dupa gips

E oribil. Clasic, nerabdarea se rasplateste. Cu o situatie pentru care nu esti pregatit oricat ai citi si-ai astepta. Nu c-as fi sperat sa dansez din ziua 1 insa fara scutul gipsului esti back to zero. ZERO! Trebuie sa reinveti TOT: regulile deplasarii, limite noi (de la plesnitul nemilos al gipsului la no touch policy), indatoriri noi si groaznice.

Prima, aia de a-ti privi si accepta noul picior. Adica un membru congestionat si chircit, jumatate cat fratele sanatos, cu muschi atrofiati, zero forta si-o piele vis.

Vorba ortopedului, la marea dezvelire: Prima chestie pe care-o faci cand ajungi acasa ... e o baie! :) Corect! da' nu-ti spune si cat de dubios va fi totul, cum iti va flutura piciorul necontrolat, cat de greu te vei deplasa pe gheata si printre muntii de zapada de pe trotuarele din Bucuresti, cum se va umfla si invineti piciorul la primul contact cu apa calda, cum nu vei putea face absolut nimic cu el... Panica, dezgust, dezamagire!!!

In plus, piciorul pare a avea si alte probleme ... ligamentele afectate inseamna alte investigatii si distractii nebanuite. Dar sa ne concentram pe indoit piciorul si pe recuperarea muschilor.

Greu. Genunchiul e umflat si nu pot avansa la orteza - o structura SF metalica gandita sa blocheze miscarile haotice ale genunchiului cu ligamente intinse si sa te protejeze de alte posibile accidente, rupturi de menisc si de cartilaj. 5 zile ma deplasez minimal, mai putin chiar decat reuseam cu gips si ma tratez cu gheata si ketoprofen.

In rest, nimic previzibil la orizont. Stai si asteapti. Te programezi la computer tomograf si RMN si speri sa nu fie cazul sa te operezi. Asta-i bau-bau-ul suprem. Mai ales ca, de cand tot "traiesti lent", te-ai pus la punct cu procedurile clasice de ligamentoplastie, cu artroscopia (exista pe youtube foarte multi genunchi operati si simulari de operatie) cu ce-i aia rahianestezie (brr!!!)... care-s riscurile, cat de lunga si grea e recuperarea.

Tot exersand asa rabdarea, inevitabil ajungi sa cugeti. Realizezi ca genunchiul ti-a regandit complet programul si prioritatile. Intelegi ca s-ar putea sa nu ajungi curand la munca, ca e posibil sa pierzi niste proiecte dragi si sa-ti iesi din mana. Muncesti cat poti de-acasa, chinuindu-ti piciorul cu pozitia "la laptop" pentru ca nu poti renunta. Ti-e dor sa fii in miscare, viu. Si poate tocmai de-asta stii clar ca ce urmeaza va fi mai ales "despre picior". Despre tine. Un egoism de care te-ai ferit destul de incapatanat in viata pe doua picioare... acum e obligatoriu. La fel sunt si prietenii adevarati (ramasi putini dupa 6 saptamani de gips), oamenii misto (uitati pe drum, din neglijenta sau tinuti departe de stilul de viata), intamplarile care merita.

Ciudat cum, dupa gips, simti nevoia sa te scuturi si de obiceiurile proaste, de relatiile dezechilibrate, de obligatiile absurde, de apele caldute, de lucrurile care te consuma si nu-ti ofera nimic in schimb. Sa faci lucrurile cum trebuie, for a change. Sa vedem cum va fi. In mod clar, greu. Dar asa e corect. Fingers crossed!