Here I go again...

having that "just a perfect day", soaking up the sun in the park, dressed like a kiddo that denies growth, swinging on roller-blades to my music and thoughts, taking time to twist and turn and cling on to him, smiling largely (and silly) at the sight of my first blossomed tree, indulging in amusement the comments of the skating teens staring at my green cabbage-skirt and nosy ponytail, laughing at crazy playful Tori (the labrador) and her two new pointer-friends, raising my eyes from the rolling track just to be amazed by the scenery, taking deep breaths, gulping in the spring air, the wind, the blue sky and the white tree silhouette, chatting with calm sis who had too much to drink the other night and to Muler and his cheerful Vespa (Muler who reffers to me always as Claudiu's irina - no caps in my name for I am small and needy, oh I'm talking jeberish!!), pausing at times, taming my heartbeats and hoping nothing wrongs this day, picking someone's lost button from the pavement and making it my souvenir for this day, planning to sew it to my lucky shirt. Here I go again, fearing to let go totally and enjoy, fearing something bad might happen, just like we both feared when we crashed into each-other all those years ago and whenever things seemed too perfect. Here I go again like I've always been. It's that voice again. The me that knows that life is also about hard and nasty things, grandma's girl, wise and modest, fearing vanity. Well I know I'm looking happy and all...but I never take things for granted ...so there's no need for anyone or anything to teach me a lesson and ruin my good day. Just because I decided to let go of fear and enjoy my good times. Stop chasing shadows just enjoy the ride. Right?

thoughts for 2day

1.Costel a dres Busuiocul. Paul Potts al nostru (mai bun decat al lor) a castigat Megastar-ul spaniol. E foarte tare. Mai uitam si noi de bandele de pusti romani jefuitori din Madrid care tin primele pagini ale ziarelor spaniole. si ne mai dam si noi seama de valori, de faptul ca in Romania e buba si ca aici nu creste nimic.
2. Ovidiu Iuliu Moldovan s-a dus. Tanar, doar vreo 50siceva de ani. Cand s-a dus Pittis castiga Coconea Red Bull XAlps. Acum Costel e mare iar Ovidiu Iuliu Moldovan se duce cu discretie. Iarasi, patrie gaunoasa...
3. Citeam in Time de Kosovo in tripul meu underground. Imi zic in gand uitandu-ma la baba coafata care nu-ntelege ce citesc: "In Kosovo n-are cum sa fie pace sau valabila regula jocului cu suma zero. Terenul asta "intra-vilan" (definitie adaptata la regulile jocului international, evident)e Kosovopolje, carevasazica Campia Mierlei unde si-au luat-o sarbii si turcii deopotriva (la scara direct proportionala cu marimea statului fiecaruia). E locul unde, oricum ai da-o, cineva (daca nu toata lumea) o mierleste.
4. Revenind la metrou, constat cu placere ca la ora metroului cu intarziati (adica acei norocosi care au evitat macelul de 9 o'clock) lumea e mai frumoasa. E chiar un catwalk. Am vazut azi una bucata tip hip-hop-er style cu shoezi alb-negru (unul alb si unul negru), o geaca de piele retro a la Blondie frontwoman, platforme din velur negru tinute elegant (stiti cum sade o lady pe scaun, right? daca nu, cititi cum sa fi o lady, suplimentul din saptamana financiara. e fascinant. motivul fascinatiei difera de la om la om) in picioare subtiri cu pantaloni pana terminati cu o frizura Ana Wintour, o poseta veche din lac negru cu cadru metalin care kick's any Birkin bag ass si-o umbrela vitage, verde greu, cu maner gravat, din lemn roscat. Ce-mi plac mie oamenii frumosi!

to be continued...

memory's not life - zicea Cure

Misscommunications on Vodafone

Things are really spooky. I just received a call from a friend, his name was shown on the screen but the voice was that of a woman looking for Mihaela. She said there had been an accident. I got scared. It was clearly a mistake but why did my friend's name clearly appear on my mobile phone screen as this lady called? I asked around only to find that weird thing have been happening for some hours now. I got calls from a Mr. Trandafir and a Simona. Both very nervous because they were sure to have called the right persons. I expected them to yell: "what did you do to my friend? where is he/she??!!"
The best so far is a colleague trying to call Vodafone's *222 number to report the series of miss communications and got transfered to ... himself. Make the most of now! as they say :)

Anyone been there or anywhere close today?

sheryl said

God, I feel like hell tonight/ Tears of rage I cannot fight/ I’d be the last to help you understand/Are you strong enough to be my man?

Nothing’s true and nothing’s right/ So let me be alone tonight/ Cause you can’t change the way I am/ Are you man enough to be my man?

When I’ve shown you that I just don’t care/When I’m throwing punches in the air/ When I’m broken down and I can’t stand/Will you be strong enough to be my man?

listen up here. Sheryl speaks the truth there. 'twas a Sheryl day. Sheryl used to be me and Cici having cake for her good mark in maths. her mom always baked a cake if she took a B (8) in Maths. Cool mom. cool kid. She's an ethnologist now.

Petitie impotriva obiceurilor de 8 martie

mai precis impotriva plicurilor care trebuie date profelor si invatatoarelor.... si lista poate continua cu doctoritze, functionare, jurnaliste... cand plicul devine obligatoriu iar marimea si forma lui un criteriu de departajare e clar ca nu mai e doar un gest frumos... Voi cate plicuri/martisoare/buchete ati dat de nevoie?

Petitia e aici

dar doar 2 oameni au semnat.

mellow-ish post

it's the black&white song, the freshly washed nightgown, stipe's voice in alto, the material and perishable smoke, the old rotary disc telephone I was waiting by for your voice some 9 years ago, Moni eyes-shut singing this tune when we were small, the comfort and the trouble about it... it keeps me listening

De ce-mi sta mintea...

Patriciu e cel mai bogat roman din topul Forbes cu 2,5 miliarde de Euro avere. E urmat nu de Tiriac cum v-ati astepta ci de Gigi Becali. Un afacerist controversat cu charisma si background politic, un sportiv cu simtul afacerii si-al luxului, un oier fara simtul penibilului dar cu echipa de fotbal, pamanturi si palat. Ce combinatie ... Romania is my country.
Dupa cum am aflat de aici

This time

My mind is in a state/ 'Cause all I seem to do is tempt my fate/Well I try a real space/ But all the while, I'm crashing at the gate/ This time.. Reality struck me between the eyes

My mind is in a state/'Cause everything I'm missing comes too late/ So I try and disappear/ But there is only one way out of here/This time...Reality struck me between the eyes

My mind is in a state/ But all I need to do is change my pace/ And I know there's fear to face/ But happiness is found in its embrace/ This time...

azi si de cateva zile

Bonus, ceva auzit azi in forfota de martzishorit: "Mami, exista Pastele Cailor?"
U bet your life it is, kiddo.

In rest, haleluya for the daffodils.

the speech. politics la noi si aiurea

Nu ca vreau sa fac campanie (pe alocuri Obama chiar mi se pare demagog) dar cand ascult si vad filmul asta realizez cat de departe suntem cu scena si clasa noastra politica. Obama's got speech! Obama's got charisma. Minoritarul asta chiar inspira si misca audiente imense...in fata carora, la noi, doar Basescu mai stie sa faca ceva (patetic, penibil, non-electrizant si mai ales fara sa dea senzatia de efort constructiv si de optimism...dar ceva) Imi dau seama cum nu m-am mai entuziasmat politic si civic (si cat de degeaba) de la victoria lui constantinescu in '96. Eram mica si naiva. Sa fie si poporul american tot asa?

to be updated...

lated update:
yes we can seamana foarte mult cu this is the truth (brilliant copy-ul cu care Mr. Lopez a incercat sa castige Argentina in 2003)

Ispite

Sambata trandava si eterica cu aceeaşi I indecisă între cafeaua tare şi rece băută cu Florile Abastre ale lui Queneau (ale carei prime foi m-au prins dar şi dus pe gânduri, mai ales când Ducele D'Auge zice aşa : "Atâta istorie, îi spuse ducele d'Auge ducelui d'Auge, atâtea mofturi pentru câteva calambururi, pentru câteva anacronisme. Mi se pare jalnic. N-o să se mai termine niciodată?"), lecţiile de istorie şi scriitură ale lui Corin (cu ai săi Che, Alberto Korda şi Ruben Gonzalez în camasa oranj, călătoritul prin Cuba (la taste via felipov's flikr), google-ing surrealism, admirarea isprăvii doamnei brebenel cu free romanian words in londra, prinderea în poză (the poza) a fumului care iese dansant pe coşul ruginit al casei plângătoare (vezi de aici) de lângă elegantul complex rezidential în linii drepte şi curate (asta of course, dacă dobritză n-ar fi uitat camera în maşină - ce-aş vrea să-mi dau print din retină, la amintiri, ce de tablouri impresioniste ar scoate astigmastismul meu!!!), trânta veselă cu Tori cea îndelung harapă pe zăpada moale, albă, proaspătă (un-tampered) si însorită - cu râsul, privitul cerului de jos când faci îngeri, socializările neintenţionate cu alţi dulăi sau cu exemplare din rasa tulfuţ (genul mic, niţos care sare în jurul cozii/propriului ax când latră), şi pozele de rigoare (pe retină, again), gimnastica pentru spate, la care am restanţe pe care le plătesc scump, citit articole despre spindoctors şi PR, ParisMatch-ul despre căsătoria de la Elysee, vocea lui Sinead pe tears from the moon (o piesă obsesivă cam cheezy) sau Blood of Eden (cu Peter Gabriel) pioneer to the fall (Interpol) (god, cât vreau la concert!!!) şi rochia lui Gwen. Prea multe ispite pentru o leneşă oră de prânz când îl aştepţi să vină, prozaic, de la bancă. Le cedez pe rând, până trece ora, ziua, the burden of choice... Life's full.

Cabala la Kabul

Nu stiu cum mai e cu ICR si cati ii mai calca pragul...insa filmul asta trebuie vazut.

Un film documentar de o factură originală, atât formal, cât şi tematic, un film în care regizorul Dan Alexe se implică personal, intervenind într-un conflict sociocultural şi devenind unul dintre personaje. Acţiunea lui discretă face ca fiecare dintre cei doi protagonişti învrăjbiţi să caute să şi-l câştige de partea sa.

Cabală la Kabul (2007, 87 min.) În Afghanistanul răvăşit de un sfert de secol de război au mai rămas doi evrei. Numai că, în loc să se ajute, cei doi se duşmănesc cu înverşunare. Trăiesc în sinagoga din Kabul pe care au împărţit-o în două şi îşi petrec mare parte din timp insultându-se. Bătrânul Isaac le vinde vecinilor săi musulmani amulete magice, pe când Zabulon le vinde aceloraşi vecini alcoolul pe care îl fabrică pe ascuns. Regizorul face din această situaţie neaşteptată o parabolă a singurătăţii şi a căutării identităţii. Sau, cum rezumă cotidianul francez Libération: „În sfârşit un film în care afganii ne fac să râdem...!“
Filmul a fost realizat pe parcursul a doi ani, perioadă în care Dan Alexe a locuit în Afghanistan, alături de cele două personaje.

DAN ALEXE
Născut în România în 1961, Dan Alexe a făcut parte din „Grupul de la Iaşi“, nucleul de intelectuali şi disidenţi care, în anii '80, căutau să creeze o opoziţie culturală structurată în faţa absurdităţii regimului comunist. Din 1988 locuieşte la Bruxelles şi este corespondent pentru BBC şi Europa Liberă. Dan Alexe a realizat filme documentare în regiuni precum Cecenia, Afghanistan, Pakistan, Kosovo şi Asia Centrală. Foarte personale, filmele lui constituie o permanentă reflecţie asupra imaginii şi a întrebuinţării ei cinematografice. „Iubiţii Domnului" a fost prezentat în festivalurile de la Cannes şi Hollywood şi a primit numeroase premii internaţionale. „Cabală la Kabul", film care figurează în programul multor cine-matografe din Franţa şi Belgia, a obţinut, în 2007, Marele Premiu la Festivalul de film documentar Astra, Sibiu. Dan Alexe este lingvist şi etnolog (specialist în islamologie, în special islamul cecen). Atunci când realizează un film documentar, metoda sa etnografică implică învăţarea limbii comunităţii în care se situează acţiunea filmului şi integrarea în acea comunitate. Pe lângă activitatea sa cinematografică, Dan Alexe a publicat teatru şi a realizat diverse traduceri.

via infoculture.

preafemeie si lectiile ei

acum, o poezie frumoasa .... food for thought cat incape

primesc mailuri dragalase

mailboxul meu e un rai...e o oglinda a mea ..imprastiata, cu sute de subiecte care ma intereseaza, poze, filmuletze, invitatii la evenimente, party-uri, workshopuri si intamplari; un haos asa familiar incat mi-e mila sa dau delete. chiar si cand adun mii de mesaje. spicuiesc din titlurile zilei (poate fac o compunere din toate cuvintele astea):

nike vs adidas doua branduri in viziunea creatorilor lor. premiul henkel pentru arta 2008. este mihaela radulescu insarcinata? a aparut numarul x al revistei igloo habitat. in cautare de ingeri. cum sa ai o relatie buna cu oamenii de creatie. concurs-foto.ro o noua competitie. acceptam doar clienti care refuza turma. o noua aparitie la Institutul European. rezolutie: action plan for the gifted and talented. spectacol, neaparat. morcheeba, enjoy the ride. party relansare feeder.ro

pun de-o poveste...sau macar de o radiografie.

funny valentine - la teatru

“Nu cred ca Bernard a mai luat E-uri vreodata. Are exact privirea aia maniaca a incepatorului. Ceva gen- copil debil in dimineata de Craciun… Inainte sa vina mosul. Ranjet, ochi beliti… Capul se clatina stanga-dreapta... Orice cacat e cel mai fascinant lucru din lume. Orice cacat e unic! Supertare senzatia, frate!!!”

Ce-i asta? Asta e Monged - cand esti prea spart ca sa-ti mai dai seama cine si de ce esti. Cand tot orasul devine un puzzle pe care trebuie sa-l rezolvi ca sa-ti gasesti drumul. Cand nu mai stii exact unde ti-ai lasat prietenii, sau daca aceia erau intr-adevar prietenii tai. Cand tot ce visai s-ar putea sa se intample intr-o secunda, sau sa dispara ca si cum nici n-ar fi existat.

Monged- de Gary Duggan, regia- Vera Ion, cu- Sorin Poama, Alex Fifea, Alexandru Potocean, un spactacol neaparat ce soir, 14 februarie ora 19:30 la clubul "La scena" (Calea Calarasi 55). pentru cei care n-au in sange sirop.

PS: daca vreti sa stiti ce inseamna monged inainte sa va terminati planurile de dragoste programata pe pernutze de plus rosh, check with these guys

haideti in televizor

Mai avem o sansa de intalnire cu experimentul "locuirii in televizor" al lui Chloe Delaume. Azi de la 5.30 pm in Green.

Despre ce e vorba? de o carte in care ni se povesteste un experiment: Timp de 22 de luni (1451 de ore), de dimineaţă până seara, autoarea cartii (Chloe) este "santinela" televizorului, devenind propriul ei subiect de studiu, supunându-se fluxului de mesaje mediatice şi publicitare şi ingurgitând la maximum programe de divertisment (reality-show) pentru a culege informaţii despre "realitate". O experienţă-limită cu urmări pe măsură: creierul, trupul şi limbajul ei se transformă; intră în letargie; devine victima unei anestezii progresive; suferă modificări fizice îngrijorătoare - migrene, îngrăşare, congestii oculare, halucinaţii; e cuprinsă de pulsiuni sadice vizionând o emisiune ca Star Academy şi le depăşeşte transformând candidaţii în personaje. Treptat începe să simtă că se află... în televizor, că a devenit un instrument al "ficţiunii colective".

Am rasfoit nitel cartea si nu m-a impresionat din cale-afara ... eu fiind o pasionata a experimentelor care implica media, observatiile sociale, filozofarile pe care le mai permite "secolul vitezei". Cu toate astea ma intriga faptul ca despre locuirea in televizor vor vorbi diseara Gabriela Adamesteanu, Florin Iaru si CTP-ul. as long as it's not gonna be politics...

U're invited. Daca ziceti din timp va salvez un loc langa mine. Sa discutam.

feelin' lucky punk?

it's the best test! Trust me and follow these few steps:
1. go to Google page
2. enter "search Chuck Norris" in the search area
3. press "i'm feelin' lucky"

you will find this:

The epitome of a Chuck Norris joke! via

Ce-am pierdut

ieri incercand sa inteleg cum vad advertiserii anul 2008 la AdBreak.


Aberatii de bun-simt de Sorin Stoica: lansare de carte si film despre autor la Muzeul Taranului Roman, ieri 30 ianuarie

Editura Polirom si Clubul Taranului prezinta miercuri, 30 ianuarie, ora 18.00, volumul Aberatii de bun-simt de Sorin Stoica, aparut in 2007 in colectia „Ego. Proza". Aberatii de bun-simt este cea de-a doua carte postuma, dupa Jurnal, publicata de Polirom din opera lui Sorin Stoica. Despre carte vor vorbi invitatii Serban Anghelescu, Paul Cernat, Marius Chivu, Sorin Preda. In cadrul evenimentului va fi prezentat si un film de Gabriel Achim despre autor: Sorin Stoica/A Writer's Will (alb-negru/17'28''), informeaza editura Polirom.

Gabriel Achim, realizatorul filmului, declara: „Putin inainte sa moara (la 28 de ani), unul dintre cei mai talentati si prolifici scriitori romani din tinara generatie, isi prezinta testamentul literar. Un documentar care pluteste intre arta si reportaj, intre poetic si lucrul marunt, intre serios si absurd."

Sorin Stoica (1978-2006)
„Nici unul dintre noii prozatori, pe care ii citesc cu nesat, nu m-a facut sa dau strigat spontan si naiv de entuziasm cum a facut-o nonconformismul lui Sorin Stoica la mizerabilismul zilei. Nu insist. «Daca vorbesti de bine pe cineva, adesea l-ai terminat»." (Radu Cosasu)

paNOU Cohn & Jansen