem muti si gresit "rusinosi". Nu numai ca in Romania nu se face educatie sexuala in familii...dar nici educatie medicala nu pupam. Mai ales daca educatia medicala implica referiri la organe sexuale sau orice pe-acolo.
De-aia-mi vine sa le zic tuturor celor care fac campanii pe cancer de san sau col uterin: primul pas ar fi sa ne educam mamele sa vorbeasca deschis si natural despre sex, igiena si preventie cu fiicele lor. Sa nu mai fie nici sexul nici vizita la ginecolog asa un tabu sh-un bau-bau.
Daca mai luam in calcul si faptul ca romanul de rand, bun crestin de gura, nu are chiar o atitudine intr-atat de sofisticata fata de aceasta sintagma din biblie, s-ar putea spune chiar ca ne lasam mioritic in baza a "ce-o da Domnul", "mai bine sarac si curat", "crede si nu cerceta" si alte felurite forme de obedienta si renuntare. Ce mai, e clar ca romanu' nu problematizeaza el asa fin despre credinta, nefiind un cercetator al propriei religii ci un simplu declarator - asta in cazul in care religia crestina nu-i e, ca multe alte lucruri, tot un "dat" la care nu comenteaza.
Acum, sa pasim in viata reala si sa vedem ce efect are o asemenea religiozitate asupra felului in care traim. Nu demult Michael Shermer un mare sceptic in viata si un si mai mare avocat al stiintei observa consternat cat de multa religie se face la noi in scoli. Nu mai vorbim de nebunia anti pasapoarte bionice, de cozile la diverse moaste si tot ocultismul care fac din stirile de la ora 5 cu exorcizari si Tanacu, varfuri de audienta. Suntem niste mari religiosi. Niste oameni cam putini la minte si cam mici la suflet, fara sa avem vreo treaba cu raiul promis saracilor cu duhu (ala e pentru aia care chiar se cerceteaza).
Dar sa revenim la ponoasele din viata de zi cu zi. Unele grave. Au cercetat unii (de la o revista, Reproductive Health ii zice) si au descoperit o asociere puternica intre nivelul de religiozitate dintr-o tara si rata cazurilor de adolescente insarcinate (ma rog, de teenage birth rate e vorba da' mi-e greu/lene sa traduc cum trebuie). Si corelatia e fix invers fata de cum s-ar astepta niste religiosi care vor sa educe cu "frica de Dumnezeu". Cu cat statul e mai religios, cu atat numarul nasterilor printre adolescente e mai mare. Citez: “religious communities in the US are more successful in discouraging the use of contraception among their teenagers than they are in discouraging sexual intercourse itself”.
Vedeti aici metodologii si explicatii pentru aceasta frumoasa concluzie iar noi sa mergem mai departe cu "rationamentul care ne doare".
La noi treaba asta cu religiozitatea se traduce in ascundere, tot soiul de tabu-uri in familie, in frica si-n paralizare. Si-apoi in nenorociri personale mai mult sau mai putin finale. N-o sa ma refer aici doar la copiii pe care-i nasc fetele din familii traditionaliste si la "situatiile sociale" care infloresc de-aici incolo. Pentru ca, daca totusi nu nasc (pentru ca folosesc totusi mai mult sau mai putin contraceptive sau solutia avortului), aceste fete - crescute atat de "in spiritul" societatii noastre de retrograzi cu zambet mandru pe fatza - patesc mai incolo in viata altele, ca doar de-aia suntem fruntea in Europa la mortalitatea cauzata de cancerul de col uterin (de exemplu).
S-o spunem p-aia dreapta: nu suntem religiosi, suntem muti si gresit "rusinosi". Nu numai ca in Romania nu se face educatie sexuala in familii...dar nici educatie medicala nu pupam. Mai ales daca educatia medicala implica referiri la organe sexuale sau orice pe-acolo.
De-aia-mi vine sa le zic tuturor celor care fac campanii pe cancer de san sau col uterin: primul pas ar fi sa ne educam mamele sa vorbeasca deschis si natural despre sex, igiena si preventie cu fiicele lor. Sa nu mai fie nici sexul nici vizita la ginecolog asa un tabu sh-un bau-bau.
Tuesday, 3 November 2009
Santa, u're fired!
Cica prin anumite state mai cu coloana, mai cu personalitate europeana sau mai stabile la capitolul patriotism, Mos Craciun si-ar cam lua-o anul asta. portrivit unui articol din financiarul, retailerii din Cehia ar cam vrea sa renunte sa-l mai plimbe pe Moshu' ca pe urs, de dragul vanzarilor, pentru ca nu-si prea mai face treaba. Cehii il vad pe anglosaxonul in haine rosii un simbol al vestului, adica locul de unde vin problemele si criza.
Incredibil, dar adevarat! Santa Claus a fost trecut pe lista de disponibilizari in Cehia. In orice caz, unul dintre cele mai mari lanturi de magazine ale tarii, Tesco, si-a propus sa renunte in acest an la serviciile simpaticului batranel. Iar exemplul Tesco va fi urmat, cu siguranta, si de alte companii de desfacere. „Un lucru este cert: anul acesta vor fi mai putini Santa, pentru ca pot avea un impact negativ asupra starii de spirit a consumatorilor.
De data aceasta, continua Mikes (expert in reclama), „oamenii vor vedea adevaratul Craciun cehesc, traditional”. Inevitabil, se naste intrebarea: sa fie criza scuza ideala pentru revenirea la obiceiuri uitate, dar mai putin costisitoare? De ce nu, in ultima instanta.
„Lanturile comerciale vor promova traditiile locale pentru Sarbatorile de Iarna, iar coloritul national va fi raspunsul nostru la globalizare”, a pus Mikes punctul pe „i”.
UPS! dupa ani de marketing alb-rosu de Craciun, Santa Claus NU mai vinde!!! Asta in Cehia (singurii care n-au ratificat tratatul de la Lisabona. Ca la noi, in bamboo, colectia de mos craciuni si craciunitze a ocupat juma' de magazin inca din octombrie!
Incredibil, dar adevarat! Santa Claus a fost trecut pe lista de disponibilizari in Cehia. In orice caz, unul dintre cele mai mari lanturi de magazine ale tarii, Tesco, si-a propus sa renunte in acest an la serviciile simpaticului batranel. Iar exemplul Tesco va fi urmat, cu siguranta, si de alte companii de desfacere. „Un lucru este cert: anul acesta vor fi mai putini Santa, pentru ca pot avea un impact negativ asupra starii de spirit a consumatorilor.
De data aceasta, continua Mikes (expert in reclama), „oamenii vor vedea adevaratul Craciun cehesc, traditional”. Inevitabil, se naste intrebarea: sa fie criza scuza ideala pentru revenirea la obiceiuri uitate, dar mai putin costisitoare? De ce nu, in ultima instanta.
„Lanturile comerciale vor promova traditiile locale pentru Sarbatorile de Iarna, iar coloritul national va fi raspunsul nostru la globalizare”, a pus Mikes punctul pe „i”.
UPS! dupa ani de marketing alb-rosu de Craciun, Santa Claus NU mai vinde!!! Asta in Cehia (singurii care n-au ratificat tratatul de la Lisabona. Ca la noi, in bamboo, colectia de mos craciuni si craciunitze a ocupat juma' de magazin inca din octombrie!
lecturi ostentative
Ce va ziceam eu ca orasul citeste? In seara asta o face mai abitir, cu proiectul LECTURI URBANE marca civika. Multumesc Sandra pentru invitatie!
Hai,deci, la 7pm la metrou Aviatorilor sa citim din cartile pe care le caram cu noi sau din cele pe care ni le-or da organizatorii. O sa fie o plimbare minunata! Trebuie sa fiu acolo cu creionul de sociolog in mana. Astept reactii! :)
Thursday, 29 October 2009
HELP
Niste oameni "de aluat bun", vorba lu' Bazavansi-un proiect care pana acum n-a atras nicio mare companie cu buget de CSR. Pasi catre viata cauta sa stranga 20.000 Euro pentru copiii bolnavid e cancer de la Marie Curie.
Monday, 26 October 2009
Fuck the NEW! oda pase-ismului
NU chiar din seria SUS Clasicii (dupe cum ne invata filantropica lui Caramfil)da' buna. N-o sa va explic, o sa-ncerc sa va zic.
De la WIRED, un articol manifest impotriva cultului - extreeem de costisitor - al noutatii si-o propunere: The Cult of the Somewhat Delayed.
E nevoie de contra-cult ca asta - cu followers, doctrina si tot tacamul - ca sa nu parem prea Amish in lumea asta a superNOU-ului. Adica daca deabia acum descoperi Harry Potter sau Madmen, sa nu-ti rada in nas niste up-to-date-ers cu viteza buna de download :)
The main purpose of the cult will be to allow us to enjoy two-year-old entertainment and technology without being corrupted by the heathen new-havers. In order to remain blissfully ignorant of spoilers and shiny new temptations, we will constantly live as if it were two years in the past.
Sa urmam toti acest contra cult daca vrem sa traim, de ex., mai ieftin si mai bine. Pentru ca the best way to instantly raise your standard of living is to live in the past. If you subsist entirely on two-year-old entertainment, and the corresponding two-year-old technology used to power it, you’re cutting your fun budget in half, freeing up that money for more exciting expenditures like parking meters and postage.
Cultul asta e un protectionsim cosy, un fel de delay, cat sa ne permitem luxul unor actualizari mai lente, mai agale. O comunitate inchisa, exclusivista, care sa nu permita zadarnicirea cultului si a starii de bine. Wired o zice bine:):
Nobody in our cult will be allowed to view media from the outside. Those who mention Michael Jackson’s funeral will be banished from our society, and anyone who reveals the identity of the final Cylon will be killed.
Finalul articolului e foarte bun! de fapt tot articolul a iesit mai bun decat ce am reusit io aici, in incetineala mea demna de cultul lui somewhat delayed.
It is our fervent hope that all of you filthy unbelievers will respect our money-saving way of life, just as we respect your right to provide us with cheap entertainment. We just want to be left alone, and we hope you and the upcoming Clinton administration understand that.
De la WIRED, un articol manifest impotriva cultului - extreeem de costisitor - al noutatii si-o propunere: The Cult of the Somewhat Delayed.
E nevoie de contra-cult ca asta - cu followers, doctrina si tot tacamul - ca sa nu parem prea Amish in lumea asta a superNOU-ului. Adica daca deabia acum descoperi Harry Potter sau Madmen, sa nu-ti rada in nas niste up-to-date-ers cu viteza buna de download :)
The main purpose of the cult will be to allow us to enjoy two-year-old entertainment and technology without being corrupted by the heathen new-havers. In order to remain blissfully ignorant of spoilers and shiny new temptations, we will constantly live as if it were two years in the past.
Sa urmam toti acest contra cult daca vrem sa traim, de ex., mai ieftin si mai bine. Pentru ca the best way to instantly raise your standard of living is to live in the past. If you subsist entirely on two-year-old entertainment, and the corresponding two-year-old technology used to power it, you’re cutting your fun budget in half, freeing up that money for more exciting expenditures like parking meters and postage.
Cultul asta e un protectionsim cosy, un fel de delay, cat sa ne permitem luxul unor actualizari mai lente, mai agale. O comunitate inchisa, exclusivista, care sa nu permita zadarnicirea cultului si a starii de bine. Wired o zice bine:):
Nobody in our cult will be allowed to view media from the outside. Those who mention Michael Jackson’s funeral will be banished from our society, and anyone who reveals the identity of the final Cylon will be killed.
Finalul articolului e foarte bun! de fapt tot articolul a iesit mai bun decat ce am reusit io aici, in incetineala mea demna de cultul lui somewhat delayed.
It is our fervent hope that all of you filthy unbelievers will respect our money-saving way of life, just as we respect your right to provide us with cheap entertainment. We just want to be left alone, and we hope you and the upcoming Clinton administration understand that.
Thursday, 22 October 2009
Femeia romana, mama si amanta
Ce-mi place mie la metrou este ca poti face radiografii. Iar azi am avut trei statii pline sa ma uit la oameni ... ca-l uitasem pe Herzog, cu bizareriile lui, pe noptiera ... Si-am vazut femeia romana - in fine, de Bucuresti. Sa te tii bizarerii! Ce-am vazut m-a scos (sper eu, benefic) de sub contextul tip clopot de sticla al locului in care muncesc, unde femeile sunt "bune", fardate ca din revistele pe care le tin ocazional sub brat la tigara, intzolite frumos si atent, ba chiar spectaculos daca ma gandesc cu cat "sens" si histrionism poarta anumite haine sau accesorii deshantzate, musai de designer roman contimporan. Femeile din advertising n-au nici o treaba cu alea pe care le vezi la metrou. Cu cateva exceptii (zane eco-friendly care merg pe jos in ciorapi fuchsia sau fusta tutu, pe bicicleta sau cu metroul iarna), femeile din advertising merg cu masini mici, vesele, colorate si cochete sau cu muscle cars - puternice, fiabile, sharp &smart, uneori de-a dreptul corporate. De-aia o data ajunse la birou acestor femei le sta bine pe tocuri impecabile, perfect complementare tinutelor en couleurs sau all black with a twist (evident, fara stropi de noroi pe dres sau jeans). Totul e armonizat, studiat iar derapajele sunt controlate, intentionate, din seria "tzol statement". In fine, ati prins ideea!
La metrou e altfel, intr-un fel care m-a facut sa ma intreb la ce se gandesc aia care zic de romancele frumoase de pe strada. La metrou ele sunt fie sterse, fie stridente ...cu varianta de mijloc a incercarilor timide si stangace de "outfit cumva ca-n reviste". Sa exemplific, pana nu incepe toata lumea sa ridice piatra: de ce sa pui un ciorap bordeaux - prune, din dantela groasa "de boudoir" pe un picior grasun incaltat in sandale maro cu decupaje, la o tinuta cu gri si maro, jumate "boring de office" jumate matase inflorata de doamna cu istoric hippie? De ce un costum negru cu camasa alba si pantofi de lac, cu platforma (dar genul acela care copiaza pantoful cu talpa subtire, doar ca talpa se inalta triunghiular, rigid si coltzos facand purtatoarea sa para incaltata cu doua bucati de lemn)? De ce ruj rosu strident, pe un ten palid, la o tinuta anonima, gri, + un par vopsit agresiv in negru cu reflexe albastrii? De ce blugi prespalati, de vara, mulati fara sa fie elastici, scurti pana la glezna, de sub care se itesc niste ciorapi negri, opaci si grosi care intra apoi in pantofi din velur albastru electric potriviti pentru un cocktail, totul accesorizat cu geaca sport, de tercot si rusac minuscul de piele ecologica, plus o pleata neregulata, in vant. De ce cizme "in trend" peste genunchi, la o pereche de pantaloni scurti, pana la jumatatea coapsei, mulati, lasand sa se vada piciorul in ciorap negru, transparent + pulover maro si unghii roz? de ce geaca de fas galben canar la pantaloni alb, cercei de plastic albi si cizme cu toc si siret din musama galbena, plus o punga galbena, perfect asortata si unghii false, vopsite "frenci"? De ce costumatie de "femeie respectabila" cu tapaj si ruj de matroana de bordel?
De ce nu ne plac simplitatea, armonia, curatenia, autenticitatea? de ce ne razbunam pe tinutele de birou adaugand accesorii din plastic in culori care strapezesc dintii? De ce vrem si comod si sexy (stilul Libertatea, ca altfel ar fi posibila combinatia), nici prea sport, ca nu e sexi, nici prea de gala ca n-avem toate piesele? De ce nu avem stil dar asortam in continuare, cu religiozitate, geanta la pantofi?
Pentru ca romancele de la metrou sunt prinse intre a fi mame (la cratita, la datorie, la dispozitia barbatului si a copiilor) si amante (ascuns focoase, nerusinate la o adica si repede cazatoare la amantlac). Pentru ca li se pare prea babeasca simplitatea dar prea indraznet un outfit in intregime "altfel", cu personalitate pe care majoritatea nici nu si-l permit. Pentru ca nu au personalitate. Sunt cobaiii trend-setterilor de Can-Can si Click. Sunt copiile low-budget ale vedetelor ieftine. Sunt blond platinatul -pasaport pentru succes. Sunt ipocrizia cuminteniei patriarhale cu unghii cu abtibild inflorat si sclipici.
Mi-e dor de ce-mi povestea bunica despre doamnele din vremea razboiului, care-o duceau greu dar tineau la mantoul de stofa (carpit, poate, transformat dintr-o haina mai mare, rascroit), la simplitatea eleganta, la pielea curata si ingrijita, fardata cu zgarcenie sau deloc. Din toate astea frumusetea unei femei se vedea mai lesne, fie ea si partiala, intr-unul-doua detalii. Mainile curate, cu unghii scurte, pielea ingrijita, parul coafat sau strans – oricum ingrijit. Rochiile simple, sacourile cambrate, ciorapii remaiati, cu dunga, pantofii cu toc care respecta anatomia si frumusetea deopotriva, bijuteriile putine dar valoaroase (mostenire de familie). Nu discut despre moravuri. Mama si amanta s-au intersectat mereu in femeia romana. Insa cele doua nu se vedeau nicicum la metrou.
La metrou e altfel, intr-un fel care m-a facut sa ma intreb la ce se gandesc aia care zic de romancele frumoase de pe strada. La metrou ele sunt fie sterse, fie stridente ...cu varianta de mijloc a incercarilor timide si stangace de "outfit cumva ca-n reviste". Sa exemplific, pana nu incepe toata lumea sa ridice piatra: de ce sa pui un ciorap bordeaux - prune, din dantela groasa "de boudoir" pe un picior grasun incaltat in sandale maro cu decupaje, la o tinuta cu gri si maro, jumate "boring de office" jumate matase inflorata de doamna cu istoric hippie? De ce un costum negru cu camasa alba si pantofi de lac, cu platforma (dar genul acela care copiaza pantoful cu talpa subtire, doar ca talpa se inalta triunghiular, rigid si coltzos facand purtatoarea sa para incaltata cu doua bucati de lemn)? De ce ruj rosu strident, pe un ten palid, la o tinuta anonima, gri, + un par vopsit agresiv in negru cu reflexe albastrii? De ce blugi prespalati, de vara, mulati fara sa fie elastici, scurti pana la glezna, de sub care se itesc niste ciorapi negri, opaci si grosi care intra apoi in pantofi din velur albastru electric potriviti pentru un cocktail, totul accesorizat cu geaca sport, de tercot si rusac minuscul de piele ecologica, plus o pleata neregulata, in vant. De ce cizme "in trend" peste genunchi, la o pereche de pantaloni scurti, pana la jumatatea coapsei, mulati, lasand sa se vada piciorul in ciorap negru, transparent + pulover maro si unghii roz? de ce geaca de fas galben canar la pantaloni alb, cercei de plastic albi si cizme cu toc si siret din musama galbena, plus o punga galbena, perfect asortata si unghii false, vopsite "frenci"? De ce costumatie de "femeie respectabila" cu tapaj si ruj de matroana de bordel?
De ce nu ne plac simplitatea, armonia, curatenia, autenticitatea? de ce ne razbunam pe tinutele de birou adaugand accesorii din plastic in culori care strapezesc dintii? De ce vrem si comod si sexy (stilul Libertatea, ca altfel ar fi posibila combinatia), nici prea sport, ca nu e sexi, nici prea de gala ca n-avem toate piesele? De ce nu avem stil dar asortam in continuare, cu religiozitate, geanta la pantofi?
Pentru ca romancele de la metrou sunt prinse intre a fi mame (la cratita, la datorie, la dispozitia barbatului si a copiilor) si amante (ascuns focoase, nerusinate la o adica si repede cazatoare la amantlac). Pentru ca li se pare prea babeasca simplitatea dar prea indraznet un outfit in intregime "altfel", cu personalitate pe care majoritatea nici nu si-l permit. Pentru ca nu au personalitate. Sunt cobaiii trend-setterilor de Can-Can si Click. Sunt copiile low-budget ale vedetelor ieftine. Sunt blond platinatul -pasaport pentru succes. Sunt ipocrizia cuminteniei patriarhale cu unghii cu abtibild inflorat si sclipici.
Mi-e dor de ce-mi povestea bunica despre doamnele din vremea razboiului, care-o duceau greu dar tineau la mantoul de stofa (carpit, poate, transformat dintr-o haina mai mare, rascroit), la simplitatea eleganta, la pielea curata si ingrijita, fardata cu zgarcenie sau deloc. Din toate astea frumusetea unei femei se vedea mai lesne, fie ea si partiala, intr-unul-doua detalii. Mainile curate, cu unghii scurte, pielea ingrijita, parul coafat sau strans – oricum ingrijit. Rochiile simple, sacourile cambrate, ciorapii remaiati, cu dunga, pantofii cu toc care respecta anatomia si frumusetea deopotriva, bijuteriile putine dar valoaroase (mostenire de familie). Nu discut despre moravuri. Mama si amanta s-au intersectat mereu in femeia romana. Insa cele doua nu se vedeau nicicum la metrou.
Tuesday, 9 June 2009
restante
adica o mana buna de subiecte lasate in urma de care mai ca nu-mi mai vine sa ma ating. Asta e!ce s-a dus, dus ramane.
Ce nu vreau sa pierd e discutia despre Harta Verde si recent lansatul Club al celor care au habar ce-i aia o harta verde si la ce e ea buna. Buuun.
Sa recapitulam: In mai anul trecut niste tineri - cum altfel decat entuziasti? (ma rog, eu le-as spune nebuni, ca-s intr-un mood mai sceptic, mood de Romania) - de la Asociatia culturala Goodartofnoon au facut si-au dat poporului spre libera interebuintare o frumoasa Harta Verde a Bucurestiului (sora dreapta cu New York Green Map, adica prima Harta Verde din lume, mai matura cu vreo 15 ani decat a noastra). S-a tot scris despre asta la vremea respectiva aici, aici, aici, aici dar chiar si aici :)
Pe scurt, o Harta Verde e buna pentru ca:
Ce nu vreau sa pierd e discutia despre Harta Verde si recent lansatul Club al celor care au habar ce-i aia o harta verde si la ce e ea buna. Buuun.
Sa recapitulam: In mai anul trecut niste tineri - cum altfel decat entuziasti? (ma rog, eu le-as spune nebuni, ca-s intr-un mood mai sceptic, mood de Romania) - de la Asociatia culturala Goodartofnoon au facut si-au dat poporului spre libera interebuintare o frumoasa Harta Verde a Bucurestiului (sora dreapta cu New York Green Map, adica prima Harta Verde din lume, mai matura cu vreo 15 ani decat a noastra). S-a tot scris despre asta la vremea respectiva aici, aici, aici, aici dar chiar si aici :)
Pe scurt, o Harta Verde e buna pentru ca:
- identifica si pune pe o harta resursele durabile ale unui oras
- ia in calcul ca resurse verzi si ceea ce nu e, la propriu, verde: adica muzee, cafenele, magazine de artizanat si produse bio, magazine second hand, piste pentru biciclete, puncte de colectare materiale reciclabile, centre comunitare, cantine sociale si muuulte altele.
- semnalizeaza in teren resursele, pentru a le scoate din anonimat. lista resurselor si a simbolurilor din sistemul Green Map se gaseste pe http://www.hartaverde-bucuresti.ro/ sectiunea simboluri si, din ce in ce mai mult, prin oras.
- este o resursa in sine, extrem de utila locuitorilor si turistilor. Este cel mai bun ghid pentru un oras iar turistii straini s-au obisnuit sa caute Harta Verde atunci cand ajung intr-un loc nou. Iar daca orasul respectiv are o Harta Verde, atunci obiectivele de pe harta castiga vizitatori, orasul e mai interesant si de aici multe si bune.
- cei care fac o Harta Verde mediaza relatia dintre autoritati si cetateni. Nu de putine ori intocmirea unei Harti Verzi a insemnat chiar descoperirea resurselor (sau constientizarea absentei lor) de catre autoritati. In New York, planul actual de dezvoltare urbana tine cont de prima Harta Verde, cea realizata de Wendy Brawer in 1992.
- este deschisa si poate fi adaugita, modificata sau largita prin contributia locuitorilor orasului. Astfel, fiecare bucurestean poate de anul trecut sa caute resursele durabile din zona unde locuieste si sa le semnaleze autorilor Hartii Verzi. Ele ajung pe varianta online a HV si apoi pe versiunile adaugite ale Hartii Verzi lansate in 2008.
In fine, argumente mai sunt si ele chiar trebuie spuse. Mai ales pentru scepticii care nu inteleg ce e asa special la Harta Verde. Ca doar s-au mai vazut initative verzi/eco si s-au mai plantat copaci si s-au mai curatat albii de rauri si pajisti montane si s-au mai reciclat niste ambalaje, s-au mai facut niste conferinte si teambuilding-uri, s-au mai construit monstri din Pet-uri, s-au mai indoliat copaci, s-au mai facut campanii. De ce-ar fi Harta Verde mai tare decat fiecare si toate aceste "proiecte" la un loc?
Pai pentru ca Harta Verde e un fel de undita data omului in loc de peste. Are mai putine beneficii imediate, palpabile, te loveste parca mai putin in plex (pentru ca n-are un mesaj agresiv, Harta Verde nu e o militanta) dar face al mai mare bine: te orienteaza si te imputerniceste (ma rog, englezii o spun mai bine cu al lor empower).
O simpla privire aruncata pe o Harta Verde te invata mai multe despre mediu si oras decat ai putea citi in brosuri si carti intregi. Doar iti stabilesti un reper (sa zicem intersectia de unde iei autobuzul spre scoala sau job) si afli imediat cat de verde e acel loc, cat de functional pentru un stil de viata sanatos, normal. Asa cum stii ca exista si ca se pot face, doar ca nu pe la noi ci prin alte capitale europene.
Cu Harta Verde poti afla, de exemplu, ca anumite plantari de copaci se fac aiurea, acolo unde nu copacii lipsesc ci poate un spatiu amenajat pentru caini sau o piata agroalimentara. Vorba hartilor verzi: verde nu inseamna doar copaci, ci tot ce ajuta un oras sa functioneze cursiv, armonios si sanatos. Mare vorba!!!!
De fapt Bucurestiul sta binisor la resurse "verzi". Doar ca nu stim noi, locuitorii sa le folosim sau sa le revendicam, in cazul in care au fost abandonate. Dar nu-i asa ca, daca ai sti ca in cartier la tine e o veche moara paraginita, simbol pentru arhitectura industriala interbelica, ai trece mai des pe acolo si poate chiar ai spune cuiva de acel loc? si de ce nu, ai propune primariei sa faca acolo un muzeu... cam cum a fost si cu Tate Modern?
Dar sa revenim la undita. O avem. se numeste Harta Verde a Bucurestiului si autoritatile s-au crucit sa vada atata informatie stransa intr-o coala de hartie. Lucruri pe care primarii nu le stiau pana la Harta Verde, le stim noi acum fara vreun efort.
Ok. Buna pleasca. Si ca sa nu sfarsim romaneste, dandu-i dreptate unui mare militant pe teme de mediu care n-a dat sanse Hartii Verzi, desi cu relatiile si devotamentul pentru ecologie o putea foarte usor ajuta sa se intample, hai sa facem ceva cu undita asta smechera.
hai sa ne luam mai in serios pe noi (ca oameni care merita un trai sanatos si nu ca resemnati intr-un Bucuresti gri de cacat) sa dam mai multi bani (impropriu spus) pe zona in care traim si sa incercam macar sa o evaluam, sa vedem cat de "verde' e si ce i-ar mai trebui sa fie cum ne-ar placea. un exercitiu de constientza care o sa ne faca tare bine.
Startul l-au dat deja niste liceeni. Nici ei nu stiau mare lucru despre locurile din Bucuresti unde se consuma mare parte din viata lor. Au luat Harta Verde la studiat si apoi s-au apucat sa evalueze diverse colturi de Bucuresti. au vazut ce resurse durabile exista in fiecare zona studiata, au facut Harti Verzi zonale si apoi au propus proiecte de imbunatatire. Niste copii de 15-16 ani au propus autoritatilor solutii viabile, verificate in consultari cu cetatenii din zonele studiate. Se mira cineva?
De la o idee s-a ajuns la un set de solutii care pot fi implementate. De la succesul Hartii Verzi s-a ajuns la Club Harta Verde. Un grup care face cu fiecare proiect lucruri palpabile pentru orasul gri de care majoritatii ii e lehamite: un parc, niste trasee culturale, reabilitarea unui monument, fluidizarea traficului rutier, zone de entertainment outdoor in mijlocul orasului etc.
Strica si tu o intrebare la Club Harta Verde. E posibil sa afli ca ai o idee care poate schimba felul in care traiesti in Bucuresti. Verdeeee!
Sunday, 7 June 2009
wii rules
Am facut azi miscare in casa mai mult decat as fi reusit pe coclauri pe-o asa caldura. Mai mult decat atunci cand aveam "doc's orders", mai mult ca la "marea inarmare" cu saltea, gantere, mingi de pilates si powercord. mai mult decat ma alearga Tori (mai nou am invatat trucuri prin care lasi mai mult cainele sa alerge :)) Nu mai mult decat la sala.... dar mai simpatic, mai fun! M-am convins de ceva vreme ca nu-s intr-atat de tenace cat sa ma tin de niste programari la sala. Nici daca platesc sedintele in avans. Nici nu ma prea atrage. cu exceptia orelor de tae bo, fooarrte tari...foarte obositoare!!! si foarte la ore fixe...deci imposibil de respectat.
Deci wii rules!!!! Pentru zilele cand nu-i caz de balceala si nici de tenis (pe zgura) sau role, faci ce sporturi vrei tu, aerobic, yoga, exercitii pt echilibru si coordonare. I could't love wii more! After all, it did say that my fit age is 25. Yeeei!!!
Deci wii rules!!!! Pentru zilele cand nu-i caz de balceala si nici de tenis (pe zgura) sau role, faci ce sporturi vrei tu, aerobic, yoga, exercitii pt echilibru si coordonare. I could't love wii more! After all, it did say that my fit age is 25. Yeeei!!!
Tuesday, 2 June 2009
Ce mai fac
ce mai simt, ce mai beau, ce mai ...
Am mai dar nu in ochii lumii. Chestie care parca-ncepe sa-mi lipseasca. O fi din cauza ca am inceput sa citesc Yes Man si-am chef si eu de-un experiment cu pozitivism. Co toate ca nu tin nici cu Yeah-man-ii nici cu No-man-ii...
Buuuun. Am trecut deci prin luni de munca tembela (adica genul intretinut de criza, multa si prost apreciata, de parca de asta am avea noi nevoie when the going gets tough). Faza cu munca e un evergreen. Ce bine-ar fi ca ce-am pitchuit si castigat prin iarna sa insemne proiecte misto, suficient de misto sa-mi vina inima la loc... Revenim. Apoi am trecut prin inceputul unor pregatiri, sau pregatirea unor inceputuri...nici eu nu mai stiu. Cert este ca inca (ma) pregatesc. N-am mai citit. Chiar nu. O fi din cauza ca fotoliul de citit nu mai e la geam. In fine, n-a fost timp, nici stare. Am avut doar one-night/metro trip stand-uri cu reviste, studii, carti de colorat, ziare de toate culorile, limbile si specializarile. Etajera mea e un bordel neincapator dovedit de luptele dintre personalitatile de pe coperti ... mai glossy sau mai "titrate" dupa cum ne fura preferintele sau spleen-ul. Avem de toate in bordel: cam tot ce-a aparut despre Obama si campania lui revolutionara, chipuri zambitoare de Brides din UK si US (care sunt mai frumoase dar mai plicticoase decat ce ti-e dat sa vezi pe miresici.ro), sentintele din Economist (cu the), cartea cea mai tare despre criza (aia cu pinguinii care constata ca au o problema cu ghetzarul si trebuie sa se mute), 2 ghiduri despre Maroc si unul bonus, despre Paris, Yes man (de care am mai vorbit), Pavilionul cancerosilor (pe care mi-e frica sa-l re-incep), ambalajul de la cel mai tare ceainic care-o sa-mi fluiere mic-dejun-urile (are un carton foarte special pe care intentionez sa-l folosesc intr-un colaj), niste numere din Money Express indoite pe articolul lui Rogozanu, un album de arta contemporana foarte tare scos de Tachen (thanks J), flyere cu designeri locali de tzoale, pantofi si accesorii (luate de pe la vreun My Grandma's Backyard sau V 4 Vintage) si pe rand programul filmelor europene (din festivalul omonim), programul tiff (inceput de ziua mea, ratat de mine tot atunci), un leaflet de la targul de hrana bio si brosurica Pasarela. Cam toate zic ceva despre ce fac si mai degraba despre ce-as fi putut face "all this time".
Hai ca m-am urnit. Nu promit nimic, dar mi-ar placea sa ma mai aud :)
Am mai dar nu in ochii lumii. Chestie care parca-ncepe sa-mi lipseasca. O fi din cauza ca am inceput sa citesc Yes Man si-am chef si eu de-un experiment cu pozitivism. Co toate ca nu tin nici cu Yeah-man-ii nici cu No-man-ii...
Buuuun. Am trecut deci prin luni de munca tembela (adica genul intretinut de criza, multa si prost apreciata, de parca de asta am avea noi nevoie when the going gets tough). Faza cu munca e un evergreen. Ce bine-ar fi ca ce-am pitchuit si castigat prin iarna sa insemne proiecte misto, suficient de misto sa-mi vina inima la loc... Revenim. Apoi am trecut prin inceputul unor pregatiri, sau pregatirea unor inceputuri...nici eu nu mai stiu. Cert este ca inca (ma) pregatesc. N-am mai citit. Chiar nu. O fi din cauza ca fotoliul de citit nu mai e la geam. In fine, n-a fost timp, nici stare. Am avut doar one-night/metro trip stand-uri cu reviste, studii, carti de colorat, ziare de toate culorile, limbile si specializarile. Etajera mea e un bordel neincapator dovedit de luptele dintre personalitatile de pe coperti ... mai glossy sau mai "titrate" dupa cum ne fura preferintele sau spleen-ul. Avem de toate in bordel: cam tot ce-a aparut despre Obama si campania lui revolutionara, chipuri zambitoare de Brides din UK si US (care sunt mai frumoase dar mai plicticoase decat ce ti-e dat sa vezi pe miresici.ro), sentintele din Economist (cu the), cartea cea mai tare despre criza (aia cu pinguinii care constata ca au o problema cu ghetzarul si trebuie sa se mute), 2 ghiduri despre Maroc si unul bonus, despre Paris, Yes man (de care am mai vorbit), Pavilionul cancerosilor (pe care mi-e frica sa-l re-incep), ambalajul de la cel mai tare ceainic care-o sa-mi fluiere mic-dejun-urile (are un carton foarte special pe care intentionez sa-l folosesc intr-un colaj), niste numere din Money Express indoite pe articolul lui Rogozanu, un album de arta contemporana foarte tare scos de Tachen (thanks J), flyere cu designeri locali de tzoale, pantofi si accesorii (luate de pe la vreun My Grandma's Backyard sau V 4 Vintage) si pe rand programul filmelor europene (din festivalul omonim), programul tiff (inceput de ziua mea, ratat de mine tot atunci), un leaflet de la targul de hrana bio si brosurica Pasarela. Cam toate zic ceva despre ce fac si mai degraba despre ce-as fi putut face "all this time".
Hai ca m-am urnit. Nu promit nimic, dar mi-ar placea sa ma mai aud :)
Tuesday, 10 February 2009
Atat de frageda, in memoriam Gabriela Tudor
Toti cei care au cunoscut-o sau au colaborat cu Gabriela Tudor, sunt invitati sa-si ia ramas bun de la ea cu ocazia unui eveniment dedicat memoriei sale, care va avea loc, SAMBATA 14 FEBRUARIE, ORA 19 la Centrul National al Dansului din Bucuresti (cladirea Teatrului National, Et. 4, intrarea Laptaria lui Enache).
Evenimentul este realizat cu sprijinul artiştilor Andreea Căpitănescu, Florin Fieroiu, Carmen Riban, Eduard Gabia, Mircea Ghinea, Cosmin Manolescu, Paul Cimpoieru, Mădălina Dan, Thomas Körtvélyessy (Olanda), Matei Branea, Jürg Solothurnmann (Elveţia), Harry Tavitian si Vlaicu Golcea. Pe parcusul spectacolului vor fi proiectate imagini, interviuri şi momente din viaţa Gabrielei Tudor din arhiva Fundaţiei Proiect DCM si a Programului Cultural Elveţian în România şi din filmele Phoenix’05 realizat de Gabriela Tudor şi Elisa Fuchs (SCP Romania), Bucarest 10 mots realizat de Asociaţia ArtLink, Heaven realizat de Matei Branea.
Fundatia Proiect DCM va lansa cu ocazia spectacolului din 14 februarie initiativa crearii unui fond special care va acorda o bursa „Gabriela Tudor” in management cultural unui tanar interesat sa se specializeze in acest domeniu. Bursa va fi acordata anual in luna iulie, cu ocazia zilei de nastere a Gabrielei. Daca sunteti interesati sa participati financiar la realizarea acestui proiect, o puteti face printr-o donatie care poate fi facuta in conturile Fundatiei Proiect DCM sau direct cu ocazia spectacolului. Sprijinul dvs. financiar va fi mentionat pe site-ul ce va fi realizat pentru acest proiect. Donatia dvs. poate fi realizata in unul din urmatoarele conturi cu specificatia „pentru Gabriela Tudor”:
Beneficiar: Fundatia culturala Proiect DCM
Cont IBAN Lei: RO72RZBR0000060008485433
cont IBAN Euro RO58RZBR0000060007477661
Bank account IBAN CHF: RO54 RZBR 0000 0600 1127 2179
Bank account IBAN USD: RO76 RZBR 0000 0600 1127 2171
Banca: Raiffaisen Bank, Agentia Piata Amzei, cod swift RZBRROBU
Monday, 9 February 2009
Friday, 6 February 2009
de criza
e posibil sa zambim mai mult. 
Explicatia e fie "motivatia pozitiva", cum spun cei de la Magazinul progresiv, fie frica, aceasta "motivatie negativa" pe care o observa Rogozanu in Money express.
Explicatia e fie "motivatia pozitiva", cum spun cei de la Magazinul progresiv, fie frica, aceasta "motivatie negativa" pe care o observa Rogozanu in Money express.Voi de ce zambiti zilele astea? :)
CSR de Romania in 2008
Dragos (Dehelean) face bilantul si pica numai bine. Personal chiar cred ca e de facut ordine cat mai serios si cu simtul responsabilitatii in ceea ce se numeste CSR la noi. Mai ales intr-un an care se anunta stramtorat in investitii de imagine cred ca e numai bine ca acele companii cu adevarat community firendly sa iasa in evidenta. Companiile care investesc de ani buni si intr-un mod relevant si, in acelasi timp, coerent, cele care au apucat sa vada rezultate, schimbari in mediul inconjurator, in randul beneficiarilor vizati si, in general, la nivelul societatii.
Criza economica este un filtru bun care va arata destul de clar cine a investit pentru a se inscrie in trend sau pur si simplu pentru beneficii imediate de imagine si cine a contribuit la modificarea in bine a unor lucruri. Vor fi mai putini bani de dat pe comunicare, inclusiv PR. Asa ca cei care au investit in CSR cu cap si relevanta vor descoperi ca le este mult mai usor sa continue ceea ce au inceput, cu motoarele, temporar, mai putin turate. Atata vreme cat contributia la viata comunitatii ramane in aceesi sfera, coerenta cu trecutul, relevanta atat pentru brand si de folos societatii, pe care au abordat-o de la bun inceput. In vremuri de "stramtorare" e mult mai dificil sa investesti in actiuni hei-rup-iste, cu iz pronuntat de manevra de imagine. Asta din mai multe motive: 1. publicul nu mai inghite, e mai sensibil, incepe sa resimta problemele si devine mai exigent; 2. forma fara fond se poate, dar costa. De fapt nu cred ca poate nega cineva faptul ca, de multe ori, bugetul pentru promovarea campaniei de CSR il depasea pe acela alocat rezolvarii problemei adresate; 3. temele "in tendinte" s-au cam epuizat. Acum, pentru a fi in tendinte, trebuie sa faci ceva care sa aiba efect in viata oamenilor ... a acelora speriati de disponibilizari, de ratele de la banca, de cursul Euro-Leu; a acelora care revin de a munca din strainatate; a acelora speriati de cresterea ratei infractionalitatii. Pana nu demult era suficient sa enunti o problema de mediu si sa oferi spectacole mediatice pe aceasta tema, din nefericire fara prea mari urmari durabile in realitatea palbapila. Tot asa, marea provocare a "responsabilitatii sociale" era gasirea unor teme cu totul si cu totul virgine, neatinse de bugetul vreunui competitor. Evident, de dragul singularizarii - lucru perfect corect si acceptabil. Cu o conditie: bataliile alese sa fie importante pentru romani si sa fie purtate cu folos. Pacat ca am pierdut trenul. Era mult loc de diferentiere intr-o tara cu atat de multe probleme si companii prospere.
Asa ca, daca e sa nominalizez companiile cu politici de CSR valoroase a opresc la
Criza economica este un filtru bun care va arata destul de clar cine a investit pentru a se inscrie in trend sau pur si simplu pentru beneficii imediate de imagine si cine a contribuit la modificarea in bine a unor lucruri. Vor fi mai putini bani de dat pe comunicare, inclusiv PR. Asa ca cei care au investit in CSR cu cap si relevanta vor descoperi ca le este mult mai usor sa continue ceea ce au inceput, cu motoarele, temporar, mai putin turate. Atata vreme cat contributia la viata comunitatii ramane in aceesi sfera, coerenta cu trecutul, relevanta atat pentru brand si de folos societatii, pe care au abordat-o de la bun inceput. In vremuri de "stramtorare" e mult mai dificil sa investesti in actiuni hei-rup-iste, cu iz pronuntat de manevra de imagine. Asta din mai multe motive: 1. publicul nu mai inghite, e mai sensibil, incepe sa resimta problemele si devine mai exigent; 2. forma fara fond se poate, dar costa. De fapt nu cred ca poate nega cineva faptul ca, de multe ori, bugetul pentru promovarea campaniei de CSR il depasea pe acela alocat rezolvarii problemei adresate; 3. temele "in tendinte" s-au cam epuizat. Acum, pentru a fi in tendinte, trebuie sa faci ceva care sa aiba efect in viata oamenilor ... a acelora speriati de disponibilizari, de ratele de la banca, de cursul Euro-Leu; a acelora care revin de a munca din strainatate; a acelora speriati de cresterea ratei infractionalitatii. Pana nu demult era suficient sa enunti o problema de mediu si sa oferi spectacole mediatice pe aceasta tema, din nefericire fara prea mari urmari durabile in realitatea palbapila. Tot asa, marea provocare a "responsabilitatii sociale" era gasirea unor teme cu totul si cu totul virgine, neatinse de bugetul vreunui competitor. Evident, de dragul singularizarii - lucru perfect corect si acceptabil. Cu o conditie: bataliile alese sa fie importante pentru romani si sa fie purtate cu folos. Pacat ca am pierdut trenul. Era mult loc de diferentiere intr-o tara cu atat de multe probleme si companii prospere.
Asa ca, daca e sa nominalizez companiile cu politici de CSR valoroase a opresc la
- BRD pentru ca au avut curajul sa abordeze acum 4 ani o tema foarte dificila si sa deruleze de atunci si pana in prezent un program foarte greu (scoaterea din anonimat a patrimoniului cultural al Romaniei prin inventarierea si semnalizarea unui numar mare de monumente). Asta pe langa nenumarate actiuni de charity si de sprijinire a unor categorii defavorizate.
- Vodafone pentru ca au donat echipamente catre SMURD, pentru ca sprijina Salvamar si Salvamont etc.
- Western Union pentru ca vor sa finanteze proiecte in beneficiul emigrantilor intr-un an in care situatia acestora va deveni cu siguranta o problema nationala.
- Nominalizez in cele din urma si Petrom (pentru mesajul pe care si l-au asumat ca principala platforma de comunicare, Romania va creste prin bun-simt si responsabilitate si pentru ca au sprijinit si alte initiative ale mediului civic) cu toate ca sunt curioasa cum vor gestiona perioada de criza si cat de responsabil isi vor trata angajatii, disponibilizatii, partenerii.
Thursday, 29 January 2009
dansul contemporan
Wednesday, 28 January 2009
azi pe scurt
1. in metrou, multi oameni citesc dar doar ca sa evite privirile in gol (ale lor sau ale altora). Adica citesc literatura usoara (din seria cum sa-l cuceresti for dummies) in cel mai bun caz sau Ring/compact/libertatea (cand e gratis). Oricum ar fi, chiar daca te-ai stradui sa citesti ceva, n-ai cum decat daca urci de la capat si ai loc pe scaun. Altfel, mediul te agreseaza si, cum zicea Rogozanu in Money Express-ul de saptamana asta, “mersul la lucru altfel decat cu masina e un job in plus. Faci tot cam o ora jumate dus si intors, numai ca ajungi gata epuizat la munca. Nu fizic ci pur si simplu incarcat de mirosuri, virusi, praf, noroi, injuraturi”. Tot articolul lui Rogozanu a fost interesant de citit din fuga metroului. Zice el ca “lumea de afara e plina de tipi prea vioi sau prea obositi. Pensionarii par mai tristi, tinerii mai isterici, hotii mai nerusinati, politistii mai nepasatori. Iar toate astea se intampla intr-o masa de tipi si tipe exact ca tine, cu un card (RATB) in buzunar pe care nu-l “composteaza” niciodata, cu ceva muzica in urechi, cu vreo cartulie mototolita prin buzunar. Si sa te privesti in oglida ore in sir pe zi nici nu se compara in dificultate cu privitul in retrovizoare”
2. si ca tot veni vorba de citit, presa scrisa a intrat rau la apa. CTP ii zice lui Petrisor Obae ca presa scrisa e muribunda. Tolontan zice pentru iqads ca ziarele nu au murit si ca nu vor muri niciodata. Ce vad eu este un Capital subtire, fara suplimente; un ZF fara editia de weekend; un saptamanal Timeout devenit lunar, un ultim numar de Campaign care poate fi citit doar online.
3. Ploua gri de-ti vine sa te imbraci numai in roz.
4. La ghereta din pipera am mancat ieftin si bun (piept de pui la gratar, varza calita, ciorba de pui cu taitei de casa si salata cu doar 12 lei) eu si multi oameni la costum de pe platforma industrala, frumos aliniati la coada printre caini, balti si santiere. Ceea ce-mi aminteste ca s-au mai gandit si altii la catering pentru vremuri de criza si-au facut restaurantele Bundetot – fast food eftin cu specific oriental.
5. Vine Moby la BestFest
6. (LATER EDIT) pe geam ploaia face tablouri impresioniste
2. si ca tot veni vorba de citit, presa scrisa a intrat rau la apa. CTP ii zice lui Petrisor Obae ca presa scrisa e muribunda. Tolontan zice pentru iqads ca ziarele nu au murit si ca nu vor muri niciodata. Ce vad eu este un Capital subtire, fara suplimente; un ZF fara editia de weekend; un saptamanal Timeout devenit lunar, un ultim numar de Campaign care poate fi citit doar online.
3. Ploua gri de-ti vine sa te imbraci numai in roz.
4. La ghereta din pipera am mancat ieftin si bun (piept de pui la gratar, varza calita, ciorba de pui cu taitei de casa si salata cu doar 12 lei) eu si multi oameni la costum de pe platforma industrala, frumos aliniati la coada printre caini, balti si santiere. Ceea ce-mi aminteste ca s-au mai gandit si altii la catering pentru vremuri de criza si-au facut restaurantele Bundetot – fast food eftin cu specific oriental.
5. Vine Moby la BestFest
6. (LATER EDIT) pe geam ploaia face tablouri impresioniste
Monday, 26 January 2009
semnele lui 2009 (dupe Leo Burnett UK)
Leo UK dau drept sigure 9 lucruri pentru anul 2009. Majoritatea au toate sansele sa se intample si la noi. Altele o sa (ne) mai astepte un pic. In orice caz ar fi interesant de discutat ce si cum putem prelua din "invataturile de mai jos". Am transcris in ENG, din comoditate. Scuzatz!
- New Realism - economic context brings creativity and social interactions on a more groundly level. Our culture (the global one I presume) becomes more tangible and honest and we will be forced to be more realistic in everything we do. People will only buy and do the relevant things. They'll be open to expressions that are confident, honest, uplifting, secure, connected and progressive. So advertising shouldn't be any diffrent.
- Hyper reality - Major developments happen at lightening speed; changes occur in real time and so do their consequences. Reality is being redesigned as we speak.
- The Trust Economy - Trust becomes critical to brand success and people rely on organisations that share their concerns, manage anxieties and show leadership. Supermarkets are more trusted than the banks :). The companies that will walk the extra mile for people and do more than just business will prosper.
- Eco Austerity - Environmental issues become economic ones. Products that use less energy and that are consecquently cheaper will be sure winnners.
- Digital TV - internet TV will become more and more professional; broadcast quality will reach a tipping point in 2009. Media neutral TV will finally go mainstream.
- Thread Marketing - Content gets more and more free from central control and tradable accross multiple network. Ideas and brand logos will be threads that link content together. Now ads carry URLs. We'll soon see bus ads linking to desktop widgets, onpipe promos linking to corporate-led films and so on. (well not exactly in Romania, but it's always good to know what to expect, right?)
- Generation Game - Gaming becomes a truly mass pursuit and the economic context pressures us to stay more at home. So, we will al soon be part of a Generation Game and kids will be playing tennis with their grandmas in the living room.
- The End of Fact - The are no definitive truths. This year we should expect more contradictoryopinions and diversesolutions presented as definitive. In the future we will be able to cherrypick what constitutes fact.
- Brands as Vehicles - currently, brands are moreover landingpoints which we come accross whenever we follow our needs. But brands can no longer remain static. They will turn intro means, vehicles and not just destinations.
In rest, frumoasa prezentare e mai jos. Eu am gasit-o multumita lui Manafu.
Thursday, 22 January 2009
cleaning the desk
i found this bubblegum wrap i bought from Albertina, Wien. It's called PHILOSOPHY GUM and it goes like this:
"I am only a public ENTERTAINER who has understood his time" Pablo Picasso
"we are shaped and fashioned by what we love" anonymous
and the last one in the inner side of the wrap "I don't think it's very useful to open wide the door for public artists. the ones who break down the door are much more interesting" - Paul Schrader
photo soon to come :)
"I am only a public ENTERTAINER who has understood his time" Pablo Picasso
"we are shaped and fashioned by what we love" anonymous
and the last one in the inner side of the wrap "I don't think it's very useful to open wide the door for public artists. the ones who break down the door are much more interesting" - Paul Schrader
photo soon to come :)
Friday, 16 January 2009
Hudson river miracle
Avem un erou. Chesley B. "Sully" Sullenberger, pilotul de pe airbus-ul US Airways aterizat miraculos in raul Hudson spre salvarea tuturor pasagerilor. via Hotnews De unde aflam impresiile unui martor ocular, intamplator cititor Hotnews:
Am vazut toata faza de la fereastra biroului meu, alertat de colegii ingroziti ca se repeta nebunia de la 9.11. Avionul a planat si a amerizat perfect paralel cu apa. Dupa "impact" s-a rotit usor spre stinga, cu fata spre malul newyorkez al raului. In cateva secunde pasagerii au iesit pe usile din dreptul aripilor sau pe toboganele gonflabile care sunt la usile din fata ale aeronavelor. In cateva minute, paza de coasta a inceput sa-i evacueze. Apele nu erau inghetate, aeronava a lovit un stol de pasari mari (probabil gaste sau pescarusi), iar aeronava nu s-a scufundat. Dupa evacuarea pasagerilor, a fost tractata spre sud, pina in Battery Park. Autoritatile mentionate in articol sunt primarul Bloomberg si guvernatorul Patterson, care s-au abtinut de la orice fel de speculatii legate de cauza accidentului. In legatura cu pilotul, acesta este un veteran al mansei, cu peste 20 de ani de experienta. In tinerete a fost pilot in fortele aeriene."
Ceea ce ma duce cu gandul la rememorarile lui 9.11 din Extrem de tare si incredibil de aproape a lui Safran Foer.
Wednesday, 14 January 2009
Nothing is original (quote of the day)
de la Jim Jarmusch (regizor pe care tocmai ne pregatim sa-l vedem integral, right C?)
As putea spune ca Faris Yakob (domnul cu "talent imitates, genius steals" D'oh!)
"I could start on about how there being something truly original doesn't really make sense as an idea - where would it come from, how would we understand it, how far back do you have to go to claim absolute originality - using concepts, words, pictures, matertials etc etc. But I don't think I really need to - Jim nailed it".
Sau as putea sa reinterpretez toata treaba, amintindu-mi de show-ul revolutionar about Nothing al lui Jerry Seinfeld & gashca. Nothing IS original, indeed :)
And then again, se verifica aia "authenticity is king" si ma simt iar prea mare si prea departe de varsta la care stiam lucrurile astea mai bine. Asta dincolo de faptul ca le documentam si-mi construiam "Marea Teorie despre Lume, Viata si Adevar" :)
I used to be waaay smarter as a teen. Voi?
Tuesday, 13 January 2009
Monday, 12 January 2009
Gluma zilei
Cat rau faci planetei cu un singur search pe google? Cam cat cheltui fierband apa pentru un ceai:P
Cum adica? aflam de la times online
Oi fi eu "verde" dar totusi mi se pare ca stirea asta e un fel de "fiecare om care respira si face umbra pamantului distruge planeta iremediabil, pt ca expira CO2, creste vaci ale caror emisii de gaz afecteaza stratul de ozon, etc"
Ceva imi spune ca eu o sa caut in continuare lucruri pe google decat offline, mergand cu masina si bazandu-ma doar pe carti din hartie. Dar, vorba Times online, have your say!
Cum adica? aflam de la times online
Oi fi eu "verde" dar totusi mi se pare ca stirea asta e un fel de "fiecare om care respira si face umbra pamantului distruge planeta iremediabil, pt ca expira CO2, creste vaci ale caror emisii de gaz afecteaza stratul de ozon, etc"
Ceva imi spune ca eu o sa caut in continuare lucruri pe google decat offline, mergand cu masina si bazandu-ma doar pe carti din hartie. Dar, vorba Times online, have your say!
Thursday, 8 January 2009
Citatul zilei
Industria pornografica din US solicita fonduri federale de cinci miliarde de dolari pentru a face fata crizei financiare pentru ca "oamenii sunt prea deprimati pentru a fi activi din punct de vedere sexual. Acest lucru este foarte nesanatos pentru natiune. Americanii pot trai fara masini si alte lucruri de felul acesta insa nu pot trai fara sex", a precizat Larry Flynt intr-un comunicat.Mai mult fun aici.
Tuesday, 6 January 2009
Intrebarea zilei
din mailboxul personal. In fine, asta si "ce gaz o sa mai ardem noi la anu', asa, romaneste ...?"
Uncover Bucharest
Initial nu mi-a suras ideea de Cocor Chanel...din cauza "polisemantismului pacatos al limbii" dar mai ales pentru ca minunatul Cocor s-a inchis - si cu el au fost duse merceriile cu minuni pentru DYS-ers, magazinele rare precum Tranio (chiar, stie cineva unde s-a mutat Tranio?) si in general parfumul ala de magazin universal de Bucuresti, vechi, parasit, dar misto in delasarea lui si-n pofida aerului pestrit si balcanic. Ma gandeam ca oricum ce nevoie avem noi de un magazin de "super-brand-uri" si ca-i kaput vremea in care gaseam solutii pentru te-miri-ce (de la rochii ushchite la funde, panglici, nasturi supradimensionati, sireturi, dantele, panze, ambalaje si alte lucruri utile la casa "home-made" a fetei zarghite).
Noroc cu ecranele alea "posh" in culori "bravia" care mai ca ma duc inapoi in Piccadilly, daca ma concentrez bine :) Adica, nu ne fandosim si recunoastem ca arata mult mai bine decat mesh-urile prafoase din cauza carora urasc eu mult de tot tot ce inseamna Piata Unirii si odiosul Unirea Shopping Center. Chiar, pe cand schimbam si carpele alea de pe Unirea Shopping Center?!
Cand i-am descoperit pe Noper si Ghica pe ecranul din poveste, iubirea a fost gata dar si uimirea.Adica cum sa vezi filmuletze artistice pe peretii Bucurestiului ...si nu oricum (adik nu in cadrul vreunui eveniment cultural care mai innobileaza cladirile cu proiectiile artistilor), ci pe peretii super-scumpi ai unei locatii pentru branduri de lux. Curios de BINE. Sper sa tina. Sper sa vad seriale de animatii pe aceleasi ecrane. Si poate facem si-o piata-un "la fantani", ceva, unde sa se poata aduna lumea si chiar sa admire cap-coada ce ruleaza pe ecranele alea. Ca'n Piccadilly, ca'n Times Square, la fel-la fel! :)
Noroc cu ecranele alea "posh" in culori "bravia" care mai ca ma duc inapoi in Piccadilly, daca ma concentrez bine :) Adica, nu ne fandosim si recunoastem ca arata mult mai bine decat mesh-urile prafoase din cauza carora urasc eu mult de tot tot ce inseamna Piata Unirii si odiosul Unirea Shopping Center. Chiar, pe cand schimbam si carpele alea de pe Unirea Shopping Center?!
Cand i-am descoperit pe Noper si Ghica pe ecranul din poveste, iubirea a fost gata dar si uimirea.Adica cum sa vezi filmuletze artistice pe peretii Bucurestiului ...si nu oricum (adik nu in cadrul vreunui eveniment cultural care mai innobileaza cladirile cu proiectiile artistilor), ci pe peretii super-scumpi ai unei locatii pentru branduri de lux. Curios de BINE. Sper sa tina. Sper sa vad seriale de animatii pe aceleasi ecrane. Si poate facem si-o piata-un "la fantani", ceva, unde sa se poata aduna lumea si chiar sa admire cap-coada ce ruleaza pe ecranele alea. Ca'n Piccadilly, ca'n Times Square, la fel-la fel! :)
Monday, 5 January 2009
Subscribe to:
Posts (Atom)
