Tuesday, 18 December 2007
To delice
uite ce am gasit. uite ce alti oameni care viseaza reusesc sa faca. Not big deal, dar a expus coperti de carte handmade, frumoase, interesante, sweet. Pe unele le putem intrece. I've got ideas! si ma simt (a cata oara!!!???) ca omul acela generic care se ruga sa castige la Loto dar nu juca. iar Dumnezeu n-a avut ce sa-i faca. Jumpstart me, Santa!
Colectionez cuvinte (1)
adică acele cuvinte care mă fac să mă opresc din vorbit atunci când le aud, când le rostesc. cuvinte care mă urnesc la o vorbire mai cu tâlc şi noimă, pentru simplu motiv că încep să conştientizez şi să înţeleg ce spun. Cum spuneam, unele mă fac să tac, altele îmi dau ghes să continui. astazi a fost despre "nimb", "boare", "cătătură", "desluşit", "pomadă", "împresurat", "ghes".
Voi ce cuvinte colecţionaţi? Muller? Corin? Marie?
Voi ce cuvinte colecţionaţi? Muller? Corin? Marie?
Friday, 14 December 2007
uncertain. insecure
stau si-mi vine sa-ma-nfurii pe cineva sau ceva, doar-doar oi scapa de starea asta de combustie. sa umblu bezmetica pe drumuri, scotand aburi in ger.
sunt indecisa, nesigura, forever in dezechilibru, in evaluare, pe drum, in tensiune, intre optiuni, ne-terminata. invidiez serenitatea, certitudinile,zambetele multumite, raspunsurile clare si categorice pe care le gasesc cu duiumul in ceilalti mai aproape sau mai aiurea.
poate ca m-a ajuns si pe mine setea de repaos, poate ca vreau sa ma termin, sa incetez sa incerc si sa incep sa fiu, sa existe, sa se intample. sau ma incovoi, doar, sub zambetele multumite, certitudinile, serenitatea si fericirea celorlalti? eu n-as putea sti. eu sunt indecisa.
can somebody, anybody, make up my mind?
......da' ce intrebare proasta!!! make-up-ul e only o corectie de suprafata. La demachiere se arata iar bau-baul "Iarnustiucinesuntcepotsafacsiundemaducinviataasta"
dar oare, am eu cu adevarat nevoie de o concluzie?
I can't plan for LIFE. LIFE is too big. who's gonna live in it? I AM NOT DONE!
sunt indecisa, nesigura, forever in dezechilibru, in evaluare, pe drum, in tensiune, intre optiuni, ne-terminata. invidiez serenitatea, certitudinile,zambetele multumite, raspunsurile clare si categorice pe care le gasesc cu duiumul in ceilalti mai aproape sau mai aiurea.
poate ca m-a ajuns si pe mine setea de repaos, poate ca vreau sa ma termin, sa incetez sa incerc si sa incep sa fiu, sa existe, sa se intample. sau ma incovoi, doar, sub zambetele multumite, certitudinile, serenitatea si fericirea celorlalti? eu n-as putea sti. eu sunt indecisa.
can somebody, anybody, make up my mind?
......da' ce intrebare proasta!!! make-up-ul e only o corectie de suprafata. La demachiere se arata iar bau-baul "Iarnustiucinesuntcepotsafacsiundemaducinviataasta"
dar oare, am eu cu adevarat nevoie de o concluzie?
I can't plan for LIFE. LIFE is too big. who's gonna live in it? I AM NOT DONE!
Wednesday, 12 December 2007
'tis the Season to be jolly!

You better watch out/You better not cry/Better not pout/I'm telling you why/ Lenny (as in Lenny Kravitz) is coming to town!
repeating the sounding joy, Mazi
corporate Xmas gifts

no comment. desi in real life, cand trebuie sa faci cadouri corporate de Craciun pt, say, 5 clienti, it gets so much worse!!! Vorba unei minunate Marii: PR = nunti botezuri, cununii, coshuri de nuiele, funde si cutii :)
Dar asta ne va duce departe. Pe principiul ca "what doesn't kill you, makes u stronger". Right Delice?
Tuesday, 11 December 2007
Pamuk, Foer, Salinger ...
Monday, 10 December 2007
Latests in brief
1. Christmas fever taking over. With goods and bads. Traffic, 4h spent on the way home, people injured in fights caused by traffic blockage anger, crowds in hypermarkets shown on TV, St. Nick gifts, end-of-year corporate team-buildings and client parties, corporate Christmas gifts, snow in the mountains, repeated calls from my mom asking me if this year I'm going to stay longer for Christmas at home, brainstorming and running for gifts, counting goods and bads, making wish-lists and resolutions, planning New Year's Eve, feeling excited or depressed.
2. Giant Christmas tree (aka The Biggest Christmas tree currently in Bucharest, built and lit by Millenium Bank) = no big badabum. The crowd that gathered to see it = huge badabum
3. Strange wheather. Foggy, damp, coldish, warmish still. Christmas lights in the city make an impressionist painting in the mighty fog.
4. some party I was invited to. felt oh so very wrong, (wrong jokes, wrong people, wrongest music and location). oh, how I miss dancing and drinking to my music instead of drinking hard so as to not hear the bad tunes. It took 3 hours of Tori Amos, Moloko, Ian Brown, Anouk, Roykssop &co. to heal my ears. three long morning hours right after the so called Glam Party. Ughhh!
5. Sister called. It's snowing feather-like flakes in Iasi. I miss Iasi. I miss the piles of soft clean snow we used to turn into playgrounds when we were kids.
2. Giant Christmas tree (aka The Biggest Christmas tree currently in Bucharest, built and lit by Millenium Bank) = no big badabum. The crowd that gathered to see it = huge badabum
3. Strange wheather. Foggy, damp, coldish, warmish still. Christmas lights in the city make an impressionist painting in the mighty fog.
4. some party I was invited to. felt oh so very wrong, (wrong jokes, wrong people, wrongest music and location). oh, how I miss dancing and drinking to my music instead of drinking hard so as to not hear the bad tunes. It took 3 hours of Tori Amos, Moloko, Ian Brown, Anouk, Roykssop &co. to heal my ears. three long morning hours right after the so called Glam Party. Ughhh!
5. Sister called. It's snowing feather-like flakes in Iasi. I miss Iasi. I miss the piles of soft clean snow we used to turn into playgrounds when we were kids.
Friday, 30 November 2007
flash back into memory
Placebo. Pure morning in urechi acum. and ... flash back la o imagine inregistrata de ochi si minte acum doua zile si asociata cu muzica si starea
devreme. ora 8. noembrie. ger. vin de la doctor. spital alb. calm. soare. crisp air. contururi ascutite. obiecte poleite sau colorat translucide. parcul de langa muzeul de geologie peste drum de MTR. soare orbitor dinspre cladirea Orange, accentuand verdele ramas in copaci si iarba. piata Victoriei e inca pustie. o gura de aerisire scoate abur dens, alb, compact. Abur viu proiectat pe imaginea curata. pe alee o silueta neagra, impinsa de soare, catre mine. aburul ii fura un picior dar silueta razbate spre mine. resipir aer curat si zambesc. E plin de poze perfecte dimineata in oras. Pure morning.
devreme. ora 8. noembrie. ger. vin de la doctor. spital alb. calm. soare. crisp air. contururi ascutite. obiecte poleite sau colorat translucide. parcul de langa muzeul de geologie peste drum de MTR. soare orbitor dinspre cladirea Orange, accentuand verdele ramas in copaci si iarba. piata Victoriei e inca pustie. o gura de aerisire scoate abur dens, alb, compact. Abur viu proiectat pe imaginea curata. pe alee o silueta neagra, impinsa de soare, catre mine. aburul ii fura un picior dar silueta razbate spre mine. resipir aer curat si zambesc. E plin de poze perfecte dimineata in oras. Pure morning.
Wednesday, 28 November 2007
we went insight hunting
today with a very good actor and seller. Bleontz. This is where I start to trust my instincts and believe in what I do. Me and a colleague managed to gather 30 people around Claudiu Bleontz who acted as a catalyst in a workshop about insights in theatre and advertising. And he us all talk about our own relation with advertising, with the industry bad, with our egos and frustrations. We got to be honest out-loud in front of colleagues. We made decisions and we motivated each other. Using 0 motivational phrases except "What the fuck?!" and "Bottom line, everything sucks" Good night!
Etichete:
advertising,
life stuff,
motivation,
people
se cauta scurt-metraj

si viziune personala despre fenomenul discriminarii romilor. Daca exista sau ba, cum se manifesta, cum ne afecteaza, cine e de vina, ce facem? e totul de spus intr-un film de maxim 10 minute. In cuvinte oficiale:
Creatorii campaniei „Discriminarea romilor se invata acasa” prezinta concursul DOI PE UN BALANSOAR - Concurs de scurt metraje pe tema discriminarii romilor. Intra pe www.sper.org.ro si inscrie-te la concursul de film pe tema discriminarii romilor.
Filmeaza un scurt metraj de maximum 10 minute si uploadeaza-l pe site pana pe 20 ianuarie 2008.
Filmul castigator va fi premiat cu o pelicula in valoare de 3100 euro. Din juriu vor face parte: Catalin Mitulescu – regizor; Catalin Cristiutiu – editor montaj, Andrei Butica – director de imagine, Claudiu Mitcu – producator
Discriminarea romilor se invata acasa. Cunoaste-i inainte sa-i judeci!
Etichete:
advertising,
art,
everyday sociology,
films,
Romania is my country
Friday, 23 November 2007
Wednesday, 21 November 2007
Thalassa, Thalassa, acolo unde ochii dor
Ce bine ca ne reaminteste Mirona de DaKino si mai ales de filmul pe care vreau neaparat sa-l revad. "Thalassa, Thalassa, acolo unde ochii dor", un road trip prin ochi de copil, cu mare si nemaginire, poveste si chipuri frumoase. Ce bine ca e!!! Ce bine ca mai e!!! Felicitari DaKino! Filmul (facut in '94) e premiat la Rotterdam dar nu a fost difuzat decat o data in Romania (si asta acum vreo 3 ani) la Elvira Popescu. Atunci am vazut eu filmul si pe Anuta, personajul feminin principal, in carne si oase.
Un film despre care povesteam, entuziasmata, acum cativa ani, Sandrei only to find ca Silvia (Anuta din film) este "her best friend". Asta asa, ca mi s-a parut mie simpatic sa-mi amintesc...
Nu ratati filmul. E frumusete care doare. Am cele mai frumoase amintiri. De-abia astept sa ma re-imbib. Sambata aceasta la Sala Auditorium a MNaR.
Un film despre care povesteam, entuziasmata, acum cativa ani, Sandrei only to find ca Silvia (Anuta din film) este "her best friend". Asta asa, ca mi s-a parut mie simpatic sa-mi amintesc...
Nu ratati filmul. E frumusete care doare. Am cele mai frumoase amintiri. De-abia astept sa ma re-imbib. Sambata aceasta la Sala Auditorium a MNaR.
Etichete:
borrowed paradises,
films,
friends,
happenings
Tuesday, 20 November 2007
fara vorbe
s-a dus Pilu. un om tanar. repede si pe nepusa masa. si ne-a uluit. l-am cunoscut la un brainstoming pe o campanie sociala si am stiut de la prima vorba ca e un om pasionat, cu valori, autentic. Cata nevoie am mai fi avut de el!
Monday, 19 November 2007
azi e ziua mondiala a toaletelor
Am primit azi pe mail un reminder cum ca azi ar fi ziua Mondiala a Toaletelor. Am constatat amuzata ca exista organizatia Worldtoilet preocupata de imbunatatirea toaletelor si a igienei in lume. Organizatie din care Romania, fireste, nu face parte.
Noi consumam putin sapun, hartie igienica si pasta de dinti. Noi ne descurcam si fara toalete din alea care se curata dupa fiecare vizitator cum au fandositii aia de francezi sau insipizii de britanici.
By the way, my most favourite toilets sunt alea la care s-au gandit americanii din Houston.


Cititi va rog si nr. 196 al Dilema despre locul unde tot omul e imparat. Tema numarului este Closetul la nevoie se cunoaste
Noi consumam putin sapun, hartie igienica si pasta de dinti. Noi ne descurcam si fara toalete din alea care se curata dupa fiecare vizitator cum au fandositii aia de francezi sau insipizii de britanici.
By the way, my most favourite toilets sunt alea la care s-au gandit americanii din Houston.


Cititi va rog si nr. 196 al Dilema despre locul unde tot omul e imparat. Tema numarului este Closetul la nevoie se cunoaste
get a life
asta mi-a spus mie doctorul. renunta la simbioza cu birou-computerul si da-ti o sansa sa traiesti...nu doar mental, nu doar in imaginatia ta, nu doar scriind copy-uri bune pe hartie virtuala. get a life as in lasa-i corpului timp si sanse sa existe.
faza asta cu biro-patia ne-a lovit pe prea multi. Moi de exemplu. Traiam cu senzatia ca am o viata. Lucram dar impleteam in fiecare zi (in masura posibilitatilor) asta cu o activitate din cele multe pe care iubessc (citit carti, reviste, web-browsing, vazut filme pe computer. "In masura posibilitatilor" stroke often facand din ce in ce mai imposibil sa am parte si de doze mici din activitatile alternative job-ului. Nu mai vorbesc despre cat de usor am renuntat la evadarile alea, reale, pe bune - in aer, in verde, in zapada. Argumente se gaseau mereu. Mereu au existat "ceva de lucru" lasat pentru week-end, ceva de citit pentru job, dupa care oricum nu mai conteaza pentru ca ziua s-a dus deja, nu pleci la munte doar pentru o zi, bla-bla.
Pentru ca nu intelegeam cat de important e de fapt pentru mine sa fac toate astea, in ciuda job-ului, am amanat si urcat pe munte si schi (cu adevarat, nu o data pe iarna)si fotografie si dans si teatru si prieteni si lectiile de spaniola si filmele la eforie. am amanat sa traiesc.
Si acum e rau. Pentru ca nu voi putea face multe din lucrurile pe care le doream, pentru ca a mea coloana vertebrala s-a mulat dupa chipul si asemanarea scanului din fata computerului. So no ski-ing this winter (si acum e zapada cat poftesti! spre deosebire de alte ierni) and no hiking. Corpul meu imi spune, the hard way, to stop. si de la capat, sa-mi regandesc felul in care muncesc si traiesc, sa-mi reevaluez atitudinea fata de mine, de corpul meu si calitatea vietii pe ca o s-o mai duc. Sa planific si sa reusesc sa fiu eu.
So far, am planificat doar pentru a doua zi la job ( si ce mai ramanea pe langa) sau cel mult in saptamani si etape din project management calendar.
Oare ce-o fi cu noi de ne permitem sa dam declaratii de genul:
"In rest, nu prea fac planuri pe termen lung decat pentru brandurile pe care lucrez.... si asta pentru ca pur si simplu cred ca e mai strategic asa."
declaratia ii apartine unui planner din industria locala de advertising si a fost data in iqads. Articolul complet aici
faza asta cu biro-patia ne-a lovit pe prea multi. Moi de exemplu. Traiam cu senzatia ca am o viata. Lucram dar impleteam in fiecare zi (in masura posibilitatilor) asta cu o activitate din cele multe pe care iubessc (citit carti, reviste, web-browsing, vazut filme pe computer. "In masura posibilitatilor" stroke often facand din ce in ce mai imposibil sa am parte si de doze mici din activitatile alternative job-ului. Nu mai vorbesc despre cat de usor am renuntat la evadarile alea, reale, pe bune - in aer, in verde, in zapada. Argumente se gaseau mereu. Mereu au existat "ceva de lucru" lasat pentru week-end, ceva de citit pentru job, dupa care oricum nu mai conteaza pentru ca ziua s-a dus deja, nu pleci la munte doar pentru o zi, bla-bla.
Pentru ca nu intelegeam cat de important e de fapt pentru mine sa fac toate astea, in ciuda job-ului, am amanat si urcat pe munte si schi (cu adevarat, nu o data pe iarna)si fotografie si dans si teatru si prieteni si lectiile de spaniola si filmele la eforie. am amanat sa traiesc.
Si acum e rau. Pentru ca nu voi putea face multe din lucrurile pe care le doream, pentru ca a mea coloana vertebrala s-a mulat dupa chipul si asemanarea scanului din fata computerului. So no ski-ing this winter (si acum e zapada cat poftesti! spre deosebire de alte ierni) and no hiking. Corpul meu imi spune, the hard way, to stop. si de la capat, sa-mi regandesc felul in care muncesc si traiesc, sa-mi reevaluez atitudinea fata de mine, de corpul meu si calitatea vietii pe ca o s-o mai duc. Sa planific si sa reusesc sa fiu eu.
So far, am planificat doar pentru a doua zi la job ( si ce mai ramanea pe langa) sau cel mult in saptamani si etape din project management calendar.
Oare ce-o fi cu noi de ne permitem sa dam declaratii de genul:
"In rest, nu prea fac planuri pe termen lung decat pentru brandurile pe care lucrez.... si asta pentru ca pur si simplu cred ca e mai strategic asa."
declaratia ii apartine unui planner din industria locala de advertising si a fost data in iqads. Articolul complet aici
Sunday, 18 November 2007
Unmarketable

A cover (featured in Best Book covers of 2007 boing boing mentioned)that made me more than curious and a book I deffinitely will read. It looks like a down-shifting-like story about the marcomm world. Still, the name and cover made by a great copy & art. And a truly marketable and marketed product. Looking forward to finding it or more about it.
Una cervesa por favor en Punta Leona, Costa Rica

Citizen Moissanite is off... or cast-away as he mumbles on the daily phonecall. Off in Costa Rica, somewhere in the middle of a rainforrest, on the coast of Central Pacific. Still jet-legged and amazed, Moissanite promisses to send pictures asap. And by asap he probably means whem he'll be back from the wild. Vodafone has no roaming agreements with Costa Rica so the blackberry can't do much but rest (it was about time, anyway) and the internet didn't penetrate as far as the wild exotic beaches. The optic fiber and wires might have scared the very rare species of birds happily dwelling there.
Well, until Moissanite is back with nice pieces of writing and shooting, here's some net-enabled findings about the place he's been cast-away.

Etichete:
being off,
borrowed paradises,
indulgence,
world
Friday, 16 November 2007
Holiday's goodies for relatives in Spain

On my way through the city I am privileged to see the most surprising or impressive things, happenings and sceneries. I will post some stories and call the series .... "corner-eye shots".
Today, for instance, I came across a van, the colour dark navy blue, surrounded by pakages, big-size, small-size, almost all bearing at least one brand-logo on the carton box, and a lot of people.
They all flocked an area where a lot of electoral panels lay and my first thought was, oh! they're campaigning, in the streets, giving stuff to the people!!!
Coming closer I noticed that people were writing on the boxes, or taking them to their car, or securing them with scotch straps, weighing them and counting money.
And snap-shot! one box went to Nicolae T, Zaragosa, Spain.
And bingo! Every box was going to the Romanians working in Spain. Goodies for Christmas for the ones who miss the taste og winter holidays at home. I know a few stories about this phenomena and I would've loved to stop and do a quick inquiry and see what each box contains. But the branded boxes gave some suggestions: Bors Magic, 7days Croissants, Elita (cheap) Coffee, Rieni Palinca (in plastic bottles). I bet there was also some traditional smoked cheese, home-made fruit syrups and jam, some medicines, corn flower for mamaliga...
Etichete:
Bucharest,
corner-eye snapshots,
happenings,
people,
Romania is my country
Vera Montero's show: echos
"un chagrin", "une impossibilité", "une tristesse", "une mauvaise volonté", "une chute", "une absence", "un mal de vivre", "un aveuglement", "un abime", "une mauvaise vision", "une honte", "un non-vivre", "une non-vision", "un non-vouloir", "un non-pouvoir", "une non-construction", "une non-possibilité", "une tête tanchée", "une vision", "un non-exister", "une absence de volonté"
ATROCE
This is Josephine Baker in a nutshell, as seen and interpreted by Vera Montero. Josephine Baker, a "mysterious thing, neither primitive nor civilized nor beyond time, at least not in the sense where emotion is beyond mathematics" said E. E. Cummings
Vera Montero's Josephine confrunts the audience naked and in the dark, hesitating on the brink of some existential abyss, somewhere beyond glitter, spark and savage erotism. She is tragically tied to this world, with the tragism of every moment of a human life.
This show has been a tyrany of words experienced both by the performer (a very expressive, versatile Vera Montero) and by the audience. In a dimming dark, discovering a sculptural body, balancing on some cow-shoes. Tyrany of words. some most serenity-killing words. Tyrany of phisical and pshicological balance. ATROCE.
Image from LeMonde Journal Photographique
Wednesday, 14 November 2007
Passe-ist advertising

Wispa Cadboury's. Another brand reminding us how it was when we were young. Suitable for Igu's passe-ist project
There are others made in RO. Simona Firtat (currently PR at The Group) wrote a nice analysis when she worked for (iqads)* Banii nostri.
Victoria Salami for Caroli by Saatchi&Saatchi
ROM chocolate (Excelent) had the Rom Tricolor campaign made by McCann Erikson
Bucegi was rooted in the past by Leo Burnett.
I'll be back soon with pics.
*Later edit: Simona Firtat was kind enough to drop me line and remind me that she, in fact, never worked at Iqads and that the article I was mentioning was written for Banii nostri and only featured by Iqads in their Media Digest (Revista presei) section. I have to take more care when writing my posts. All apologies.
Etichete:
advertising,
brands,
Communication,
Romania is my country
Subscribe to:
Posts (Atom)

