in gips

Pai sa continuam povestea piciorului accidentat. Sa finalizam odata acest post retrospectiv, inceput in ianuarie si "adunat" din insemnari si rescrieri ocazionale. Sper sa fie de folos cuiva.

Sunt in gips din 6 ianuarie. N-am putut scrie pe blog. Am inceput, am sters, am revenit.
Consum informatie la "tsunami", din toate partile si-n toate formele. Singurul lucru fix din toata povestea asta sunt eu. Punctul fix, greu de miscat si de multumit :)

Am ajuns sa scriu scurt. Pe twitter. E inclusiv un exercitiu. In plus, se potriveste cu starea mea. Partea proasta e ca nu prea am stare, imi fug gandurile de la atata stat, de la sutele de incercari de a face totusi ceva cu restul functional din mine. Asa ca-s cu mintea-mprastiata. N-am ganduri mai departe de 140 de caractere, asta cand vreau sa zic ceva. De cele mai multe ori tac, asist, monitorizez, imi distrag cu volupate atentia de la propria persoana.

Apoi imi amintesc ca-s fiinta rationala si (intr-un stil Tourette delicios pt privitorii ocazionali) dau search-uri febrile dupa informatie despre starea mea, despre fractura de platou tibial, cum sa-ti faci viata suportabila cat stai imobilizat (cica ceaiul de relaxare e obligatoriu daca vrei sa ai viata buna cu-n pacient in gips) cat dureaza recuperarea - intr-o incercare de a controla totusi ceva din ceea ce urmeaza. Rezulta ca am invatat mult despre genunchi si cum sa te porti cu el odata ce l-ai deranjat. si am aflat ca rabdarea e a mai buna calitate a omului. Conexiunea internet plus capacitatea de a sapa prin rezultatele scuipate de google ajuta si ele. Asa am gasit http://www.mybrokenleg.com/, un fel de indreptar al patzitului, pus cap la cap de un autor colectiv care le-a patzit si vazut pe toate. Spicuiesc din sfaturile gasite aici ... mai ales din acelea pe care eu chiar am reusit sa le urmez (si daca eu - mama inconsistentei - pot, atunci nu exista scuza:)) :

Grija mare cu deplasarea. Daca nu e musai mai bine renunti. Nu exista un mod sigur si comod de a te deplasa cand ai un picior in gips din coapsa-n-glezna. Carjele au viata si personalitate proprie. Mai ales la inceput, cand inca n-au devenit parte din corpul tau, iti joaca tot felul de feste: Aluneca aproape pe orice suprafata, se misca nesincronizat, ca niste picioare de barza beata, cad - indiferent cat de bine le-ai asigurat tu, iti omoara palmele, bratele, spatele (sigur, aici contribuie si greutatea ta, in crestere de la viata de canapea si rontaiala obsesiva), te frustreaza - totul e prea departe cand esti in carje. Asa ca, pentru siguranta si integritatea celuilalt picior, grija mare unde calcati cu carjele: daca e ud pe jos, daca e un colt de covor sau orice alta carpa care-ti poate fugi de sub picior/carja, think again & try again! Asta in casa si pe loc drept. Scarile si mersul pe-afara, eventual prin zapada plus gheata cum am eu ocazia, sunt pentru avansati si le vom trata, cu maxima seriozitate, mai incolo. Pe moment retinem doar regula de aur a deplasatului pe scari "up to heaven - down to hell" adica la urcat bagam la inaintare piciorul bun iar la coborat pe cel in gips.

Nu -i de insistat nici cu deplasarile cu masina. Eu m-am lecuit sever dupa cele 6 ore de la Livigno la Milano, de unde aveam avion spre Bucuresti. 6 ore pe bancheta din spate, in care iti cam tii in mana piciorul gipsat ca sa nu fuga stanga-dreapta, ca sa amortizezi socul trepidatiilor si sa nu omori soferu' cu strigatele de agonie. Ignori fara probleme Alpii si drumul absolut spectaculos de la 3000m. Injuri Europcar pentru ca ti-au dat o masina fara cauciucuri de iarna iar lanturile cumparate din banii tai nu fac fata. Injuri la fiecare franare si accelerare, nu mai vorbesc de gropi, praguri si alte denivelari urbane. Opresti des pentru pipi la benzinarie - ceva cu totul si cu totul special cand esti in gips. Injuri ploaia torentiala de la Milano care-ti anuleaza plimbarea in carje la care sperai.



Nu low cost daca trebuie sa zburati! Astia n-au resurse pentru situatii speciale precum picior in gips care trebuie tinut intins la nivelul corpului. La low cost, fie el si easyjet, platesti 2 bilete extra pentru augustul picior. Iar la Bucuresti cobori din avion pe brate ...ca noi asa suntem dotati.


Organizare! trebuie sa stii cu precizie ce vrei, de unde, pe unde trebuie sa te misti, unde lasi diverse chestii de care vei avea, la un moment dat, nevoie. Si sa te astepti ca totul sa dureze de 3-4 ori mai mult decat erai obisnuit. Orice actiune se descompune in zeci de miscari, atent planificate si indeplinite cu maxim de grija. Pana si banalul imbracat - asta daca reusesti singur! :)

Grija si mai mare cu moralul! Nu-i de gluma! Mintea trebuie ocupata mereu cu ceva si chiar daca pare destul de usor de facut, constati nu de putine ori ca n-ai chef de nimic din ce poti face, ca nu te poti concentra nici pe carti, nici pe scris, nici sa faci vreun lucru suficient de mult cat sa capete sens. Tanjesti, in schimb, si suferi ca un caine dupa tot ce implica deplasare bipeda. La TV vezi doar campionate mondiale de ski alpin, patinaj, in filme personajele alearga cu sete sau inoata eliberator, altele danseaza tango, ies in oras si se-mbata, poarta tocuri, jeans si rochii. Pe scurt, majoritatea look good "do stuff" &"go places" ceea ce nu poti spune despre tine cand esti in gips. Si cand iti zici tu cu umor ca alea's doar niste personaje pe cand tu esti ceva real, cu intelect si viata launtrica bogata, realizezi ca prietenii tai nu's personaje (ba da, sunt, dar nu la propiu) si ca ei se duc cat se poate de "in corpore" la toate petrecerile, concertele si intamplarile pentru care, de altfel, primesti si tu invitatii in fiecare zi... De-pri-mant! e-ner-vant!!


Investiti cu incredere in filme, reviste si muzici diverse si noi. Redescoperiti biblioteca! Sigur au ramas cateva carti bune necitite. (Ce-i drept, in 3 zile de stat in gips la Livigno am terminat Herzog. Problematic dup-aia a fost ca dintre cele 8-9 incepute, sa gasesc o alta carte care sa ma prinda si sa-mi consume timpul.) Ce m-a mai scos din nervi (dar mi-a facut oarecum altii) a fost sa citesc finally toate mailurile si link-urile interesante primite din decembrie incoa'. Sa trec prin tot felul de studii, articole, statistici, glumitze, comicsuri, site-uri, spoturi, barfe si can-can-uri. Info is good. Da', evident, te si oboseste. Si te frustreaza. Stii, de la nivel de tastatura, cam tot ce se-ntampla-n lume, oras, agentie, gashca iti vin sute de idei pe ora da' nu prea te poti implica in nimic. Speri doar sa tii minte ce e important si sa pui in practica cand oi putea pune picioru-n pamant.

O alta chestie care mie mi-a facut bine a fost papa bun. Dupa bulimia care se instaleaza la cateva zile dupa accident, cand incepi sa te obisnuiesti cu statul in fund cu piciorul pe perne, la gheatza, constati ca daca nu te opresti risti sa nu-ti mai poti ridica minunata faptura de jos. Cu atat mai putin in singurul picior valabil ramas. Asa ca faci lista de do's and don'ts si te tii (ce ocazie minunata) de ea:

Do's: lactate slabe, degresate, peste (mai ales somon, sardine), carne de pui/curcan fara grasimi, legume si verdeturi (broccoli, morcovi, dovleac, fasole, naut), fructe (struguri; mere - care sunt cica tare bune la lipit oase, pentru ca au boron, o substanta care favorizeaza absorbtia de calciu), migdale neprajite, seminte de susan, cereale integrale fara zahar, fructe uscate (mai ales caise, prune si curmale), sucuri de fructe, pasta de tomate si paste integrale gatite fara grasime, paine integrala putina si MULTA APA MINERALA (oricat ai vrea sa eviti drumul pana la baie)!!!


Don'ts: Cafea (de la 1 in sus, roade tot calciul), sucuri carbonatate, ciocolata, sare, lactate, carne rosie, fast food, alcool, paine si patisericale. Nu doar pentru ca ingrasa ci pentru ca ataca fix oasele.

Cast-away fashion e o categorie de tot rasu'-plansu’. Da’ trebuie sa te resemnezi si sa mai uiti de stil si de perechile de cizme/rochiile/ ciorapii colorati/paltoanele pe care n-o sa le mai porti toata iarna. Prietenii tai buni sunt pantalonii largi de trening (eu am optat pentru unii L, cu 2 marimi mai mari dar extrem de eficienti la incorporat piciorul in gips si la dezvelit acelasi membru pentru tratamentul cu gheata) si hanoracele cu buzunare. Buzunarele sunt un “must have” al sezonului, pentru ca te ajuta sa cari chestii de colo colo. Cu cat mai multe, cu atat mai bine. Sosetele sunt un capitol important: trebuie sa fie groase, ca n-ai chef sa te-mpiedici in papucii de casa; cat de cat tratate anti-alunecare (modelul cauciucat partial in talpa e pur si simplu “state of the art” si sa nu stranga glezna. Sunt foarte utile in procedeul macara, folosit pentru a muta si aseza de colo colo piciorul cu mana.



Masaj! Nu e moft ci se impune. Dupa o saptamana de dormit in aceeasi pozitie cu piciorul gipsat pe perne si de stat in fund pe canapea cat e ziua de lunga vei urla garantat dupa un masaj, cat o fi el de neprofesionist. Daca glezna nu e-n gips atunci si laba piciorului trebuie masata. Mai ales ca-ti arata clar ca nu-i convine ca intre tine si ea s-a interpus restul piciorului si gipsul. Cu mine a fost complicat, mai ales dupa zbor, cand tot ce ramane liber din piciorul accidentat de umfla dureros de la presiune. Glezna anghilozata, picior rece bocna, movuliu - da, stiu, culoarea invingatorilor - durere generoasa. Fara masaj si gheata as fi fost foarte nefericita.

Asa ca insistati pentru masaj. Fara rusine. Cei din jur ar trebui sa se simta motivati sa va serveasca. Dupa masaj sunteti alt om...un tiran mai mic, mai vesel, mai linistit si inclusiv mai capabil sa-si care si singur niste lucrusoare :).


Cam asa, pe scurt, despre supravietuirea in gips si carje. All in all, se poate trai si-asa...o vreme. Important e sa te amuzi cat poti de situatie si sa te disciplinezi. Sa nu te lasi controlat si sa-ti gasesti feluri de-a-ti antrena mintea si umorul, ca de muschi nu poate fi vorba.

saraci cu duhul si cu mai ce?

Prima "fericire" e cea a saracilor cu duhul, zice morala crestina. Si nu vreau sa comit vreo proasta citire a literei Domnului dar cred ca saracia duhului bate bine spre umilinta, lepadare de orice avere, mai ales spirituala. Zice aici ca Bunuri precum sanatatea fizica, puterea, gloria, calitatile intelectuale sau spirituale, sunt o tentatie constanta pentru a uita de Dumnezeu sau pentru a-ti pune propria încredere în valorile umane. De aceea trebuie un minimum de suferinta, saracie materiala, vreun insucces pentru ca omul sa ia cunostinta de adevarata sau fictiva sa saracie spirituala.

Daca mai luam in calcul si faptul ca romanul de rand, bun crestin de gura, nu are chiar o atitudine intr-atat de sofisticata fata de aceasta sintagma din biblie, s-ar putea spune chiar ca ne lasam mioritic in baza a "ce-o da Domnul", "mai bine sarac si curat", "crede si nu cerceta" si alte felurite forme de obedienta si renuntare. Ce mai, e clar ca romanu' nu problematizeaza el asa fin despre credinta, nefiind un cercetator al propriei religii ci un simplu declarator - asta in cazul in care religia crestina nu-i e, ca multe alte lucruri, tot un "dat" la care nu comenteaza.


Acum, sa pasim in viata reala si sa vedem ce efect are o asemenea religiozitate asupra felului in care traim. Nu demult Michael Shermer un mare sceptic in viata si un si mai mare avocat al stiintei observa consternat cat de multa religie se face la noi in scoli. Nu mai vorbim de nebunia anti pasapoarte bionice, de cozile la diverse moaste si tot ocultismul care fac din stirile de la ora 5 cu exorcizari si Tanacu, varfuri de audienta. Suntem niste mari religiosi. Niste oameni cam putini la minte si cam mici la suflet, fara sa avem vreo treaba cu raiul promis saracilor cu duhu (ala e pentru aia care chiar se cerceteaza).

Dar sa revenim la ponoasele din viata de zi cu zi. Unele grave. Au cercetat unii (de la o revista, Reproductive Health ii zice) si au descoperit o asociere puternica intre nivelul de religiozitate dintr-o tara si rata cazurilor de adolescente insarcinate (ma rog, de teenage birth rate e vorba da' mi-e greu/lene sa traduc cum trebuie). Si corelatia e fix invers fata de cum s-ar astepta niste religiosi care vor sa educe cu "frica de Dumnezeu". Cu cat statul e mai religios, cu atat numarul nasterilor printre adolescente e mai mare. Citez: “religious communities in the US are more successful in discouraging the use of contraception among their teenagers than they are in discouraging sexual intercourse itself”.

Vedeti aici metodologii si explicatii pentru aceasta frumoasa concluzie iar noi sa mergem mai departe cu "rationamentul care ne doare".

La noi treaba asta cu religiozitatea se traduce in ascundere, tot soiul de tabu-uri in familie, in frica si-n paralizare. Si-apoi in nenorociri personale mai mult sau mai putin finale. N-o sa ma refer aici doar la copiii pe care-i nasc fetele din familii traditionaliste si la "situatiile sociale" care infloresc de-aici incolo. Pentru ca, daca totusi nu nasc (pentru ca folosesc totusi mai mult sau mai putin contraceptive sau solutia avortului), aceste fete - crescute atat de "in spiritul" societatii noastre de retrograzi cu zambet mandru pe fatza - patesc mai incolo in viata altele, ca doar de-aia suntem fruntea in Europa la mortalitatea cauzata de cancerul de col uterin (de exemplu).

S-o spunem p-aia dreapta: nu suntem religiosi, suntem muti si gresit "rusinosi". Nu numai ca in Romania nu se face educatie sexuala in familii...dar nici educatie medicala nu pupam. Mai ales daca educatia medicala implica referiri la organe sexuale sau orice pe-acolo.

De-aia-mi vine sa le zic tuturor celor care fac campanii pe cancer de san sau col uterin: primul pas ar fi sa ne educam mamele sa vorbeasca deschis si natural despre sex, igiena si preventie cu fiicele lor. Sa nu mai fie nici sexul nici vizita la ginecolog asa un tabu sh-un bau-bau.

Santa, u're fired!

Cica prin anumite state mai cu coloana, mai cu personalitate europeana sau mai stabile la capitolul patriotism, Mos Craciun si-ar cam lua-o anul asta. portrivit unui articol din financiarul, retailerii din Cehia ar cam vrea sa renunte sa-l mai plimbe pe Moshu' ca pe urs, de dragul vanzarilor, pentru ca nu-si prea mai face treaba. Cehii il vad pe anglosaxonul in haine rosii un simbol al vestului, adica locul de unde vin problemele si criza.

Incredibil, dar adevarat! Santa Claus a fost trecut pe lista de disponibilizari in Cehia. In orice caz, unul dintre cele mai mari lanturi de magazine ale tarii, Tesco, si-a propus sa renunte in acest an la ser­vi­ciile simpaticului batranel. Iar exemplul Tesco va fi urmat, cu siguranta, si de alte companii de desfacere. „Un lucru este cert: anul acesta vor fi mai putini Santa, pen­tru ca pot avea un impact negativ asupra starii de spirit a consumatorilor.

De data aceasta, continua Mikes (expert in reclama), „oamenii vor vedea ade­va­ratul Cra­ciun cehesc, traditional”. Inevitabil, se naste intrebarea: sa fie criza scuza ideala pentru revenirea la obiceiuri uitate, dar mai putin costisitoare? De ce nu, in ultima instanta.

„Lanturile comer­ciale vor pro­mo­va traditiile locale pentru Sarbatorile de Iarna, iar coloritul national va fi ras­punsul nostru la globalizare”, a pus Mikes punctul pe „i”.

UPS! dupa ani de marketing alb-rosu de Craciun, Santa Claus NU mai vinde!!! Asta in Cehia (singurii care n-au ratificat tratatul de la Lisabona. Ca la noi, in bamboo, colectia de mos craciuni si craciunitze a ocupat juma' de magazin inca din octombrie!

Femeia romana, mama si amanta

Ce-mi place mie la metrou este ca poti face radiografii. Iar azi am avut trei statii pline sa ma uit la oameni ... ca-l uitasem pe Herzog, cu bizareriile lui, pe noptiera ... Si-am vazut femeia romana - in fine, de Bucuresti. Sa te tii bizarerii! Ce-am vazut m-a scos (sper eu, benefic) de sub contextul tip clopot de sticla al locului in care muncesc, unde femeile sunt "bune", fardate ca din revistele pe care le tin ocazional sub brat la tigara, intzolite frumos si atent, ba chiar spectaculos daca ma gandesc cu cat "sens" si histrionism poarta anumite haine sau accesorii deshantzate, musai de designer roman contimporan. Femeile din advertising n-au nici o treaba cu alea pe care le vezi la metrou. Cu cateva exceptii (zane eco-friendly care merg pe jos in ciorapi fuchsia sau fusta tutu, pe bicicleta sau cu metroul iarna), femeile din advertising merg cu masini mici, vesele, colorate si cochete sau cu muscle cars - puternice, fiabile, sharp &smart, uneori de-a dreptul corporate. De-aia o data ajunse la birou acestor femei le sta bine pe tocuri impecabile, perfect complementare tinutelor en couleurs sau all black with a twist (evident, fara stropi de noroi pe dres sau jeans). Totul e armonizat, studiat iar derapajele sunt controlate, intentionate, din seria "tzol statement". In fine, ati prins ideea!

La metrou e altfel, intr-un fel care m-a facut sa ma intreb la ce se gandesc aia care zic de romancele frumoase de pe strada. La metrou ele sunt fie sterse, fie stridente ...cu varianta de mijloc a incercarilor timide si stangace de "outfit cumva ca-n reviste". Sa exemplific, pana nu incepe toata lumea sa ridice piatra: de ce sa pui un ciorap bordeaux - prune, din dantela groasa "de boudoir" pe un picior grasun incaltat in sandale maro cu decupaje, la o tinuta cu gri si maro, jumate "boring de office" jumate matase inflorata de doamna cu istoric hippie? De ce un costum negru cu camasa alba si pantofi de lac, cu platforma (dar genul acela care copiaza pantoful cu talpa subtire, doar ca talpa se inalta triunghiular, rigid si coltzos facand purtatoarea sa para incaltata cu doua bucati de lemn)? De ce ruj rosu strident, pe un ten palid, la o tinuta anonima, gri, + un par vopsit agresiv in negru cu reflexe albastrii? De ce blugi prespalati, de vara, mulati fara sa fie elastici, scurti pana la glezna, de sub care se itesc niste ciorapi negri, opaci si grosi care intra apoi in pantofi din velur albastru electric potriviti pentru un cocktail, totul accesorizat cu geaca sport, de tercot si rusac minuscul de piele ecologica, plus o pleata neregulata, in vant. De ce cizme "in trend" peste genunchi, la o pereche de pantaloni scurti, pana la jumatatea coapsei, mulati, lasand sa se vada piciorul in ciorap negru, transparent + pulover maro si unghii roz? de ce geaca de fas galben canar la pantaloni alb, cercei de plastic albi si cizme cu toc si siret din musama galbena, plus o punga galbena, perfect asortata si unghii false, vopsite "frenci"? De ce costumatie de "femeie respectabila" cu tapaj si ruj de matroana de bordel?

De ce nu ne plac simplitatea, armonia, curatenia, autenticitatea? de ce ne razbunam pe tinutele de birou adaugand accesorii din plastic in culori care strapezesc dintii? De ce vrem si comod si sexy (stilul Libertatea, ca altfel ar fi posibila combinatia), nici prea sport, ca nu e sexi, nici prea de gala ca n-avem toate piesele? De ce nu avem stil dar asortam in continuare, cu religiozitate, geanta la pantofi?

Pentru ca romancele de la metrou sunt prinse intre a fi mame (la cratita, la datorie, la dispozitia barbatului si a copiilor) si amante (ascuns focoase, nerusinate la o adica si repede cazatoare la amantlac). Pentru ca li se pare prea babeasca simplitatea dar prea indraznet un outfit in intregime "altfel", cu personalitate pe care majoritatea nici nu si-l permit. Pentru ca nu au personalitate. Sunt cobaiii trend-setterilor de Can-Can si Click. Sunt copiile low-budget ale vedetelor ieftine. Sunt blond platinatul -pasaport pentru succes. Sunt ipocrizia cuminteniei patriarhale cu unghii cu abtibild inflorat si sclipici.

Mi-e dor de ce-mi povestea bunica despre doamnele din vremea razboiului, care-o duceau greu dar tineau la mantoul de stofa (carpit, poate, transformat dintr-o haina mai mare, rascroit), la simplitatea eleganta, la pielea curata si ingrijita, fardata cu zgarcenie sau deloc. Din toate astea frumusetea unei femei se vedea mai lesne, fie ea si partiala, intr-unul-doua detalii. Mainile curate, cu unghii scurte, pielea ingrijita, parul coafat sau strans – oricum ingrijit. Rochiile simple, sacourile cambrate, ciorapii remaiati, cu dunga, pantofii cu toc care respecta anatomia si frumusetea deopotriva, bijuteriile putine dar valoaroase (mostenire de familie). Nu discut despre moravuri. Mama si amanta s-au intersectat mereu in femeia romana. Insa cele doua nu se vedeau nicicum la metrou.

restante

adica o mana buna de subiecte lasate in urma de care mai ca nu-mi mai vine sa ma ating. Asta e!ce s-a dus, dus ramane.

Ce nu vreau sa pierd e discutia despre Harta Verde si recent lansatul Club al celor care au habar ce-i aia o harta verde si la ce e ea buna. Buuun.

Sa recapitulam: In mai anul trecut niste tineri - cum altfel decat entuziasti? (ma rog, eu le-as spune nebuni, ca-s intr-un mood mai sceptic, mood de Romania) - de la Asociatia culturala Goodartofnoon au facut si-au dat poporului spre libera interebuintare o frumoasa Harta Verde a Bucurestiului (sora dreapta cu New York Green Map, adica prima Harta Verde din lume, mai matura cu vreo 15 ani decat a noastra). S-a tot scris despre asta la vremea respectiva aici, aici, aici, aici dar chiar si aici :)

Pe scurt, o Harta Verde e buna pentru ca:

1. identifica si pune pe o harta resursele durabile ale unui oras
2. ia in calcul ca resurse verzi si ceea ce nu e, la propriu, verde: adica muzee, cafenele, magazine de artizanat si produse bio, magazine second hand, piste pentru biciclete, puncte de colectare materiale reciclabile, centre comunitare, cantine sociale si muuulte altele.
3. semnalizeaza in teren resursele, pentru a le scoate din anonimat. lista resurselor si a simbolurilor din sistemul Green Map se gaseste pe http://www.hartaverde-bucuresti.ro/ sectiunea simboluri si, din ce in ce mai mult, prin oras.
4. este o resursa in sine, extrem de utila locuitorilor si turistilor. Este cel mai bun ghid pentru un oras iar turistii straini s-au obisnuit sa caute Harta Verde atunci cand ajung intr-un loc nou. Iar daca orasul respectiv are o Harta Verde, atunci obiectivele de pe harta castiga vizitatori, orasul e mai interesant si de aici multe si bune.
   
5. cei care fac o Harta Verde mediaza relatia dintre autoritati si cetateni. Nu de putine ori intocmirea unei Harti Verzi a insemnat chiar descoperirea resurselor (sau constientizarea absentei lor) de catre autoritati. In New York, planul actual de dezvoltare urbana tine cont de prima Harta Verde, cea realizata de Wendy Brawer in 1992.
6. este deschisa si poate fi adaugita, modificata sau largita prin contributia locuitorilor orasului. Astfel, fiecare bucurestean poate de anul trecut sa caute resursele durabile din zona unde locuieste si sa le semnaleze autorilor Hartii Verzi. Ele ajung pe varianta online a HV si apoi pe versiunile adaugite ale Hartii Verzi lansate in 2008.
   

In fine, argumente mai sunt si ele chiar trebuie spuse. Mai ales pentru scepticii care nu inteleg ce e asa special la Harta Verde. Ca doar s-au mai vazut initative verzi/eco si s-au mai plantat copaci si s-au mai curatat albii de rauri si pajisti montane si s-au mai reciclat niste ambalaje, s-au mai facut niste conferinte si teambuilding-uri, s-au mai construit monstri din Pet-uri, s-au mai indoliat copaci, s-au mai facut campanii. De ce-ar fi Harta Verde mai tare decat fiecare si toate aceste "proiecte" la un loc?

Pai pentru ca Harta Verde e un fel de undita data omului in loc de peste. Are mai putine beneficii imediate, palpabile, te loveste parca mai putin in plex (pentru ca n-are un mesaj agresiv, Harta Verde nu e o militanta) dar face al mai mare bine: te orienteaza si te imputerniceste (ma rog, englezii o spun mai bine cu al lor empower).

O simpla privire aruncata pe o Harta Verde te invata mai multe despre mediu si oras decat ai putea citi in brosuri si carti intregi. Doar iti stabilesti un reper (sa zicem intersectia de unde iei autobuzul spre scoala sau job) si afli imediat cat de verde e acel loc, cat de functional pentru un stil de viata sanatos, normal. Asa cum stii ca exista si ca se pot face, doar ca nu pe la noi ci prin alte capitale europene.

Cu Harta Verde poti afla, de exemplu, ca anumite plantari de copaci se fac aiurea, acolo unde nu copacii lipsesc ci poate un spatiu amenajat pentru caini sau o piata agroalimentara. Vorba hartilor verzi: verde nu inseamna doar copaci, ci tot ce ajuta un oras sa functioneze cursiv, armonios si sanatos. Mare vorba!!!!

De fapt Bucurestiul sta binisor la resurse "verzi". Doar ca nu stim noi, locuitorii sa le folosim sau sa le revendicam, in cazul in care au fost abandonate. Dar nu-i asa ca, daca ai sti ca in cartier la tine e o veche moara paraginita, simbol pentru arhitectura industriala interbelica, ai trece mai des pe acolo si poate chiar ai spune cuiva de acel loc? si de ce nu, ai propune primariei sa faca acolo un muzeu... cam cum a fost si cu Tate Modern?

Dar sa revenim la undita. O avem. se numeste Harta Verde a Bucurestiului si autoritatile s-au crucit sa vada atata informatie stransa intr-o coala de hartie. Lucruri pe care primarii nu le stiau pana la Harta Verde, le stim noi acum fara vreun efort.

Ok. Buna pleasca. Si ca sa nu sfarsim romaneste, dandu-i dreptate unui mare militant pe teme de mediu care n-a dat sanse Hartii Verzi, desi cu relatiile si devotamentul pentru ecologie o putea foarte usor ajuta sa se intample, hai sa facem ceva cu undita asta smechera.

hai sa ne luam mai in serios pe noi (ca oameni care merita un trai sanatos si nu ca resemnati intr-un Bucuresti gri de cacat) sa dam mai multi bani (impropriu spus) pe zona in care traim si sa incercam macar sa o evaluam, sa vedem cat de "verde' e si ce i-ar mai trebui sa fie cum ne-ar placea. un exercitiu de constientza care o sa ne faca tare bine.

Startul l-au dat deja niste liceeni. Nici ei nu stiau mare lucru despre locurile din Bucuresti unde se consuma mare parte din viata lor. Au luat Harta Verde la studiat si apoi s-au apucat sa evalueze diverse colturi de Bucuresti. au vazut ce resurse durabile exista in fiecare zona studiata, au facut Harti Verzi zonale si apoi au propus proiecte de imbunatatire. Niste copii de 15-16 ani au propus autoritatilor solutii viabile, verificate in consultari cu cetatenii din zonele studiate. Se mira cineva?

De la o idee s-a ajuns la un set de solutii care pot fi implementate. De la succesul Hartii Verzi s-a ajuns la Club Harta Verde. Un grup care face cu fiecare proiect lucruri palpabile pentru orasul gri de care majoritatii ii e lehamite: un parc, niste trasee culturale, reabilitarea unui monument, fluidizarea traficului rutier, zone de entertainment outdoor in mijlocul orasului etc.

Strica si tu o intrebare la Club Harta Verde. E posibil sa afli ca ai o idee care poate schimba felul in care traiesti in Bucuresti. Verdeeee!

CSR de Romania in 2008

Dragos (Dehelean) face bilantul si pica numai bine. Personal chiar cred ca e de facut ordine cat mai serios si cu simtul responsabilitatii in ceea ce se numeste CSR la noi. Mai ales intr-un an care se anunta stramtorat in investitii de imagine cred ca e numai bine ca acele companii cu adevarat community firendly sa iasa in evidenta. Companiile care investesc de ani buni si intr-un mod relevant si, in acelasi timp, coerent, cele care au apucat sa vada rezultate, schimbari in mediul inconjurator, in randul beneficiarilor vizati si, in general, la nivelul societatii.


Criza economica este un filtru bun care va arata destul de clar cine a investit pentru a se inscrie in trend sau pur si simplu pentru beneficii imediate de imagine si cine a contribuit la modificarea in bine a unor lucruri. Vor fi mai putini bani de dat pe comunicare, inclusiv PR. Asa ca cei care au investit in CSR cu cap si relevanta vor descoperi ca le este mult mai usor sa continue ceea ce au inceput, cu motoarele, temporar, mai putin turate. Atata vreme cat contributia la viata comunitatii ramane in aceesi sfera, coerenta cu trecutul, relevanta atat pentru brand si de folos societatii, pe care au abordat-o de la bun inceput. In vremuri de "stramtorare" e mult mai dificil sa investesti in actiuni hei-rup-iste, cu iz pronuntat de manevra de imagine. Asta din mai multe motive: 1. publicul nu mai inghite, e mai sensibil, incepe sa resimta problemele si devine mai exigent; 2. forma fara fond se poate, dar costa. De fapt nu cred ca poate nega cineva faptul ca, de multe ori, bugetul pentru promovarea campaniei de CSR il depasea pe acela alocat rezolvarii problemei adresate; 3. temele "in tendinte" s-au cam epuizat. Acum, pentru a fi in tendinte, trebuie sa faci ceva care sa aiba efect in viata oamenilor ... a acelora speriati de disponibilizari, de ratele de la banca, de cursul Euro-Leu; a acelora care revin de a munca din strainatate; a acelora speriati de cresterea ratei infractionalitatii. Pana nu demult era suficient sa enunti o problema de mediu si sa oferi spectacole mediatice pe aceasta tema, din nefericire fara prea mari urmari durabile in realitatea palbapila. Tot asa, marea provocare a "responsabilitatii sociale" era gasirea unor teme cu totul si cu totul virgine, neatinse de bugetul vreunui competitor. Evident, de dragul singularizarii - lucru perfect corect si acceptabil. Cu o conditie: bataliile alese sa fie importante pentru romani si sa fie purtate cu folos. Pacat ca am pierdut trenul. Era mult loc de diferentiere intr-o tara cu atat de multe probleme si companii prospere.

Asa ca, daca e sa nominalizez companiile cu politici de CSR valoroase a opresc la

1. BRD pentru ca au avut curajul sa abordeze acum 4 ani o tema foarte dificila si sa deruleze de atunci si pana in prezent un program foarte greu (scoaterea din anonimat a patrimoniului cultural al Romaniei prin inventarierea si semnalizarea unui numar mare de monumente). Asta pe langa nenumarate actiuni de charity si de sprijinire a unor categorii defavorizate.
2. Vodafone pentru ca au donat echipamente catre SMURD, pentru ca sprijina Salvamar si Salvamont etc.
3. Western Union pentru ca vor sa finanteze proiecte in beneficiul emigrantilor intr-un an in care situatia acestora va deveni cu siguranta o problema nationala.
4. Nominalizez in cele din urma si Petrom (pentru mesajul pe care si l-au asumat ca principala platforma de comunicare, Romania va creste prin bun-simt si responsabilitate si pentru ca au sprijinit si alte initiative ale mediului civic) cu toate ca sunt curioasa cum vor gestiona perioada de criza si cat de responsabil isi vor trata angajatii, disponibilizatii, partenerii.

Mai sunt companii interesate de responsabilitate sociala in Romania. 2008 a fost un an bun pentru CSR la noi. Ramane de vazut ce anume s-a schimbat in bine in urma proiectelor de anul trecut si ce efecte vom mai simti in 2009.

O tara de stanga-mprejur

acesta este un post scurt despre acutalul guvern

O tara de scutiti la sport

Am venit cu ideea asta din vacanta, de prin orasele alea minunate si libere in care oamenii sunt frumosi doar in tricou si jeans si n-au nevoie de ultimul maybach sau sa “dea ceatza” cumva pt. a fi fericiti. Asta inseamna ca ei au sanatate la mansarda si la selfistim. Noi nu. Si ca sa ne facem fericiti, vine ferarri si-si face showroom, avem maserati si gucci si prada si sclipim toti a logo-uri, brand-uri, name-uri, shoezi :P si-a prea cautat. Naturalete n-avem. Pentru ca poate nici nu ne sta prea bine cu ea.

Ei fac surf in atlantic, au placi simple dar muncite – pt. ca nu e trend, e mod de viata misto, natural, e sportul lor preferat. Noi, pui de gostat, rezistam cu greu la vanturile turbate (ca alea de pe coasta portugaliei) si la apa rece gheata (tot de acolo).

Ei sunt fit fara sa trebuiasca sa traga cu disperare de fiare (eu n-am vazut in Lisabona atatea centre de infrumusetare, slabit, fitness cate iti asalteaza ochiul liber in Bucuresti). Pt ca ei fac sport din scoala, de la cei 7 ani de acasa, si-o tin asa pentru ca e normal, sanatos si bine. Ei alearga pe strada daca n-au unde sa faca surf, alearga pe plaja printre turistii iesiti la petrecut, se dau cu placa pe-o terasa, pe-o bucata de ciment liber. Noi facem sport dupa excese alimentare, cand ne dam seama ca trebuie sa slabim si pentru ca trebuie naibii sa incapem in rochia aia cu dimensiuni ideale. Iar tipare, iar frustrare, iar chinul de a fi “dupa sablon”.

Ei mananca putin si bun. Cu masura si bun simt. La noi s-a incetatenit chiolhanul de-o noapte cu porc, sarmale ... si picnicul cu mici :) E-adevarat ca pe ei ii ajuta si natura (fructe de mare, legume si fructe parca mai multe) dar au in sange obisnuinta de a manca bine, variat, colorat, frumos ...si mai putin. Portiile noastre de dulciuri sunt extralarge. In Lisabona mananci trei tarte (k astea m-au durut pe mine, mai ales cu crema de zahar ars sau briosele cu portocale, marul copt si cookie-ul proaspat cu smochine si migdale) diferite la aceeasi cantitate.

Eu sunt relaxati si prietenosi si deschisi si n-au nicio problema de socializare. Orice strain se integreaza usor in atmosfera relaxata pe care o fac si-o pastreaza oamenii astia misto, curiosi, guralivi, fara prejudecati si fara sabloane. Noi suntem cu figuri, fitze, socializam exclusivist pe criterii de gashk, si daca nu asa, atunci suntem pur si simplu deprimati, delasatori, asociali, timorati, izolati. La noi gasesti rar un loc decent (club, terasa, pub, bar) in care sa nu dai si de setul de rigoare de fitze. Un loc care are buda ok nu poate fi decat unul de fitze - un concept bar. N-avem frate si noi crashme decente, fara scaune phillipe stark. Nu poti sa ai si buda ok si scaun de lemn, eventual chiar in strada pietonala. Nu putem sa iesim pur si simplu, fara sa ne pese cu ce se-mbraca aia si alalalt, daca poarta zara sau mango (stiu pe cineva care m-a desfiintat imediat cand a vazut ca am o bluza zara, ca zara is so a uniform si ca prefera mango...ca macar nu au toate tanticile. In fine aici am parafrazat ...am ramas paf pt ca nu dau 2 bani pe ce scrie pe bluza ema daca ea-i facuta din ceva bun si – culmea – ma ai si imbraca bine. K sa nu mai spun ca unele chiar ma ajuta ca baza atunci cand vreau sa combin de-un “outfit” mai zapacit sau mai rigid, dupa cum ma trezesc dimineata). Am ajuns sa cred ca la noi nu exista socializare dezinteresata ... de dragul unui pahar bun de ceva si mai ales de dragul schimbului de vorbe, impresii. La noi socializarea trebuie sa insemne la fiecare pas confirmarea individului intr-o clasa/grup/cashk. Socializam ca sa demonstram cu fiecare pas ca meritam sa fim in grupul/clubul/barul ala. Si bem wateva’ e cool la momentul si in locul ala (k-o fi Peroni, redbull, whiskeycola sau cocktailuri BIOJ). Ei isi beau berile si bauturile traditionale (vinuri, sangrii, porto) si n-au nevoie de mai mult. Suntem campioni la urmat turma si pana si mersul pe bicicleta a trebuit sa devina trend ca sa conteze.

Ei merg pe bicicleta (si au bicle normale, uzate - folosite adik) noi ne cumparam modele ushchite si facem 1-2km ca sa ne vada lumea care trebuie. (E-adevarat ca aici e o ditai problema de infrastructura ...dar sa fim seriosi...daca lumea ar merge cu bicicleta – in masa, cat sa conteze – atunci soferii ne-ar baga in seama si ne-ar respecta si am avea poate si piste si parcari si tot ce mai trebuie).

Dar suntem o tara de scutiti la sport. N-am facut sport la scoala. Deci nu stim nici tenis, nici baschet, nici inot, nici macar fotbal. E greu sa faci sport, sa te tii, sa inveti disciplina, sa-ti placa. Ne amintim de sport cand sunt calificarile la Mondiale si JO. Atat cat sa ne uitam si sa comentam – ca iar n-avem echipa, ca n-avem valoare, ca n-avem baze sportive, ca n-avem bani si nu putem face performanta. De pe canapea, de la bere si mici. Pai cine sa joace? Nu mai avem traditie in sport, nu mai exista scoala romaneasca de fotbal/gimnastica/atletism/tenis. Nu mai are cine sa ne faca mandri ca suntem romani cand se intoneaza imnul. Si atunci poate ar trebui sa ne dam jos din fotoliu si sa incepem sa ne punem mai mult mintea si corpul la contributie. Sa facem miscare, sa-i reprindem gustul, sa ne facem mai simpli si mai sanatosi. N-o sa mai avem modele sportive la televizor dar poate, cu o cultura a miscarii si a sportului de performanta recuperata, macar copiii nostri or sa poata sa fie daca nu campioni macar oameni sanatosi si liberi. Daca nu, o sa ne tot rusinam ca aseara cand Clujul a batut AS Roma cu stranierii care au luptat pentru un nume romanesc mai mult decat vedetele de la nationala lui Nea’ Piti.

acest blog este CU NEAGOE

si in general tine la etica, la jurnalism ne-tendentios, la freedom of speech, la intimitate, la decenta.
Ceea ce s-a intamplat aseara la Antena 3 (si nu voi pune link!!! pentru ca nu merita!!!!!!) la asa zisa sinteza a zilei este incalificabil. Muult mai scarbos si mai indecent decat cuvintele fara perdea pe care Neagoe stie sa le manuiasca destul de bine ...

Asta-i o parte din presa romaneasca. .... si cand te gandesti ca lucrez in PR ... si ca plec de la premisa (si-mi educ colegii si clientii doritori de comunicare) ca jurnalistii vor in primul rand informatie.

Cristi, scrie o carte despre toata experienta asta ...

FLASH MOB UMANITAR

Noua ne pasa. Voua ?

Flashmob umanitar! Insa nu chiar atat de flash.

ESTI PIETON ?
Vino cu o sticla de apa plata

ESTI CU MASINA ?
Vino cu un bax de plata.

UNDE ?
In piata din fata Casei Poporului- Palatul Parlamentului .

CAND ?
Duminica 03 August orele 10:00-13:00

DE CE ?
PENTRU MARAMURES, BUCOVINA SI MOLDOVA APA NOASTRA FACE MAI MULT DE 300 DE LEI
Pentru ca NE PASA !
VII , DEPUI APA SI PLECI.

ANONIMI, UMANITARI, CUM POT FI ROMANII CAND LE PASA.

CITESTE SI DA MAI DEPARTE ! FORUMURI, EMAIL, BLOGURI !

AVEM trei zile sa aratam ca INTERNETUL ROMANESC ESTE O FORTA !!!

Mesaj primit pe mail, aparent din nicaieri, pentru ca sursa nu e deloc mentionata. Sper insa ca actiunea sa demonstreze, pe langa forta internetului romanesc :), capacitatea romanilor de a mai fi impresionati de necazurile altora, si-asa marginali ...

O sa merg sa duc apa, pentru ca mi se pare cel mai simplu si mai pur gest ... TOTUL este ca donatiile sa si ajunga unde trebuie. Sper sa dam de autorii mesajului la fata locului si sa-i felicitam. Si mai sper ca la fata locului sa nu gasim producatori de apa minerala imbuteliata dornici sa-si vanda marfa ...

In fine. Indiferent daca flash-mob-ul functioneaza sau nu exista totusi un loc unde cei care vor sa dea o mana de ajutor se pot adresa, unde pot fi organizati si trimisi chiar in zonele sinistrate.
http://www.inundatii.unsr.ro/

LATER EDIT: N-am mai fost sa duc apa, pentru ca am auzit ca nu mai era nevoie, necesarul de apa potabila fiind deja acoperit inca de vineri. sunt insa in continuare curioasa sa aflu cine a generat chainmailul cu flash mob-ul umanitar... a fost cineva in piata constitutiei in ziua cu pricina?

locuri si sunete pereche

daca mergi la Balea vezi lacul glaciar. Noi am ajuns la el seara, pe frig si limpezime. si liniste. asa ca semana bine cu ce-au filmat Sigur Ros in Heima - Islanda lor serena si simplu frumoasa. si-am spus clar si raspicat ca pentru mine Balea Lac va fi in minte de-acum incolo pe soundtrack de Sigur Ros. si ca va fi secretul meu de "fugit" si racorit cand oi cobori la pamantul fript din sud.

Acum ma chinui sa pastrez amintirea asta, pentru ca, din pacate, am mai vazut Balea Lac o data. A doua zi, la pranz. big mistake. platoul era irespirabil de la atatea masini. ambuteiaje ca-n Bucuresti si oameni prosti si nesimtiti care parcheaza in drum, pe singura banda de pe sens. Cohorte de "oraseni" in slapi de plastic, maieu suflecat si burtile prajite la vedere impanzeau platoul altfel verde si imbietor sau se fotografiau "dandu-se" pe plastice pe limbile de zapada de langa lac.

Alte repere: foc de gratar, miros de mici, gheretele vanzatorilor ambulanti - ca deh, oamenii locului (cati or fi de pe acolo, intr-adevar) au simtit potentialul iar unii dintre ei au pierdut din bunul simt care asezona odinioara mai toate chipurile de sub palarii de fetru. Se vinde kurtos kolac prost, incruzit, fermentat (iar daca te-a lovit pofta si te gandesti ca e facut de tarani in casa te paste o aspra dezamagire) la 12 lei bucatica (jumatate din cat primesti de 10 lei la MTR in zilele de targ), se vinde cascaval si carnati de casa si branza de burduf - totul la suprapret; se vinde porumb fiert (aproximativ, pripit si amagit) si copt (adik ars) ce-i drept sub pretul din Vama; se vinde afinata indoielnica si tot soiuri de sugiucuri si ciocolatzele artizanale - dar ambalate in plasticul care pune stapanire pe tot. totul in cel mai nesuferit ritm de "hit-uri estivale" care atrag cumparatorii cam ca pe aleile kitsch-ului de pe litoral. Oameni interesati sa cumpere si sa consume. si-atat. Resturi care dor mai mult decat in infectul Bucuresti.

Locul e splendid daca reusesti sa-ti tii privirea in sus si sa ocolesti pitzipoancele pe tocuri cu sclipici si copiii complet retarzi care urla ca la balamuc pentru ca au alunecat pe gheatza si s-au lovit de vreo piatra. Femei capitonate cu grasime, expunadu-se privirilor si soarelui pentru a prinde vestitul "bronz de munte". totul este suflecat si ghiftuit. consumat si abandonat. o punga cu resturi plutea pe lacul limpede si calm. din lac se trag mai jos paraiasele ce coboara versantii. paraiasele si cascadele din care aceiasi "turisti" isi umplu bidoanele cu apa "dulce de munte"

Alooooo, lasati natura-n pace!!! te-apuca cea mai crunta xenofobie cand vezi cotoarele de porumb fiert, pungile si resturile aruncate langa lac...printre cele mai frumoase flori fragile de munte. te ascunzi unde poti ... e greu. orice cadru ai vrea sa fotografiezi ti-l incurca macar vreo doua perechi de picioare de turist. trebuie sa fugi cat mai departe, acolo unde slapii mirositori nu ajung pentru ca muschii "turistilor" obosesc repede. te indepartezi, te asezi pe-o piatra si te uiti doar in lac. Multumesti naturii ca a facut lacul asta rece-gheata si nu vezi cohortele in el scaldandu-se satisfacut cu samantza-n gura. te straduiesti sa gasesti in minte solutii pentru ca accesul in astfel de zone sa fie limitat celor cu simt pentru natura. dar te readuce in context muzica imbecila care cheama la munte toti badaranii si toate pitzipoancele.

te straduiesti sa elimini amintirea asta din memorie si s-o refaci, frame-cu frame pe cea frumoasa. Mergeti la Balea Lac seara. dupa 18.00 cand gheretele sunt inchise, lacul e curat, frigul frig, oamenii putini si linistea deasa. Mergeti acolo cu un scaun pliabil, o patura si-o carte draga. fara ambalaje.

Elisabeta Rizea

propusa pentru Premiul Sakharov al Parlamentului European. acum cativa ani a existat si-un frumos proiect, acela de a-i face statuie acestei femei in fata Casei presei Libere. Proiectul era al catavencilor si se chema asa: Monumentul unei femei monumentale. N-a fost sa fie. Ministerul culturii a retras la acea vreme sprijinul financiar absolut necesar pentru ridicarea proiectului castigator. ar fi participat mai multi artisti la desenarea si ridicarea omagiului Elisabetei Rizea.

Noi n-am reusit sa cinstim, acasa la noi, un model, o femeie simpla cu constiinta mai puternica decat a intelectualilor.
Parlamentul European vrea sa-i dea Premiul Sakarov. Premiul se acorda anual de Parlamentul European pentru merite deosebite privind drepturile omului, protectia minoritatilor, dezvoltarea democratiei, statul de drept si libertatea de gandire. Nominalizarea Elisabetei Rizea este prima propunere romaneasca pentru prestigiosul premiu.

via hotnews

Intre timp

1. motociclistii exista (nu e niciun dubiu!)in trafic si doua dintre exemplarele mai putin reusite ale speciei au insistat sa dea peste mine pe trecere de pietoni. Noroc cu precautia si cu puterea imaginatiei, ca altfel, la cum se strecoara unii printre masinile blocate, one can never know.... am scapat de doua ori. am injurat, totusi, ca pe bulevard.
2. s-a lansat Harta Verde a Bucurestiului... o treaba simpatica facuta de o mana de oameni dintr-un ONG, pe numele lui Goodartofnoon. Harta Verde este sora Green map New York si a altor peste 4000 de harti din lume si e .... chiar o harta (d'oh!) pe care se gasesc semnalate acele puncte din Bucuresti unde exista resurse pentru dezvoltarea durabila a orasului. Partea "altfel" a acestui proiect este ca reinventeaza ideea de oras verde. Pe Harta Verde nu se gasesc doar parcurile sau zonele efectiv verzi din oras. Nu e vorba de aceeasi discutie interminabila despre cine taie copaci si cat de respirabil e aerul din Bucuresti si cat de corupt e sistemul si cat de putine se fac pentru mediu. Sau nu e doar despre asta. Potrivit oamenilor de la Goodartofnoon (inspirati de Wendy Brower, initiatoarea primei Harti Verzi din lume si cea care a dezvoltat Green Map System worldwide)un oras este verde daca are - pe langa spatii verzi - si muzee, galerii de arta, magazine de reparatii, situri unde se produce energie regenerabila, piste pentru biciclete, zone cu habitate naturale, centre sociale, adaposturi, cantine sociale, monumente, spatii de joaca pentru copii, spatii de socializare pentru bantrani si muuuulte alte tipuri de resurse, una mai suprinzatoare pt cei obisnuiti sa creada ca verde e doar o culoare. Aflati mai multe direct din harta, disponibila in numarul de mai al National Geographic.
Inside info: presa n-a prea inteles ce e cu Harta Verde si la ce ne-ar putea folosi sa stim unde se afla chestiile valoroase din orasul asta (de care ar trebui sa fim ceva mai constienti, pe care ar trebui sa le protejam, pentru care ar trebui sa ne schimbam atitudinea si sa intervenim pe langa autoritati). Am vazut ca au evidentiat tot aspectele mai putin placute ale Bucurestiului cum ar fi zonele cele mai poluate. Probabil ca furia si critica vinde un material de presa mai bine decat "the good things" (Pe sistemul bad news travels fast, good news leads to no news) Desi vrea sa atraga atentia si asupra zonelor unde e nevoie de interventie pentru a se corecta problemele care strica ratingul Bucurestiului la capitolul "Greenness", Harta Verde e mai degraba despre ce avem si nu stim si-am putea prezerva.
Cateva articole ici, (cu mentiunea ca stiriea difuzata a fost despre traseul cu cea mai ridicata poluaredin Bucuresti, evidentiat pe harta verde), sh-aici si colea.
Si-ar mai fi de povestit insa o las pe dupa lansarea cu public a Hartii Verzi. se intampla duminca asta, 11 mai, in Cismigiu (zona Foisor) de la 5 o'clock PM. Cine-i verde va fi acolo.

3. si-ar mai fi de povestit si asa, in general. Despre bulgari, mancarea lor proasta si indigestia noastra. Despre Nessebar care parca nu e Bulgaria ci Slovenia. despre podisul Macinului. despre Iasi....dar toate astea cand ne-om mai aduna de pe drumuri, de pe la conferinte, doctori veterinari si obligatii "de familie"

thoughts for 2day

1.Costel a dres Busuiocul. Paul Potts al nostru (mai bun decat al lor) a castigat Megastar-ul spaniol. E foarte tare. Mai uitam si noi de bandele de pusti romani jefuitori din Madrid care tin primele pagini ale ziarelor spaniole. si ne mai dam si noi seama de valori, de faptul ca in Romania e buba si ca aici nu creste nimic.
2. Ovidiu Iuliu Moldovan s-a dus. Tanar, doar vreo 50siceva de ani. Cand s-a dus Pittis castiga Coconea Red Bull XAlps. Acum Costel e mare iar Ovidiu Iuliu Moldovan se duce cu discretie. Iarasi, patrie gaunoasa...
3. Citeam in Time de Kosovo in tripul meu underground. Imi zic in gand uitandu-ma la baba coafata care nu-ntelege ce citesc: "In Kosovo n-are cum sa fie pace sau valabila regula jocului cu suma zero. Terenul asta "intra-vilan" (definitie adaptata la regulile jocului international, evident)e Kosovopolje, carevasazica Campia Mierlei unde si-au luat-o sarbii si turcii deopotriva (la scara direct proportionala cu marimea statului fiecaruia). E locul unde, oricum ai da-o, cineva (daca nu toata lumea) o mierleste.
4. Revenind la metrou, constat cu placere ca la ora metroului cu intarziati (adica acei norocosi care au evitat macelul de 9 o'clock) lumea e mai frumoasa. E chiar un catwalk. Am vazut azi una bucata tip hip-hop-er style cu shoezi alb-negru (unul alb si unul negru), o geaca de piele retro a la Blondie frontwoman, platforme din velur negru tinute elegant (stiti cum sade o lady pe scaun, right? daca nu, cititi cum sa fi o lady, suplimentul din saptamana financiara. e fascinant. motivul fascinatiei difera de la om la om) in picioare subtiri cu pantaloni pana terminati cu o frizura Ana Wintour, o poseta veche din lac negru cu cadru metalin care kick's any Birkin bag ass si-o umbrela vitage, verde greu, cu maner gravat, din lemn roscat. Ce-mi plac mie oamenii frumosi!

to be continued...

Petitie impotriva obiceurilor de 8 martie

mai precis impotriva plicurilor care trebuie date profelor si invatatoarelor.... si lista poate continua cu doctoritze, functionare, jurnaliste... cand plicul devine obligatoriu iar marimea si forma lui un criteriu de departajare e clar ca nu mai e doar un gest frumos... Voi cate plicuri/martisoare/buchete ati dat de nevoie?

Petitia e aici

dar doar 2 oameni au semnat.

De ce-mi sta mintea...

Patriciu e cel mai bogat roman din topul Forbes cu 2,5 miliarde de Euro avere. E urmat nu de Tiriac cum v-ati astepta ci de Gigi Becali. Un afacerist controversat cu charisma si background politic, un sportiv cu simtul afacerii si-al luxului, un oier fara simtul penibilului dar cu echipa de fotbal, pamanturi si palat. Ce combinatie ... Romania is my country.
Dupa cum am aflat de aici

super stire

Orange comunica prin mix de media!!!
“Orange Romania opteaza pentru mixul de canale media in campaniile sale publicitare”, spune Anca Stancov, media specialist al companiei. In comunicarea sa, Orange utilizeaza un mix de media, care cuprinde atat canalele traditionale, cat si pe cele neconventionale. “Fiecare canal are avantajul sau, iar selectia se face in functie de obiectivele campaniei”, a mai spus oficialul Orange.
asta citim astazi in Business Standard. aflam si chestii interesante: cam cat a cheltuit Orange pe publicitate in ultimul an (daca nu stiam din cele cateva analize si retrospective publicate pana acum) si cine-i sunt agentiile agreate.
Insa stirea se da din titlu si din prima parte a articolelor, right? Chapeau!

orasul la ora 4 pm

din cand in cand merg prin bucuresti pe la ore mici ale dupa-amiezei. sentimentul e minunat. experienta asta chiar informeaza, distreaza, pune pe ganduri. e ca un studiu sociologic inpromptu. simtul observatiei si al analizei e mult mai treaz. nu te mai afunzi in carte. (asta si pentru ca, in ziua cu pricina, drumul cu metroul a fost scurt. prea scurt pana si pentru pastilele cinice ale lui boris vian care-mi delecteaza de obicei viata underground).
In mod clar la 4 pm spectacolul este cu totul diferit. sunt alti oameni in bucuresti la ora 4 dupa-amiaza. e mai mult aer dar si mai mult gri. no subway traffic jams, nici 9-to-5-ers buluciti preocupati in vagoane sau pe strazi. mai degraba bugetari care la 4 sunt deja in drum spre casa/supermarket (angajatii de la MTR pe langa care trec pe la 4 in drum spre clinica se grabesc, sporovaiesc, duc cu ei cate o sacosa, barfesc o colega, vreun director...). ce poti sa vezi? sau cel putin ce-am vazut eu:
1. oamenii mananca in metrou. argumentele au fost multe:
De exemplu, tipul simplu (bocanci - singura pereche de pantofi de iarna - curati, geaca de fash verde kaki anosta, pantaloni de stofa neagra, geanta de umar din poliester, gri cu albastru, probabil brandata) tunsoare simpla, cam neingrijita. mananca flamand un sandvis luat de la chioscul de la metrou. manaca elegant, atent si meticulos, desi nelasand nicio suflare intre o imbucatura si urmatoarea. mananca totusi incet, tacticos, aproape umil in gesturi, preocupat sa nu deranjeze. nu ar manca in metrou daca nu i-ar fi ingrozitor de foame. e probabil pranzul lui. termina in cam 5 minute si apoi ascunde ambalajul in buzunarul hainei si scoate apoi, din acelasi buzunar o batista!!!. batista adevarata, nu servetel de hartie. batista de panza, barbateasca, alba cu dungi maro si albastre. isi sterge cu atentie eventualele firmituri ramase in jurul gurii. nu era cazul. m-a uluit. am incercat sa imi inchipui ce profesie avea. ...

Argumentul nr. 2: la Charles de Gaulles urca o fata blonda, zvelta si pe tocuri, dar cu maini grasutze. mananca tacticos dar neglijent un corn. haina scurta cu guler de blana neagra, botine visinii cochete si in trend:) machiata, cu privirea in gol si castile de la telefon in urechi

No 3: tipul solid, inalt, cu mustata si barba si fes, genul bodyguard spre pensionare (avea vreo 38 de ani) ochi mari, galben caprui si privire taioasa. chinuia o bucata de merdenea. firmituri pe mustata blonzie. a navalit in metrou chiar cand vroiam sa cobor. l-am privit amuzata. m-a privit agresiv o clipa...apoi nedumerit. ups!

2. oamenii sunt mai simplu imbracati (mai ales daca nu nimeresti in zona universitatii sau ase, unde studentii coloreaza atmosfera.)

3. calatorii povestesc de-ale lor, de pe-acasa sai de la serviciu...insa nu se aud cuvinte precum deadline, training, GM-ul, project management, evaluari in zumzetul colectiv. Mai degraba despre branza, varza si alte cuvinte dacice.

Dupa care am coborat. Strazile inca ne-sufocate. lumina slaba. ianuarie
Data viitoare o sa merg mai multe statii cu metroul. si-o sa aleg ora 1 pm.

Acesta a fost un text reciclat, scris pe fuga intr-o cafenea dupa calatoria cu pricina. Acest post este in beta. contribuiti cu viziuni. ce mai fac oamenii la 4 pm in bucuresti?

Anunt important pentru tara de la MetroBranding

si text doldora de cuvinte de colectie. Recompensa celui care le numara pe toate :)


Pierdut ciorap Adesgo remaiat, an fabricatie 1979. Gasitorului recompensa la alegere: pereche tenisi de Dragasani purtati cu grija sau sampon Larex sigilat, 6 pernute.

Daca iti sint foarte familiare cuvintele ratie, congresul al XII-lea, nechezol, bilet prin sindicat, inlocuitori, trese pioneresti, lozinca, munca patriotica, militie, repartitie sau aprozar s-ar putea sa te intereseze proiectul nostru.

Daca iti sunt vagi, apeleaza la memoria personala a bunicilor si parintilor si vino cu ei sa povestim si sa reconstruim imaginea lui “homo comunistus romanicus”. Cum traia? Ce manca? Cu ce se imbraca? Ce obiceiuri avea?

Cand? Sambata, 12 ianuarie, ora 13.00, la UNATC, str. Matei Voievod nr. 75-77.

Aduceti si obiecte reprezentative vestimentare sau de uz casnic, de la fulgarine, parpalace, geci, fasuri, balonzaide, bascheti, pantaloni de tergal, strampi, chiloti tetra, ciorapi cu bazon, mobuti, apreschiuri, basti, palariute Mamaia `83, genti diplomat, pana la plase pentru cumparaturi, lampi de televizor, baterii, numere de masina cu sot, bilete la pronosport, cutii ratacite de detergent perlan, portelanuri, dar mai ales biciclete pegas si mobre.

Momentul va fi filmat si va face parte dintr-un film documentar de lung metraj “MetroBranding - Romanian Objects of Desire”*.

Persoana de contact - Razvan Cliza, e-mail razvan.cliza@mandragora.ro

*MetroBranding - Romanian Objects of Desire este un proiect de film documentar semnat de Ana Vlad si Adrian Voicu, care va fi realizat in 2008 de Casa de productie Mandragora, cu sprijinul CNC si TVR1.

via Feeder-ului. Multumiri!

CNDB in pericol

O alta institutie culturala "reala si relevanta" sta sa se piarda. Tot din motive (penibile, stupide) locative. Ce vorbeam ieri despre CNDB, ce visam la proiectele lor artistice, la ideile periculos de la granita intre domenii si expresii artistice? Se pare ca si ei (ca si Green Hours) risca sa ramana din toamna asta pe drumuri. Motivul ar fi planul de reconditionare a cladirii TNB unde isi are, de vreo 2 ani, casa ideea minunata si frumos administrata de Mihalcea, Vava Stefanescu & co. Nu se stie unde ar putea fi relocati, nu este problema TNB-ului...ceea ce e cert este ca CNDB va pierde minunata sala Ronda de langa Laptarie, Sala Mare si salile de curs...
Problema este ca directorul centrului de dans a aflat din presa despre acest scenariu. Lamuriri (de fapt scenariul pe larg, caci nu e nimic lamurit) in articolul din Gandul.