110 ani de la nasterea lui Magritte

im place google. si magritte. e o zi buna :)

Busy

• cu proiectele de la munca, alea care ma impiedica sa-mi fac proiectele din minte de care mi-am amintit dimineata la vederea Wisdom
• cu research-uri calitative cu si despre oameni care nu ne seamana, care nu au clopot de sticla deasupra capului, care nu vorbesc afacereza nici rongleza si-ti povestesc nepromptat despre salariul minim pe economie
• cu greutatile muncii de CSR-ist fata cu reducerea bugetelor de comunicare
  
• cu filmele pe care le mai fur (cum a fost Burn after reading pe care-l recomand taaare) si revistele (care fac munte pe noptiera) pe care le citesc iepureste
• cu electoralele de la ei (US) si la ce fac pe iutub si in general online fata de amorteala de la noi de la parlamentare
  
• cu ideea de scenariu pe care trebuie s-o desfasor
  
• cu planul de carte "scrisa-fotografiata" despre care am vorbit cu J poate prea in treacat
• cu gandurile si framantarile legate de criza si de bugetele pe care-o sa mai facem proiecte frumoase in "marea industrie creativa" advertising si PR SRL. Ce zicea Serban la Idea Forum (recomand slide-urile nedigitale) e al naibii de adevarat si ingrijorator. Drept pentru care m-am ingrijorat si eu cu I, in plin toi al petrecerii de Halloween (nu-i ciudat sa faci party de Halloween cand aia care au adus primii dovleacu' infricoshator pe lume trec prin ditai criza?!)
• cu dorinta de a lucra intr-un birou frumos (cum face Headu' si Greyu' si W&K si ) care se bate cap in cap cu planurile administratorei noastre care cauta bilding care sa gazduiasca eftin peste 140 de gushteri ce suntem.
• cu doctorii pe care-i fentez pen'ca ei sunt multi si toti ma iau la intrebari si io's doar una
• cu el si cu mine si cu tot ce vrem sa facem frumos mai presus de cele de mai sus

Multumesc ca ma intrebati de sanatate si ma puneti sa fac status :)

O tara de scutiti la sport

Am venit cu ideea asta din vacanta, de prin orasele alea minunate si libere in care oamenii sunt frumosi doar in tricou si jeans si n-au nevoie de ultimul maybach sau sa “dea ceatza” cumva pt. a fi fericiti. Asta inseamna ca ei au sanatate la mansarda si la selfistim. Noi nu. Si ca sa ne facem fericiti, vine ferarri si-si face showroom, avem maserati si gucci si prada si sclipim toti a logo-uri, brand-uri, name-uri, shoezi :P si-a prea cautat. Naturalete n-avem. Pentru ca poate nici nu ne sta prea bine cu ea.

Ei fac surf in atlantic, au placi simple dar muncite – pt. ca nu e trend, e mod de viata misto, natural, e sportul lor preferat. Noi, pui de gostat, rezistam cu greu la vanturile turbate (ca alea de pe coasta portugaliei) si la apa rece gheata (tot de acolo).

Ei sunt fit fara sa trebuiasca sa traga cu disperare de fiare (eu n-am vazut in Lisabona atatea centre de infrumusetare, slabit, fitness cate iti asalteaza ochiul liber in Bucuresti). Pt ca ei fac sport din scoala, de la cei 7 ani de acasa, si-o tin asa pentru ca e normal, sanatos si bine. Ei alearga pe strada daca n-au unde sa faca surf, alearga pe plaja printre turistii iesiti la petrecut, se dau cu placa pe-o terasa, pe-o bucata de ciment liber. Noi facem sport dupa excese alimentare, cand ne dam seama ca trebuie sa slabim si pentru ca trebuie naibii sa incapem in rochia aia cu dimensiuni ideale. Iar tipare, iar frustrare, iar chinul de a fi “dupa sablon”.

Ei mananca putin si bun. Cu masura si bun simt. La noi s-a incetatenit chiolhanul de-o noapte cu porc, sarmale ... si picnicul cu mici :) E-adevarat ca pe ei ii ajuta si natura (fructe de mare, legume si fructe parca mai multe) dar au in sange obisnuinta de a manca bine, variat, colorat, frumos ...si mai putin. Portiile noastre de dulciuri sunt extralarge. In Lisabona mananci trei tarte (k astea m-au durut pe mine, mai ales cu crema de zahar ars sau briosele cu portocale, marul copt si cookie-ul proaspat cu smochine si migdale) diferite la aceeasi cantitate.

Eu sunt relaxati si prietenosi si deschisi si n-au nicio problema de socializare. Orice strain se integreaza usor in atmosfera relaxata pe care o fac si-o pastreaza oamenii astia misto, curiosi, guralivi, fara prejudecati si fara sabloane. Noi suntem cu figuri, fitze, socializam exclusivist pe criterii de gashk, si daca nu asa, atunci suntem pur si simplu deprimati, delasatori, asociali, timorati, izolati. La noi gasesti rar un loc decent (club, terasa, pub, bar) in care sa nu dai si de setul de rigoare de fitze. Un loc care are buda ok nu poate fi decat unul de fitze - un concept bar. N-avem frate si noi crashme decente, fara scaune phillipe stark. Nu poti sa ai si buda ok si scaun de lemn, eventual chiar in strada pietonala. Nu putem sa iesim pur si simplu, fara sa ne pese cu ce se-mbraca aia si alalalt, daca poarta zara sau mango (stiu pe cineva care m-a desfiintat imediat cand a vazut ca am o bluza zara, ca zara is so a uniform si ca prefera mango...ca macar nu au toate tanticile. In fine aici am parafrazat ...am ramas paf pt ca nu dau 2 bani pe ce scrie pe bluza ema daca ea-i facuta din ceva bun si – culmea – ma ai si imbraca bine. K sa nu mai spun ca unele chiar ma ajuta ca baza atunci cand vreau sa combin de-un “outfit” mai zapacit sau mai rigid, dupa cum ma trezesc dimineata). Am ajuns sa cred ca la noi nu exista socializare dezinteresata ... de dragul unui pahar bun de ceva si mai ales de dragul schimbului de vorbe, impresii. La noi socializarea trebuie sa insemne la fiecare pas confirmarea individului intr-o clasa/grup/cashk. Socializam ca sa demonstram cu fiecare pas ca meritam sa fim in grupul/clubul/barul ala. Si bem wateva’ e cool la momentul si in locul ala (k-o fi Peroni, redbull, whiskeycola sau cocktailuri BIOJ). Ei isi beau berile si bauturile traditionale (vinuri, sangrii, porto) si n-au nevoie de mai mult. Suntem campioni la urmat turma si pana si mersul pe bicicleta a trebuit sa devina trend ca sa conteze.

Ei merg pe bicicleta (si au bicle normale, uzate - folosite adik) noi ne cumparam modele ushchite si facem 1-2km ca sa ne vada lumea care trebuie. (E-adevarat ca aici e o ditai problema de infrastructura ...dar sa fim seriosi...daca lumea ar merge cu bicicleta – in masa, cat sa conteze – atunci soferii ne-ar baga in seama si ne-ar respecta si am avea poate si piste si parcari si tot ce mai trebuie).

Dar suntem o tara de scutiti la sport. N-am facut sport la scoala. Deci nu stim nici tenis, nici baschet, nici inot, nici macar fotbal. E greu sa faci sport, sa te tii, sa inveti disciplina, sa-ti placa. Ne amintim de sport cand sunt calificarile la Mondiale si JO. Atat cat sa ne uitam si sa comentam – ca iar n-avem echipa, ca n-avem valoare, ca n-avem baze sportive, ca n-avem bani si nu putem face performanta. De pe canapea, de la bere si mici. Pai cine sa joace? Nu mai avem traditie in sport, nu mai exista scoala romaneasca de fotbal/gimnastica/atletism/tenis. Nu mai are cine sa ne faca mandri ca suntem romani cand se intoneaza imnul. Si atunci poate ar trebui sa ne dam jos din fotoliu si sa incepem sa ne punem mai mult mintea si corpul la contributie. Sa facem miscare, sa-i reprindem gustul, sa ne facem mai simpli si mai sanatosi. N-o sa mai avem modele sportive la televizor dar poate, cu o cultura a miscarii si a sportului de performanta recuperata, macar copiii nostri or sa poata sa fie daca nu campioni macar oameni sanatosi si liberi. Daca nu, o sa ne tot rusinam ca aseara cand Clujul a batut AS Roma cu stranierii care au luptat pentru un nume romanesc mai mult decat vedetele de la nationala lui Nea’ Piti.

Ne-am intors... de sfarsitul lumii

Puteam sa mai fi stat.

acest blog este CU NEAGOE

si in general tine la etica, la jurnalism ne-tendentios, la freedom of speech, la intimitate, la decenta.
Ceea ce s-a intamplat aseara la Antena 3 (si nu voi pune link!!! pentru ca nu merita!!!!!!) la asa zisa sinteza a zilei este incalificabil. Muult mai scarbos si mai indecent decat cuvintele fara perdea pe care Neagoe stie sa le manuiasca destul de bine ...

Asta-i o parte din presa romaneasca. .... si cand te gandesti ca lucrez in PR ... si ca plec de la premisa (si-mi educ colegii si clientii doritori de comunicare) ca jurnalistii vor in primul rand informatie.

Cristi, scrie o carte despre toata experienta asta ...

FLASH MOB UMANITAR

Noua ne pasa. Voua ?

Flashmob umanitar! Insa nu chiar atat de flash.

ESTI PIETON ?
Vino cu o sticla de apa plata

ESTI CU MASINA ?
Vino cu un bax de plata.

UNDE ?
In piata din fata Casei Poporului- Palatul Parlamentului .

CAND ?
Duminica 03 August orele 10:00-13:00

DE CE ?
PENTRU MARAMURES, BUCOVINA SI MOLDOVA APA NOASTRA FACE MAI MULT DE 300 DE LEI
Pentru ca NE PASA !
VII , DEPUI APA SI PLECI.

ANONIMI, UMANITARI, CUM POT FI ROMANII CAND LE PASA.

CITESTE SI DA MAI DEPARTE ! FORUMURI, EMAIL, BLOGURI !

AVEM trei zile sa aratam ca INTERNETUL ROMANESC ESTE O FORTA !!!

Mesaj primit pe mail, aparent din nicaieri, pentru ca sursa nu e deloc mentionata. Sper insa ca actiunea sa demonstreze, pe langa forta internetului romanesc :), capacitatea romanilor de a mai fi impresionati de necazurile altora, si-asa marginali ...

O sa merg sa duc apa, pentru ca mi se pare cel mai simplu si mai pur gest ... TOTUL este ca donatiile sa si ajunga unde trebuie. Sper sa dam de autorii mesajului la fata locului si sa-i felicitam. Si mai sper ca la fata locului sa nu gasim producatori de apa minerala imbuteliata dornici sa-si vanda marfa ...

In fine. Indiferent daca flash-mob-ul functioneaza sau nu exista totusi un loc unde cei care vor sa dea o mana de ajutor se pot adresa, unde pot fi organizati si trimisi chiar in zonele sinistrate.
http://www.inundatii.unsr.ro/

LATER EDIT: N-am mai fost sa duc apa, pentru ca am auzit ca nu mai era nevoie, necesarul de apa potabila fiind deja acoperit inca de vineri. sunt insa in continuare curioasa sa aflu cine a generat chainmailul cu flash mob-ul umanitar... a fost cineva in piata constitutiei in ziua cu pricina?

ajutooor!

plec la barcelona si lisabona in septembrie. unde sa stau (ieftin si bun)? ce sa nu pierd (si ce e prea turistic?)? de unde sa le apuc :) ? Va stiu cititori sfatosi, asa ca ajutati si-un biet amarat care se trezeste pe ultima suta de metri ca nu stie nici de unele. oricat a fi de romantic sa orbecai si sa palpezi piatra cu piatra nu oras ca sa-l descoperi, n-am io vreme cat s-ar cere! asa ca zic sa plec de la cararile batatorite. help, my friends! multumesc frumos! si inainte si dupa! :)

in a manner of speaking

probabil soundtrack de saptamana ... si ghes dat facutului de versuri, povesti, imagini si sunete.

Once a debater, always a debater

Asa ca nu pot sa nu sprijin si eu echipa Romaniei care concureaza la Idea Youth Forum - un fel de Olimpiada internationala la debate!!!

Sigur, Selenis o face mult mai bine, copiii au blog si transmit "live" de la fata locului. Cu siguranta ar fi minunat daca am putea sti in real time scorurile, temele, in ce mai crede "acest parlament"cu fiecare meci, ariile de conflict, deciziile, vorbitorii no.1. Dar, credeti-ma pe cuvant...dupa o zi de meciuri in care creierul se dilata si se contracta neobosit in cautarea celor mai bune rezolutii si a contra-argumentelor salvatoare - pe teme care, daca nu esti fully conectat la lumea asta (din cat mai multe perspective posibil), la subiectele fierbinti dar si la "disputele clasice" din istorie ... te scot din orice calcul - e foarte greu sa mai si scrii despre toate. eu sper ca si-au luat full-time blogger ...un fel de observator invitat care sa relateze pas cu pas de-toate ...de la competitie la chefurile de dupa :) (mi-a ramas in cap definitia unora pentru ARDOR - asociatia romana pentru dezbateri oratorie si erotica - in loc de retorica :))

dar revenind la Selenis si debaterul angajat Dragos Dehelean (care face foarte bine c aminteste lumii de acest sport minunat), ceva ceva din textul comunicatului lor de presa imi suna formal si rece....exact cum debate-ul nu e :) Cunoscatorii stiu ce vreau sa spun.

extract din comunicatul care anunta sustinerea echipei romanesti la Forum de catre Selenis:

"Debate-ul este un joc educational, in care doua echipe trebuie sa argumenteze pro si contra unei teme de interes general. Echipele trebuie sa respecte un format riguros, atat ca timp cat si ca desfasurare a dezbaterii. Evolutia lor este jurizata de unul sau mai multi arbitri. Tinerii isi dezvolta astfel capacitatea de argumentare, abilitatile de discurs public, gandirea analitica, ascultarea activa si, nu in ultimul rand, toleranta fata de ideile opuse.

Echipa Romaniei care va participa anul acesta la Idea Youth Forum este formata din trei elevi de liceu din Ploiesti: Rodica Raducanu, Sabin Ciornea si Iulian Maier. Ei activeaza in cluburi de debate ale Asociatiei Romane de Dezbateri, Oratorie si Retorica (ARDOR) si au trecut printr-un proces national de selectie. Echipa va fi insotita de un trainer student - Andrei-Iustin Mihailescu.

La recomandarea Selenis, echipa a realizat un jurnal online (blog), in care relateaza “la cald” despre emotiile pregatirii si tehnicile de antrenament folosite. Incepand cu 23 iunie, ei vor transmite “in direct” atmosfera si evenimentele de la Idea Youth Forum.

Blogul RomaniaLaForum (http://romanialaforum.blogspot.com) are si rolul de a promova debate-ul in randurile publicului larg. Astfel, membrii echipei ii invita pe vizitatori sa se implice alaturi de ei in formularea de argumente pro si contra temelor pe care le vor dezbate la Forum: “Guvernele ar trebui sa permita afisarea simbolurilor religioase in institutiile publice” si “Cenzurarea formelor de expresie care promoveaza violenta este justificata”.

Despre motivatia agentiei de a sustine echipa nationala a Romaniei, Dragos Dehelean, Director General Selenis, spune: “Cred ca atat parintii cat si companiile sau alte institutii care pot ajuta programul de debate sa aiba un impact mai mare ar trebui sa fie constienti de beneficiile acestuia pentru dezvoltarea tinerilor. De aceea, ii invit sa urmareasca activitatile ARDOR, dar si blogul echipei care merge acum la Forum. Nu in ultimul rand, le doresc membrilor echipei mult succes la competitie”.

La randul sau, Monica Mocanu, Presedintele ARDOR, afirma: 'Faptul ca Selenis sustine participarea echipei Romaniei la cel mai important campionat international de dezbateri si teoria argumentarii din lume, arata ca Selenis stie ca ARDOR lucreaza cu tinerii care vor reprezenta partea activa, din punct de vedere cultural si politic, a Romaniei in urmatorii ani. Nu in ultimul rand, sprijinul agentiei ne este de folos si in construirea unei pozitii mai vizibile a proiectelor ARDOR in spatiul comunicarii online. Ar fi pacat ca multitudinea de tematici, controverse si solutii pe care ARDOR le intoarce pe toate fetele in “sportul' pe care il practica, sa nu fie aduse in spatiul online, atat de dinamic si de exploziv in ultimii ani.”

Informativ comuniat, ce-i drept. doar ca eu n-am intrat in debate niciodata in urma unui comunicat de presa...ci in urma participarii la un "meci demonstrativ" facut pe genunchi de clubul "Linia Intai" din Iasi. Subiectul a fost "Copiilor nu ar trebui sa li se spuna despre Scufita Rosie". S-a dezbatut printre hohote iar clubul si-a triplat atunci numarul de membri activi.

Sigur, pe vremea aceea Connex sponsoriza serios activitatea de debate din Romania iar debaterii erau o specie respectata pana si in Parlamentul Romaniei, locul unde s-a intamplat Nationala de debate din 1999. Poate asta incearca si Dragos sa revitalizeze. Interesul companiilor pentru debate.

eu as propune debate-ul ca disciplina obligatorie in licee. as face in mod serios lobby pentru asta ... pentru ca debate-ul deschide mintea si dezinhiba personalitati. pentru ca la competitiile de debate e mai mult socializing real decat va fi vreodata pe retelele virtuale (nu ca nu le-am putea folosi si pt debate!). pentru ca in ARDOR am intalnit cei mai interesanti oameni, care conduc acum business-uri din domenii extrem de diverse, si o mana de prieteni care traiesc fericiti pana in zilele noastre.

locuri si sunete pereche

daca mergi la Balea vezi lacul glaciar. Noi am ajuns la el seara, pe frig si limpezime. si liniste. asa ca semana bine cu ce-au filmat Sigur Ros in Heima - Islanda lor serena si simplu frumoasa. si-am spus clar si raspicat ca pentru mine Balea Lac va fi in minte de-acum incolo pe soundtrack de Sigur Ros. si ca va fi secretul meu de "fugit" si racorit cand oi cobori la pamantul fript din sud.

Acum ma chinui sa pastrez amintirea asta, pentru ca, din pacate, am mai vazut Balea Lac o data. A doua zi, la pranz. big mistake. platoul era irespirabil de la atatea masini. ambuteiaje ca-n Bucuresti si oameni prosti si nesimtiti care parcheaza in drum, pe singura banda de pe sens. Cohorte de "oraseni" in slapi de plastic, maieu suflecat si burtile prajite la vedere impanzeau platoul altfel verde si imbietor sau se fotografiau "dandu-se" pe plastice pe limbile de zapada de langa lac.

Alte repere: foc de gratar, miros de mici, gheretele vanzatorilor ambulanti - ca deh, oamenii locului (cati or fi de pe acolo, intr-adevar) au simtit potentialul iar unii dintre ei au pierdut din bunul simt care asezona odinioara mai toate chipurile de sub palarii de fetru. Se vinde kurtos kolac prost, incruzit, fermentat (iar daca te-a lovit pofta si te gandesti ca e facut de tarani in casa te paste o aspra dezamagire) la 12 lei bucatica (jumatate din cat primesti de 10 lei la MTR in zilele de targ), se vinde cascaval si carnati de casa si branza de burduf - totul la suprapret; se vinde porumb fiert (aproximativ, pripit si amagit) si copt (adik ars) ce-i drept sub pretul din Vama; se vinde afinata indoielnica si tot soiuri de sugiucuri si ciocolatzele artizanale - dar ambalate in plasticul care pune stapanire pe tot. totul in cel mai nesuferit ritm de "hit-uri estivale" care atrag cumparatorii cam ca pe aleile kitsch-ului de pe litoral. Oameni interesati sa cumpere si sa consume. si-atat. Resturi care dor mai mult decat in infectul Bucuresti.

Locul e splendid daca reusesti sa-ti tii privirea in sus si sa ocolesti pitzipoancele pe tocuri cu sclipici si copiii complet retarzi care urla ca la balamuc pentru ca au alunecat pe gheatza si s-au lovit de vreo piatra. Femei capitonate cu grasime, expunadu-se privirilor si soarelui pentru a prinde vestitul "bronz de munte". totul este suflecat si ghiftuit. consumat si abandonat. o punga cu resturi plutea pe lacul limpede si calm. din lac se trag mai jos paraiasele ce coboara versantii. paraiasele si cascadele din care aceiasi "turisti" isi umplu bidoanele cu apa "dulce de munte"

Alooooo, lasati natura-n pace!!! te-apuca cea mai crunta xenofobie cand vezi cotoarele de porumb fiert, pungile si resturile aruncate langa lac...printre cele mai frumoase flori fragile de munte. te ascunzi unde poti ... e greu. orice cadru ai vrea sa fotografiezi ti-l incurca macar vreo doua perechi de picioare de turist. trebuie sa fugi cat mai departe, acolo unde slapii mirositori nu ajung pentru ca muschii "turistilor" obosesc repede. te indepartezi, te asezi pe-o piatra si te uiti doar in lac. Multumesti naturii ca a facut lacul asta rece-gheata si nu vezi cohortele in el scaldandu-se satisfacut cu samantza-n gura. te straduiesti sa gasesti in minte solutii pentru ca accesul in astfel de zone sa fie limitat celor cu simt pentru natura. dar te readuce in context muzica imbecila care cheama la munte toti badaranii si toate pitzipoancele.

te straduiesti sa elimini amintirea asta din memorie si s-o refaci, frame-cu frame pe cea frumoasa. Mergeti la Balea Lac seara. dupa 18.00 cand gheretele sunt inchise, lacul e curat, frigul frig, oamenii putini si linistea deasa. Mergeti acolo cu un scaun pliabil, o patura si-o carte draga. fara ambalaje.

My Grandma's Backyard la BestFest

pe tot parcursul festivalului in zilele 4,5,6 iulie. Cortul MyGrandma's Backyard va fi pe undeva aproape de intrare. Sa nu uitam, deci, sa luam bani la noi pentru ca, cine stie, poate Coca Zaboloteanu ne aduce pantofii preferati alb-negru de gangster masura 36, sau poate gasim niste shoes Aiurea sau poate vreun detaliu vintage, sau poate ceva very Roisin Murphy.

Recapitulez participantii: Coca Zaboloteanu, Now & Wow, Naive Design, Aiurea shoes, NOKO, Burp, Tricksbox, Virginia Toma, Andreea Vaduva, Cosmina Nicolescu, Evintage.ro.

Elisabeta Rizea

propusa pentru Premiul Sakharov al Parlamentului European. acum cativa ani a existat si-un frumos proiect, acela de a-i face statuie acestei femei in fata Casei presei Libere. Proiectul era al catavencilor si se chema asa: Monumentul unei femei monumentale. N-a fost sa fie. Ministerul culturii a retras la acea vreme sprijinul financiar absolut necesar pentru ridicarea proiectului castigator. ar fi participat mai multi artisti la desenarea si ridicarea omagiului Elisabetei Rizea.

Noi n-am reusit sa cinstim, acasa la noi, un model, o femeie simpla cu constiinta mai puternica decat a intelectualilor.
Parlamentul European vrea sa-i dea Premiul Sakarov. Premiul se acorda anual de Parlamentul European pentru merite deosebite privind drepturile omului, protectia minoritatilor, dezvoltarea democratiei, statul de drept si libertatea de gandire. Nominalizarea Elisabetei Rizea este prima propunere romaneasca pentru prestigiosul premiu.

via hotnews

Treats weekend

de la alergarile prelungite cu Tori pe soare sau vant nocturn la facutul pietei la 8 dimineata cand legumele miros frumos in inceputul de dogoare, la frigaruile de zuchini si feta marinata in suc de lamaie si ulei de masline, la cititul tuturor ziarelor si revistelor de saptamana care a trecut, la micul dejun cu paine neagra prajita, miere, zmeura, capsuni si ceai negru cu lapte, sau dovleceii la gratar pe langa rosii coapte, ardei, ceapa verde (toate in acelasi gratar!) si sunculita taraneasca, la discutia cu batrana de 80 de ani, fosta modista, despre razboi, plimbari la gradina, voiajuri la Paris, reteta de placinta cu iaurt si stafide jurnale de moda straine si datele vietii pe acele vremuri si SMS-uri zen cu o prietena care se muta in floreasca si o scoate pe maica-sa in oras, sa manance libanez de mi-e mie mai mare dragul. si cate si mai cate, fiecare in sine un fir bun de poveste...pe care n-am timp s-o scriu. Un weekend calm, ingaduit si solar cum n-am mai avut demult si cu care, uitandu-ma inapoi in cele 5 minute de reflectie pe care mi le permit, nu cred ca o sa pot sa ma obisnuiesc. cred ca vreau mai mult vant, mai multa apa, ceva mai multa perspectiva si un pic de zgomot. E prea vara. Cred ca mi-e dor de mare.
de soundtrack, air - all i need http://www.youtube.com/watch?v=tqBCOBRcMqc&feature=related

Heima, Sigur Ros (directed by Dean De Blois)

povestea concertelor Sigur Ros in Islanda natala, diseara la MTR. Heima (care in islandeza inseamna homeland sau home deci acasa)este un documentar relizat pe marginea concertelor impropmtu, perfect neanuntate si desfasurate in cele mai frumoase si neconventioale locatii din Islanda de Sigur Ros
Pentru argumente suplimentare, altele decat Sigur Ros si TIFF si MTR, consultati parerea GIGWISE.com
si asta

Go enjoy!

Back in action

pana ma astern la povestit despre Berlin, Londra, Bday si Nunta din povesti, pohtiti de nu ratati urmatoarele intamplari ce promit relache-uri numai bune, intre un meci sau altul de la Euro (hai Romania!)
Avem citire la Museo fix diseara la 8. Delice, mutam intalnirea? E un cadru numa' bun pentru livrarea "cadoului care a calatorit".


si prima editie (cu noroc) BookTalks by thebookblog pe 13 iunie

muzichii, vesti, planuri

Camille este aiurita ca un abur. Un deux trois, un de trop :P Mechant. Si in ton cu Jeux d'enfants. Merci MsFake.


Dupa vremi de cantat (mai in serios, mai la misto, mai ironic) maybe tomorrow, stereophonics vin la B'estfest pe 5 iulie

Sigur, n-am zis nimic de Roisin Murphy, cypress hill, Goldfrapp, manic street preachers, nouvelle vague. Yupiiie! vine vara!

poze cu zimtzi/ concurs pt oameni cu simtz

În perioada 5-25 Mai 2008, se va desfăşura concursul „Poze cu zimţi”, concurs al pozelor de altădată cu tematica interioare de vieti, interioare de case. Toţi cei cărora le este dor de frumuseţea alb-negru a pozelor cu zimţi din copilăria lor, sau care aparţin unei noi generaţii care de abia acum descoperă acest tip de frumuseţe sunt invitaţi să trimită fotografiile lor alb-negru pe adresa Ordinului Arhitecţilor din România, Strada Pictor Arthur Verona, nr 19, sau să le depună personal la aceeaşi adresă.

La concurs vor fi acceptate poze cu zimti vechi sau recente, dar sa fie zimtate (la ghilotina fotografica sau manual). Concursul este prilejuit de lansarea celui de-al treilea volum de poezii semnat de Anca Mizumschi, „Poze cu zimţi”.

Cele mai frumoase fotografii alb-negru cu oameni si case, vor fi premiate de către Ordinul Arhitecţilor din România cu premii în bani. Vernisajul expoziţiei de fotografie şi înmânarea premiilor vor avea loc la sediul OAR, Strada Pictor Arthur Verona, nr 19, în ziua de 7 iunie 2008, orele 19.00. Premierea va fi precedată de lansarea volumului „Poze cu zimţi”, în data de 7 iunie 2008, orele 18.00, Librăria Cărtureşti. De asemenea, pozele selectate vor fi expuse la sediul Ordinului Arhitecţilor din România, în cadrul evenimentului Street Delivery, 6-8 iunie 2008.

Ecclectic short film festival

cuvinte placute auzului meu... more-abouts here

Don't say a word. Let me talk. You missed me? Because I missed you. You're a real tyrant. It's so hard to be mad at you. But don't kid yourself, I still am. I want to talk and forget the game, just for once. Like my dress? I hesitated. Nabbed it off my sister. She has another red one, like a thermonuclear bombshell... That's the one I should've worn. I must've spent... three hours in front of the mirror. But I got there, see? I'm pretty. You better like it, or I'll kill you! ......... Where was I? The problem is, that... even if you said, "I love it," I wouldn't believe you. Julien, I no longer know when you're playing or not. I'm lost. Wait, I'm not finished. Tell me you love me. Tell me, because if I tell you first, I'm afraid you'll think it's a game. Save me... I beg of you. (this is Sophie)
Sophie was back in the game! Pure, raw, explosive pleasure! Better than drugs, better than smack! Better than a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas's trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford's beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates' fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger's testosterone shots, Pam Anderson's lips! Woodstock, raves... Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life! (this is Julien)

zicea Mitzy cel real ca daca nu se convinge ca doi oameni pot sta impreuna happily 4ever (cat o insemna 4eva asta) o sa devina wicked ca cei doi din Jeux d'enfants. Well, I loved that movie. I'm a masochistic pervert-dreamer.

Roisin overpowered

dor de unde ochii dor

Intre timp

1. motociclistii exista (nu e niciun dubiu!)in trafic si doua dintre exemplarele mai putin reusite ale speciei au insistat sa dea peste mine pe trecere de pietoni. Noroc cu precautia si cu puterea imaginatiei, ca altfel, la cum se strecoara unii printre masinile blocate, one can never know.... am scapat de doua ori. am injurat, totusi, ca pe bulevard.
2. s-a lansat Harta Verde a Bucurestiului... o treaba simpatica facuta de o mana de oameni dintr-un ONG, pe numele lui Goodartofnoon. Harta Verde este sora Green map New York si a altor peste 4000 de harti din lume si e .... chiar o harta (d'oh!) pe care se gasesc semnalate acele puncte din Bucuresti unde exista resurse pentru dezvoltarea durabila a orasului. Partea "altfel" a acestui proiect este ca reinventeaza ideea de oras verde. Pe Harta Verde nu se gasesc doar parcurile sau zonele efectiv verzi din oras. Nu e vorba de aceeasi discutie interminabila despre cine taie copaci si cat de respirabil e aerul din Bucuresti si cat de corupt e sistemul si cat de putine se fac pentru mediu. Sau nu e doar despre asta. Potrivit oamenilor de la Goodartofnoon (inspirati de Wendy Brower, initiatoarea primei Harti Verzi din lume si cea care a dezvoltat Green Map System worldwide)un oras este verde daca are - pe langa spatii verzi - si muzee, galerii de arta, magazine de reparatii, situri unde se produce energie regenerabila, piste pentru biciclete, zone cu habitate naturale, centre sociale, adaposturi, cantine sociale, monumente, spatii de joaca pentru copii, spatii de socializare pentru bantrani si muuuulte alte tipuri de resurse, una mai suprinzatoare pt cei obisnuiti sa creada ca verde e doar o culoare. Aflati mai multe direct din harta, disponibila in numarul de mai al National Geographic.
Inside info: presa n-a prea inteles ce e cu Harta Verde si la ce ne-ar putea folosi sa stim unde se afla chestiile valoroase din orasul asta (de care ar trebui sa fim ceva mai constienti, pe care ar trebui sa le protejam, pentru care ar trebui sa ne schimbam atitudinea si sa intervenim pe langa autoritati). Am vazut ca au evidentiat tot aspectele mai putin placute ale Bucurestiului cum ar fi zonele cele mai poluate. Probabil ca furia si critica vinde un material de presa mai bine decat "the good things" (Pe sistemul bad news travels fast, good news leads to no news) Desi vrea sa atraga atentia si asupra zonelor unde e nevoie de interventie pentru a se corecta problemele care strica ratingul Bucurestiului la capitolul "Greenness", Harta Verde e mai degraba despre ce avem si nu stim si-am putea prezerva.
Cateva articole ici, (cu mentiunea ca stiriea difuzata a fost despre traseul cu cea mai ridicata poluaredin Bucuresti, evidentiat pe harta verde), sh-aici si colea.
Si-ar mai fi de povestit insa o las pe dupa lansarea cu public a Hartii Verzi. se intampla duminca asta, 11 mai, in Cismigiu (zona Foisor) de la 5 o'clock PM. Cine-i verde va fi acolo.

3. si-ar mai fi de povestit si asa, in general. Despre bulgari, mancarea lor proasta si indigestia noastra. Despre Nessebar care parca nu e Bulgaria ci Slovenia. despre podisul Macinului. despre Iasi....dar toate astea cand ne-om mai aduna de pe drumuri, de pe la conferinte, doctori veterinari si obligatii "de familie"

Motociclistii exista in trafic

o campanie destul de hulita - fie din cauza acestui spot (inca neclar daca e doar viral sau dat si pe TV)- fie pe motiv de ura fata de motciclistii care cand si-o fura, si-o cam merita.
Dincolo de filmuletzul cam stangaci, care nu poate fi sub nicio forma "de festival" cum credeau unii, (desi pare facut pe bani putini, deci pro-bono) in campania asa am vazut totusi niste lucruri bune: motociclisti care poarta stikerul cu OZN pe spatele hainei de piele, motociclisti care au facut un mars pentru a comunica ideea campaniei, aceeasi motociclisti in campanie adresandu-se in acelasi timp si colegilor lor pe 2 roti care creeaza probleme. Inteleg ca la mars au participat si au intrat in campanie si niste VIPs motorizate (dintre ai nostri Naumovici si Einhorn).
Cum spuneam si altundeva, motociclistii astia sunt niste oameni cu cap. Cu putine mijloace, poate ... stiu ca aveau in plan o campanie de outdoor cu vizualurile astea
dar ca e incert sa reuseasca - cu tot cu statutul de campanie sociala - din cauza celeilalte campanii (electorale) care papa tot spatiul. Aud ca filmuletul asta e si pe ecranele cu leduri, in plin trafic. La cat se sta in intersectie la semafor cred ca ai timp sa-ti dai seama si care e ideea din filmuletz ...

responsabilitati de advertiser

Paul the strategist imi trimite un articol bun despre cum "Roiul de consumatori militanti schimba, prin noile tehnologii, fata publicitatii mondiale" si cum weekendul asa a fost plin inclusiv de discutii despre moralitatea in publicitate (unii isi vor aminti de debate-ul despre capacul de Coke implantat in asfalt de sinboy si cat de morala este interventia in sit a artistilor contimporani si punerea in discutea actelor publicitare)si pentru ca tocmai trebuie sa merg sa consult o minoritate sexuala cu privire la ceva work pe care o sa-l dam sau nu pe piata, mi-au atras atentia spusele domnilor din articol (si sunt multicei grei internationali care-si dau cu parerea) dar mai ales ce zice nenea consumatoru'la comments.
Ma intreaba des lumea ce fac la munca ... ca sunt mereu, agitata, peste program si foarte obosita doar ca in teren (a se citi billboards, pe TeVeu, prin reviste) nu se vede si nu se justifica. Eu zic ca se justifica, pentru caun proiect bun (cu o idee care sa depaseasca un demers sec de marketing) ia mult - atata vreme cat incerci sa-l dezvolti si sa-l vinzi mai departe la client si sa monitorizezi ca el sa se intample spre binele tuturor celor implicati. Este inca foarte greu sa convingi brand-managerii si uneori chiar si colegii din agentie si din breasla ca cinismul ne mai poate face cool doar pentru o tzara de vreme (si asta doar pentru ca suntem in romania unde instinctul de turma este la fel de ADNic ca alternanta deal-vale), ca daca te folosesti de o comunitate intreaga (cu asteptari pe care le pandesti, le chestionezi, le masori si le exploatezi ca sa-ti vinzi product benefit-ul) ca de un target group de manevra, sooner or later o sa ti-o furi. chiar daca deocamdata campania ta minte frumos si vinde unei tari intregi de "consumatori".

to be continued...plec la o intalnire de persuadare:)primim insa comentarii ...

En passant

despre marea din miez de aprilie, coldplay tot reascultat dupa multa vreme, verdele versatil de peste tot, campuri de rapita, masina galbena la care trag - suicidal - ganganii zburatoare curioase, barbatul care privea de pe margine cum celalalt ara tarlaua, tango-vertij - a la Moulin Rouge (Il Tango de Roxeanne)- inscenat pentru cateva secunde de reclama, cainele negru la rut, un elicopter mic intr-un camp mare, gandurile care trec in fuga autostrazii care nu e Autobahn (desi ceea ce se intampla in masina poate fi jucat de Teatrul fara Frontiere), lalele alb-indecis si branza-rosii si ceapa-verde de la Piata de langa Nicolae Grigorescu, caldura sufocanta pentru ca ai lasat caloriferul pornit, analize comparative emo-kids vs precursorii mai analitici, mai frustrati, mai incercati - rockeri sau depecheri, cate concerte mai vrei pana la 30 de ani si in general ce mai vrei de la tine pana tot pe atunci, prieteni cu tripuri si cunoscuti asemenea, hlizit, o fata care s-a ingrasat mult si care poarta numele de Lo(lita), miresici.ro si piata gri a rochiilor de mireasa second-hand, relativismul inventiilor, Iran si mozaicuri pe cupole, trip pseudo-culturalo-anarhic la Costanta cu fetele, prieteni care s-au pierdut si nu-si mai revin, prieteni care s-au casatorit recent si la care mergem la Londra (pentru ca e ziua mea), dor de prietenul care stie multe lucruri la fel ca Andrreiutz, prietenul Oanei, Tori nu trebuie sa se imperecheze la intamplare cu metisi cu zulufi, desi aflu ca exista si posibilitatea de avort la caini, telefoane stricate si repudiate, amintiri ostracizate si ganduri reabilitate, durere atroce de cap si set de analize, munca multa si-un proiect tare, dezorganizare si atac de panica, muzica noua si femei nauce, un neamtz simpatic pune la cale un squat si isi da doctoratul in politologie (mai precis democratizare - pentru ca ii plac societatile in tranzitie, anomice si barbare) si gateste bine chiar si mizerie, Sora'mea a dat cu capul de sus (la propriu). Cam asa e en passant si nu ma mai amagesc ca o sa pot vreodata sa scriu toate astea pe larg si pe drept.

puzzled soundtrack

what's the story, morning glory?/ need a little time to wake up .... wear sunscreen! don't waste your time on jealousy/ sometimes you're ahead/sometimes you're behind/the race is long...and in the end it's only with yourself .... you're an exception to the rule/southern girl .... show me my Teresa/ feel it rise in me/ every stone a story/ like a rosary ... keep what ya got/ by givin' it all away ... Lay me down, the lie will unfurl/ lay me down to crawl... Don't go and lose your face/ at some stranger's place/ and don't forget to breathe/ and pay before you leave ... je n'ai pas peur de la route/ faudrait voir, faut qu'on y goute/ les méandres au creux des reins/ et tout ira bien la/le vent nous portera ... s'il ne nous restait plus qu'une semaine vivre/
Serais-tu pret me suivre/ pour s'endormir ensemble New York .... Time is never time at all/ You can never ever leave without leaving a piece of youth/ And our lives are forever changed/ We will never be the same/ The more you change the less you feel ... ... Ce parfum de nos années mortes/ Ce qui peut frapper à ta porte/ Infinité de destins/ On en pose un et qu'est-ce qu'on en retient?/ Le vent l'emportera/ Pendant que la marée monte/ Et que chacun refait ses comptes/ J'emmène au creux de mon ombre/ Des poussières de toi/ Le vent les portera/ Tout disparaîtra mais/ Le vent nous portera ... i belong to you/and you belong to me too/ i've lways loved you from the start/but I hadn't figured out/that i had to do it every day/....so put away the fight/now I'm gonna live my life/ givin' you the most in every way ....come down slowly/ I'm waiting by your side/I'll grab you when you fall/Down to the waking hour/ how I wish that I could/break into your dreams/ do i have the strength it takes/to get into your dreams?.......We'll crucify the insincere tonight/ We'll make things right, we'll feel it all tonight/ We'll find a way to offer up the night tonight/ The indescribable moments of your life tonight/ The impossible is possible tonight/ Believe in me as I believe in you, tonight!

coming soon, after this mumbled come back online: summit stories and loads of great readings!

Here I go again...

having that "just a perfect day", soaking up the sun in the park, dressed like a kiddo that denies growth, swinging on roller-blades to my music and thoughts, taking time to twist and turn and cling on to him, smiling largely (and silly) at the sight of my first blossomed tree, indulging in amusement the comments of the skating teens staring at my green cabbage-skirt and nosy ponytail, laughing at crazy playful Tori (the labrador) and her two new pointer-friends, raising my eyes from the rolling track just to be amazed by the scenery, taking deep breaths, gulping in the spring air, the wind, the blue sky and the white tree silhouette, chatting with calm sis who had too much to drink the other night and to Muler and his cheerful Vespa (Muler who reffers to me always as Claudiu's irina - no caps in my name for I am small and needy, oh I'm talking jeberish!!), pausing at times, taming my heartbeats and hoping nothing wrongs this day, picking someone's lost button from the pavement and making it my souvenir for this day, planning to sew it to my lucky shirt. Here I go again, fearing to let go totally and enjoy, fearing something bad might happen, just like we both feared when we crashed into each-other all those years ago and whenever things seemed too perfect. Here I go again like I've always been. It's that voice again. The me that knows that life is also about hard and nasty things, grandma's girl, wise and modest, fearing vanity. Well I know I'm looking happy and all...but I never take things for granted ...so there's no need for anyone or anything to teach me a lesson and ruin my good day. Just because I decided to let go of fear and enjoy my good times. Stop chasing shadows just enjoy the ride. Right?

thoughts for 2day

1.Costel a dres Busuiocul. Paul Potts al nostru (mai bun decat al lor) a castigat Megastar-ul spaniol. E foarte tare. Mai uitam si noi de bandele de pusti romani jefuitori din Madrid care tin primele pagini ale ziarelor spaniole. si ne mai dam si noi seama de valori, de faptul ca in Romania e buba si ca aici nu creste nimic.
2. Ovidiu Iuliu Moldovan s-a dus. Tanar, doar vreo 50siceva de ani. Cand s-a dus Pittis castiga Coconea Red Bull XAlps. Acum Costel e mare iar Ovidiu Iuliu Moldovan se duce cu discretie. Iarasi, patrie gaunoasa...
3. Citeam in Time de Kosovo in tripul meu underground. Imi zic in gand uitandu-ma la baba coafata care nu-ntelege ce citesc: "In Kosovo n-are cum sa fie pace sau valabila regula jocului cu suma zero. Terenul asta "intra-vilan" (definitie adaptata la regulile jocului international, evident)e Kosovopolje, carevasazica Campia Mierlei unde si-au luat-o sarbii si turcii deopotriva (la scara direct proportionala cu marimea statului fiecaruia). E locul unde, oricum ai da-o, cineva (daca nu toata lumea) o mierleste.
4. Revenind la metrou, constat cu placere ca la ora metroului cu intarziati (adica acei norocosi care au evitat macelul de 9 o'clock) lumea e mai frumoasa. E chiar un catwalk. Am vazut azi una bucata tip hip-hop-er style cu shoezi alb-negru (unul alb si unul negru), o geaca de piele retro a la Blondie frontwoman, platforme din velur negru tinute elegant (stiti cum sade o lady pe scaun, right? daca nu, cititi cum sa fi o lady, suplimentul din saptamana financiara. e fascinant. motivul fascinatiei difera de la om la om) in picioare subtiri cu pantaloni pana terminati cu o frizura Ana Wintour, o poseta veche din lac negru cu cadru metalin care kick's any Birkin bag ass si-o umbrela vitage, verde greu, cu maner gravat, din lemn roscat. Ce-mi plac mie oamenii frumosi!

to be continued...

memory's not life - zicea Cure

Misscommunications on Vodafone

Things are really spooky. I just received a call from a friend, his name was shown on the screen but the voice was that of a woman looking for Mihaela. She said there had been an accident. I got scared. It was clearly a mistake but why did my friend's name clearly appear on my mobile phone screen as this lady called? I asked around only to find that weird thing have been happening for some hours now. I got calls from a Mr. Trandafir and a Simona. Both very nervous because they were sure to have called the right persons. I expected them to yell: "what did you do to my friend? where is he/she??!!"
The best so far is a colleague trying to call Vodafone's *222 number to report the series of miss communications and got transfered to ... himself. Make the most of now! as they say :)

Anyone been there or anywhere close today?

sheryl said

God, I feel like hell tonight/ Tears of rage I cannot fight/ I’d be the last to help you understand/Are you strong enough to be my man?

Nothing’s true and nothing’s right/ So let me be alone tonight/ Cause you can’t change the way I am/ Are you man enough to be my man?

When I’ve shown you that I just don’t care/When I’m throwing punches in the air/ When I’m broken down and I can’t stand/Will you be strong enough to be my man?

listen up here. Sheryl speaks the truth there. 'twas a Sheryl day. Sheryl used to be me and Cici having cake for her good mark in maths. her mom always baked a cake if she took a B (8) in Maths. Cool mom. cool kid. She's an ethnologist now.

Petitie impotriva obiceurilor de 8 martie

mai precis impotriva plicurilor care trebuie date profelor si invatatoarelor.... si lista poate continua cu doctoritze, functionare, jurnaliste... cand plicul devine obligatoriu iar marimea si forma lui un criteriu de departajare e clar ca nu mai e doar un gest frumos... Voi cate plicuri/martisoare/buchete ati dat de nevoie?

Petitia e aici

dar doar 2 oameni au semnat.

mellow-ish post

it's the black&white song, the freshly washed nightgown, stipe's voice in alto, the material and perishable smoke, the old rotary disc telephone I was waiting by for your voice some 9 years ago, Moni eyes-shut singing this tune when we were small, the comfort and the trouble about it... it keeps me listening

De ce-mi sta mintea...

Patriciu e cel mai bogat roman din topul Forbes cu 2,5 miliarde de Euro avere. E urmat nu de Tiriac cum v-ati astepta ci de Gigi Becali. Un afacerist controversat cu charisma si background politic, un sportiv cu simtul afacerii si-al luxului, un oier fara simtul penibilului dar cu echipa de fotbal, pamanturi si palat. Ce combinatie ... Romania is my country.
Dupa cum am aflat de aici

This time

My mind is in a state/ 'Cause all I seem to do is tempt my fate/Well I try a real space/ But all the while, I'm crashing at the gate/ This time.. Reality struck me between the eyes

My mind is in a state/'Cause everything I'm missing comes too late/ So I try and disappear/ But there is only one way out of here/This time...Reality struck me between the eyes

My mind is in a state/ But all I need to do is change my pace/ And I know there's fear to face/ But happiness is found in its embrace/ This time...

azi si de cateva zile

Bonus, ceva auzit azi in forfota de martzishorit: "Mami, exista Pastele Cailor?"
U bet your life it is, kiddo.

In rest, haleluya for the daffodils.

the speech. politics la noi si aiurea

Nu ca vreau sa fac campanie (pe alocuri Obama chiar mi se pare demagog) dar cand ascult si vad filmul asta realizez cat de departe suntem cu scena si clasa noastra politica. Obama's got speech! Obama's got charisma. Minoritarul asta chiar inspira si misca audiente imense...in fata carora, la noi, doar Basescu mai stie sa faca ceva (patetic, penibil, non-electrizant si mai ales fara sa dea senzatia de efort constructiv si de optimism...dar ceva) Imi dau seama cum nu m-am mai entuziasmat politic si civic (si cat de degeaba) de la victoria lui constantinescu in '96. Eram mica si naiva. Sa fie si poporul american tot asa?

to be updated...

lated update:
yes we can seamana foarte mult cu this is the truth (brilliant copy-ul cu care Mr. Lopez a incercat sa castige Argentina in 2003)

Ispite

Sambata trandava si eterica cu aceeaşi I indecisă între cafeaua tare şi rece băută cu Florile Abastre ale lui Queneau (ale carei prime foi m-au prins dar şi dus pe gânduri, mai ales când Ducele D'Auge zice aşa : "Atâta istorie, îi spuse ducele d'Auge ducelui d'Auge, atâtea mofturi pentru câteva calambururi, pentru câteva anacronisme. Mi se pare jalnic. N-o să se mai termine niciodată?"), lecţiile de istorie şi scriitură ale lui Corin (cu ai săi Che, Alberto Korda şi Ruben Gonzalez în camasa oranj, călătoritul prin Cuba (la taste via felipov's flikr), google-ing surrealism, admirarea isprăvii doamnei brebenel cu free romanian words in londra, prinderea în poză (the poza) a fumului care iese dansant pe coşul ruginit al casei plângătoare (vezi de aici) de lângă elegantul complex rezidential în linii drepte şi curate (asta of course, dacă dobritză n-ar fi uitat camera în maşină - ce-aş vrea să-mi dau print din retină, la amintiri, ce de tablouri impresioniste ar scoate astigmastismul meu!!!), trânta veselă cu Tori cea îndelung harapă pe zăpada moale, albă, proaspătă (un-tampered) si însorită - cu râsul, privitul cerului de jos când faci îngeri, socializările neintenţionate cu alţi dulăi sau cu exemplare din rasa tulfuţ (genul mic, niţos care sare în jurul cozii/propriului ax când latră), şi pozele de rigoare (pe retină, again), gimnastica pentru spate, la care am restanţe pe care le plătesc scump, citit articole despre spindoctors şi PR, ParisMatch-ul despre căsătoria de la Elysee, vocea lui Sinead pe tears from the moon (o piesă obsesivă cam cheezy) sau Blood of Eden (cu Peter Gabriel) pioneer to the fall (Interpol) (god, cât vreau la concert!!!) şi rochia lui Gwen. Prea multe ispite pentru o leneşă oră de prânz când îl aştepţi să vină, prozaic, de la bancă. Le cedez pe rând, până trece ora, ziua, the burden of choice... Life's full.

Cabala la Kabul

Nu stiu cum mai e cu ICR si cati ii mai calca pragul...insa filmul asta trebuie vazut.

Un film documentar de o factură originală, atât formal, cât şi tematic, un film în care regizorul Dan Alexe se implică personal, intervenind într-un conflict sociocultural şi devenind unul dintre personaje. Acţiunea lui discretă face ca fiecare dintre cei doi protagonişti învrăjbiţi să caute să şi-l câştige de partea sa.

Cabală la Kabul (2007, 87 min.) În Afghanistanul răvăşit de un sfert de secol de război au mai rămas doi evrei. Numai că, în loc să se ajute, cei doi se duşmănesc cu înverşunare. Trăiesc în sinagoga din Kabul pe care au împărţit-o în două şi îşi petrec mare parte din timp insultându-se. Bătrânul Isaac le vinde vecinilor săi musulmani amulete magice, pe când Zabulon le vinde aceloraşi vecini alcoolul pe care îl fabrică pe ascuns. Regizorul face din această situaţie neaşteptată o parabolă a singurătăţii şi a căutării identităţii. Sau, cum rezumă cotidianul francez Libération: „În sfârşit un film în care afganii ne fac să râdem...!“
Filmul a fost realizat pe parcursul a doi ani, perioadă în care Dan Alexe a locuit în Afghanistan, alături de cele două personaje.

DAN ALEXE
Născut în România în 1961, Dan Alexe a făcut parte din „Grupul de la Iaşi“, nucleul de intelectuali şi disidenţi care, în anii '80, căutau să creeze o opoziţie culturală structurată în faţa absurdităţii regimului comunist. Din 1988 locuieşte la Bruxelles şi este corespondent pentru BBC şi Europa Liberă. Dan Alexe a realizat filme documentare în regiuni precum Cecenia, Afghanistan, Pakistan, Kosovo şi Asia Centrală. Foarte personale, filmele lui constituie o permanentă reflecţie asupra imaginii şi a întrebuinţării ei cinematografice. „Iubiţii Domnului" a fost prezentat în festivalurile de la Cannes şi Hollywood şi a primit numeroase premii internaţionale. „Cabală la Kabul", film care figurează în programul multor cine-matografe din Franţa şi Belgia, a obţinut, în 2007, Marele Premiu la Festivalul de film documentar Astra, Sibiu. Dan Alexe este lingvist şi etnolog (specialist în islamologie, în special islamul cecen). Atunci când realizează un film documentar, metoda sa etnografică implică învăţarea limbii comunităţii în care se situează acţiunea filmului şi integrarea în acea comunitate. Pe lângă activitatea sa cinematografică, Dan Alexe a publicat teatru şi a realizat diverse traduceri.

via infoculture.

preafemeie si lectiile ei

acum, o poezie frumoasa .... food for thought cat incape

primesc mailuri dragalase

mailboxul meu e un rai...e o oglinda a mea ..imprastiata, cu sute de subiecte care ma intereseaza, poze, filmuletze, invitatii la evenimente, party-uri, workshopuri si intamplari; un haos asa familiar incat mi-e mila sa dau delete. chiar si cand adun mii de mesaje. spicuiesc din titlurile zilei (poate fac o compunere din toate cuvintele astea):

nike vs adidas doua branduri in viziunea creatorilor lor. premiul henkel pentru arta 2008. este mihaela radulescu insarcinata? a aparut numarul x al revistei igloo habitat. in cautare de ingeri. cum sa ai o relatie buna cu oamenii de creatie. concurs-foto.ro o noua competitie. acceptam doar clienti care refuza turma. o noua aparitie la Institutul European. rezolutie: action plan for the gifted and talented. spectacol, neaparat. morcheeba, enjoy the ride. party relansare feeder.ro

pun de-o poveste...sau macar de o radiografie.

funny valentine - la teatru

“Nu cred ca Bernard a mai luat E-uri vreodata. Are exact privirea aia maniaca a incepatorului. Ceva gen- copil debil in dimineata de Craciun… Inainte sa vina mosul. Ranjet, ochi beliti… Capul se clatina stanga-dreapta... Orice cacat e cel mai fascinant lucru din lume. Orice cacat e unic! Supertare senzatia, frate!!!”

Ce-i asta? Asta e Monged - cand esti prea spart ca sa-ti mai dai seama cine si de ce esti. Cand tot orasul devine un puzzle pe care trebuie sa-l rezolvi ca sa-ti gasesti drumul. Cand nu mai stii exact unde ti-ai lasat prietenii, sau daca aceia erau intr-adevar prietenii tai. Cand tot ce visai s-ar putea sa se intample intr-o secunda, sau sa dispara ca si cum nici n-ar fi existat.

Monged- de Gary Duggan, regia- Vera Ion, cu- Sorin Poama, Alex Fifea, Alexandru Potocean, un spactacol neaparat ce soir, 14 februarie ora 19:30 la clubul "La scena" (Calea Calarasi 55). pentru cei care n-au in sange sirop.

PS: daca vreti sa stiti ce inseamna monged inainte sa va terminati planurile de dragoste programata pe pernutze de plus rosh, check with these guys

haideti in televizor

Mai avem o sansa de intalnire cu experimentul "locuirii in televizor" al lui Chloe Delaume. Azi de la 5.30 pm in Green.

Despre ce e vorba? de o carte in care ni se povesteste un experiment: Timp de 22 de luni (1451 de ore), de dimineaţă până seara, autoarea cartii (Chloe) este "santinela" televizorului, devenind propriul ei subiect de studiu, supunându-se fluxului de mesaje mediatice şi publicitare şi ingurgitând la maximum programe de divertisment (reality-show) pentru a culege informaţii despre "realitate". O experienţă-limită cu urmări pe măsură: creierul, trupul şi limbajul ei se transformă; intră în letargie; devine victima unei anestezii progresive; suferă modificări fizice îngrijorătoare - migrene, îngrăşare, congestii oculare, halucinaţii; e cuprinsă de pulsiuni sadice vizionând o emisiune ca Star Academy şi le depăşeşte transformând candidaţii în personaje. Treptat începe să simtă că se află... în televizor, că a devenit un instrument al "ficţiunii colective".

Am rasfoit nitel cartea si nu m-a impresionat din cale-afara ... eu fiind o pasionata a experimentelor care implica media, observatiile sociale, filozofarile pe care le mai permite "secolul vitezei". Cu toate astea ma intriga faptul ca despre locuirea in televizor vor vorbi diseara Gabriela Adamesteanu, Florin Iaru si CTP-ul. as long as it's not gonna be politics...

U're invited. Daca ziceti din timp va salvez un loc langa mine. Sa discutam.

feelin' lucky punk?

it's the best test! Trust me and follow these few steps:
1. go to Google page
2. enter "search Chuck Norris" in the search area
3. press "i'm feelin' lucky"

you will find this:

The epitome of a Chuck Norris joke! via

Ce-am pierdut

ieri incercand sa inteleg cum vad advertiserii anul 2008 la AdBreak.


Aberatii de bun-simt de Sorin Stoica: lansare de carte si film despre autor la Muzeul Taranului Roman, ieri 30 ianuarie

Editura Polirom si Clubul Taranului prezinta miercuri, 30 ianuarie, ora 18.00, volumul Aberatii de bun-simt de Sorin Stoica, aparut in 2007 in colectia „Ego. Proza". Aberatii de bun-simt este cea de-a doua carte postuma, dupa Jurnal, publicata de Polirom din opera lui Sorin Stoica. Despre carte vor vorbi invitatii Serban Anghelescu, Paul Cernat, Marius Chivu, Sorin Preda. In cadrul evenimentului va fi prezentat si un film de Gabriel Achim despre autor: Sorin Stoica/A Writer's Will (alb-negru/17'28''), informeaza editura Polirom.

Gabriel Achim, realizatorul filmului, declara: „Putin inainte sa moara (la 28 de ani), unul dintre cei mai talentati si prolifici scriitori romani din tinara generatie, isi prezinta testamentul literar. Un documentar care pluteste intre arta si reportaj, intre poetic si lucrul marunt, intre serios si absurd."

Sorin Stoica (1978-2006)
„Nici unul dintre noii prozatori, pe care ii citesc cu nesat, nu m-a facut sa dau strigat spontan si naiv de entuziasm cum a facut-o nonconformismul lui Sorin Stoica la mizerabilismul zilei. Nu insist. «Daca vorbesti de bine pe cineva, adesea l-ai terminat»." (Radu Cosasu)

paNOU Cohn & Jansen

Teatrul din blog (Blog the theatre)

dupa cum zice publicatia Compact, "Teatrul Bulandra va scoate bloggerii din anonimat"

care va sa zica, citez: Un numar de 50 de bloguri au fost selectate in programul "Blog The Theatre", trei dintre acestea urmand sa fie transformate in piese de teatru. Potrivit Teatrului Bulandra, acestea vor deveni spectacole de 30 de minute. In urmatoarea faza a proiectului, pana in aprilie, urmeaza sa fie scrise piesele de catre dramaturgi, dupa obtinerea acordului autorilor.

Oare ce-o sa vedem? Trimbulatiile tanarului zoso?

Teatrul care ne dezvolta

Din seria recuperari, somatii tip don't miss si noi sperante ma bucur sa stiu ca:
Vineri e The Shape of things
Vineri, 1 februarie, ora 19.00, la Teatrul Act:

THE SHAPE OF THINGS de Neil LaBute
cu:
MIHAELA SIRBU
VLAD ZAMFIRESCU
IRINA VELCESCU
SERBAN PAVLU

regia: VLAD MASSACI
scenografia/concept video/sunet: ANDU DUMITRESCU

O productie TEATRUL FARA FRONTIERE in colaborare cu Teatrul Act

Rezervari la telefon: 3103 103, Teatrul Act

si ca
Sambata e Bash

Sambata, 9 februarie, ora 19.00, la Teatrul Act:
Bash. O trilogie contemporana (tot) Neil LaBute
cu:
MIHAI CALIN
IRINA VELCESCU
VLAD ZAMFIRESCU
MIHAELA SIRBU

regia: VLAD MASSACI
scenografia / light design: ANDU DUMITRESCU

O productie TEATRUL FARA FRONTIERE

Rezervari tot la Teatrul Act

dar mai ales TFF (pe care ii iubesc, mai ales de la Autobahn incoace, ca tocmai ce-am vorbit cu Ioana despre asta) face CURSURI DE TEATRU PRIN IMPROVIZATIE

Incepand cu luna februarie Teatrul Fara Frontiere organizeaza, in colaborare cu Fundatia Calea Victoriei, in cadrul programului "Ce nu te invata scoala", cursuri de teatru prin improvizatie pentru copii si adulti.

Improvizatia bazata pe metoda britanicului Keith Johnstone dezvolta dorinta de colaborare, flexibilitatea, capacitatea de a asculta si de a conduce. Deprinderea acestor abilitati, prin joc, este esentiala pentru dezvoltarea personala.

Mai multe aici

Don't miss: Seara BD la Centrul Ceh

Seara BD la Centrul Ceh / 31 ianuarie / 20h00
Pentru pasionatii de benzi desenate:
Lansarea revistei cehesti de banda desenata Aargh! de catre Tomas Kucerovsky / Expozitie BD Alexandru Ciubotariu / O scurta istorie a benzii desenate in Romania cu Dodo Nita, presedintele asociatiei BD Romania. Un eveniment 3 in 1 la Centrul Ceh.




Pentru mai multe informatii dati o raita pe blog

Filmele zilelor urmatoare

Din seria lucruri care trec (pe-aproape) pe langa noi daca nu netrage nimeni de mana sa ne arate cat de sub nasul nostru sunt, cateva exemple:
Urmăreşte-mă! / Follow Me!
Comedie, Anglia, 1972; Regia: Carol Reed; Cu: Mia Farrow
Sâmbătă – 26 ianuarie, TVR Cultural, 14.00

despre care se spun urmatoarele:
“Un bancher englez, sobru şi ocupat, angajează un detectiv particular pentru a-i urmări soţia, o tînără americancă pe care o suspectează de infidelitate. Femeia îl observă curînd pe urmăritor şi-l plimbă prin toată Londra, într-un fel de joc amuzant, care însă spune multe despre nevoia ei de atenţie şi afecţiune.” (PRO TV Magazin)

“'Un film – ghid ce ne poartă printr-o Londră însorită, prietenoasă şi maiestuoasă, în tovărăşia lui Michael Jayston – onest actor de teatru, a lui Topol – cabotin de bon-ton cu temperament meridional şi a unei dintre cele mai cotate actriţe americane ale tinerei generaţii – Mia Farrow. O comedie vag nevralizatoare, o melodramă surîzătoare şi mai ales o plimbare de neuitat printr-una din marile capitale ale lumii'. (Adina Darian, Cinema, 1974)” (www.port.ro)

sau minunatul (prea des ratatul)
Trei culori: Alb / Les trois couleurs: Blanc
Dramă, Polonia-Franţa-Elveţia,1994 Regia: Krzysztof Kieslowski – Ursul de argint la Berlin
Sîmbătă – 26 ianuarie, PRO Cinema, 23.00
Adica o “Farsă melancolică şi demenţială, de un haz nebun, interesantă nu atît prin întorsături de situaţie, cît prin redarea psihologiei exilatului, aflat la cheremul străinilor care-l storc de tot ce poate da, inclusiv pe plan sexual.” dupa cum zice la Dicţionar-ul universal de filme, 2002

sau la fel de bine Armata celor 12 maimuţe lui Terry Gilliam
Cu:Bruce Willis si Brad Pitt – Globul de Aur şi nom. Oscar pt. rol secundar
Duminică – 27 ianuarie, TVR 1, 22.45

(Din pacate)la alegere cu Memento-ul lui Christopher Nolan
Duminică – 27 ianuarie, PRO TV, 23.15
“Memento este o nouă provocare [a filmului noir], de data aceasta a concepţiilor narative – nu atît pentru că începe cu sfîrşitul (Cetăţeanul Kane, în 1941, începea, de asemenea, cu sfîrşitul) – dar asistăm la o cronologie inversă, nenaturală, în care fiecare scenă este în mod paradoxal continuarea celei care urmează! Poate că filmul noir n-a fost niciodată atît de labirintic – este un puzzle în care fiecare ‘răspuns’ ridică o nouă întrebare, în care acţiuni, imagini, stereotipuri se repetă la nesfîrşit, rezultînd o senzaţie de stagnare a investigaţiei şi a filmului însuşi.” (Corina Mărculescu) (Observator cultural, nr. 192, 28.10-03.11.2003)

“Cel mai genial/original/inteligent/provocator thriller (la fel de greu de zis ‘thriller’ unui film care nu se încadrează în nici o convenţie de gen, în nici un clişeu, în nici o regulă) al ultimilor 20 de ani.” (Andrei Bangu) (www.liternet.ro)

si un inceput de saptamana bun cu Chinatown (Roman Polanski)
Marţi – 29 ianuarie, Cinemax, 21.00
Globul de Aur, BAFTA, nom. Oscar, starring Jack Nicholson – Globul de Aur, BAFTA, nom. Oscar; Faye Dunaway – BAFTA, nom. Oscar, nom. Globul de Aur

Unul dintre cele mai mari filme ale anilor ’70, pelicula este o extraordinară fabulă a corupţiei personale şi politice din Los Angeles în anii ‘30.

“Important succes de public şi de critică, datorat capacităţii lui Polanski de a crea ambianţa retro şi suspansul (unii cronicari îi compară chiar cu Hitchcock) şi de a conduce o distribuţie desăvîrşită, avîndu-l cap de afiş pe Jack Nicholson, prezent tot timpul în cadru deoarece întreaga poveste este văzută prin prisma personajului său, detectivul J.J. Gittes.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Cinic, dar devorat de setea justiţiei morale, Gittes e eroul modern al Americii, aşa cum l-au descris Kazan sau Huston.” (Dicţionar universal de filme, 2002)
via

posterele via http://www.nostalgia.com/

Bine

bine inseamna cand cantam imbatati la 5 dimineata la chitara voce, tobe, patru maini si doua trupuri ... cand fenderul nou zace, multumit, pe pat iare el creeaza ritmuri. constat ca am voce si ca tertele sunt prietenii nostri. casa mea e-un cantec cu acorduri ample. remember marie?

Natasha recomanda sa nu fim

Natasha imi aminteste filme. acu' a venit intr-un suflet sa-mi strige ca trebuie sa vedem "I'm not there" despre Dylan. Sunt perfect de acord. E delicioasa, vegetariana si seamana prea bine cu Emauelle Beart creatza.
iat-o pe Beart in Manon des Sources


PS: n-o cheama cu adevarat Natasha. dar ar merita.

super stire

Orange comunica prin mix de media!!!
“Orange Romania opteaza pentru mixul de canale media in campaniile sale publicitare”, spune Anca Stancov, media specialist al companiei. In comunicarea sa, Orange utilizeaza un mix de media, care cuprinde atat canalele traditionale, cat si pe cele neconventionale. “Fiecare canal are avantajul sau, iar selectia se face in functie de obiectivele campaniei”, a mai spus oficialul Orange.
asta citim astazi in Business Standard. aflam si chestii interesante: cam cat a cheltuit Orange pe publicitate in ultimul an (daca nu stiam din cele cateva analize si retrospective publicate pana acum) si cine-i sunt agentiile agreate.
Insa stirea se da din titlu si din prima parte a articolelor, right? Chapeau!

Internetul este conventional

Internetul este (alaturi de Tv si radio) un canal conventional!!! sau cel putin asa ne povesteste ZF-ul de astazi pe la randul trei numarand de jos in sus. Sa ne bucuram!!!!

pimp my billboard

Ce-mi place mie cand brandurile inteleg arta. Ce-mi pare rau ca n-am facut proiectele alea cu street-artzi, dansatori, actori si scriitori tineri si REAL BRANDS. nu doar asa, de show-case, ca episod pilot de testare, cu usile inchise si grupuri restranse de execi si VPs sau pentru evenimente corporatiste exclusiviste facute de agentii de advertising sau de publicatii de nisa, de ziua lor. nu nene, let's take art on the streets. Sa o punem pe panouri!

Cum au facut vara trecuta BMW si BBDO Noua Zeelanda pentru Art Car Tour BMW un turneu mondial de show-off pentru masinile de colectie personalizate de Warhol, Roy Lichtenstein si altii. Se pare ca Warhol, care a creat ce-a de-a patra Bmw Art Car in '77, a lucrat el insusi, la scara de 1:1 (si nu pe machete, direct pe masina.


Mai multe aici si aici

...si ca sa raman in linia lui pimp my billboard, iata cum a fost (facut) spotul Art Car Tour BMW:

via disruption

la noi cine-a mai pus arta la treaba de marketing? O data Coca-Cola, o data Absolut .. mai cine? plz help!

orasul la ora 4 pm

din cand in cand merg prin bucuresti pe la ore mici ale dupa-amiezei. sentimentul e minunat. experienta asta chiar informeaza, distreaza, pune pe ganduri. e ca un studiu sociologic inpromptu. simtul observatiei si al analizei e mult mai treaz. nu te mai afunzi in carte. (asta si pentru ca, in ziua cu pricina, drumul cu metroul a fost scurt. prea scurt pana si pentru pastilele cinice ale lui boris vian care-mi delecteaza de obicei viata underground).
In mod clar la 4 pm spectacolul este cu totul diferit. sunt alti oameni in bucuresti la ora 4 dupa-amiaza. e mai mult aer dar si mai mult gri. no subway traffic jams, nici 9-to-5-ers buluciti preocupati in vagoane sau pe strazi. mai degraba bugetari care la 4 sunt deja in drum spre casa/supermarket (angajatii de la MTR pe langa care trec pe la 4 in drum spre clinica se grabesc, sporovaiesc, duc cu ei cate o sacosa, barfesc o colega, vreun director...). ce poti sa vezi? sau cel putin ce-am vazut eu:
1. oamenii mananca in metrou. argumentele au fost multe:
De exemplu, tipul simplu (bocanci - singura pereche de pantofi de iarna - curati, geaca de fash verde kaki anosta, pantaloni de stofa neagra, geanta de umar din poliester, gri cu albastru, probabil brandata) tunsoare simpla, cam neingrijita. mananca flamand un sandvis luat de la chioscul de la metrou. manaca elegant, atent si meticulos, desi nelasand nicio suflare intre o imbucatura si urmatoarea. mananca totusi incet, tacticos, aproape umil in gesturi, preocupat sa nu deranjeze. nu ar manca in metrou daca nu i-ar fi ingrozitor de foame. e probabil pranzul lui. termina in cam 5 minute si apoi ascunde ambalajul in buzunarul hainei si scoate apoi, din acelasi buzunar o batista!!!. batista adevarata, nu servetel de hartie. batista de panza, barbateasca, alba cu dungi maro si albastre. isi sterge cu atentie eventualele firmituri ramase in jurul gurii. nu era cazul. m-a uluit. am incercat sa imi inchipui ce profesie avea. ...

Argumentul nr. 2: la Charles de Gaulles urca o fata blonda, zvelta si pe tocuri, dar cu maini grasutze. mananca tacticos dar neglijent un corn. haina scurta cu guler de blana neagra, botine visinii cochete si in trend:) machiata, cu privirea in gol si castile de la telefon in urechi

No 3: tipul solid, inalt, cu mustata si barba si fes, genul bodyguard spre pensionare (avea vreo 38 de ani) ochi mari, galben caprui si privire taioasa. chinuia o bucata de merdenea. firmituri pe mustata blonzie. a navalit in metrou chiar cand vroiam sa cobor. l-am privit amuzata. m-a privit agresiv o clipa...apoi nedumerit. ups!

2. oamenii sunt mai simplu imbracati (mai ales daca nu nimeresti in zona universitatii sau ase, unde studentii coloreaza atmosfera.)

3. calatorii povestesc de-ale lor, de pe-acasa sai de la serviciu...insa nu se aud cuvinte precum deadline, training, GM-ul, project management, evaluari in zumzetul colectiv. Mai degraba despre branza, varza si alte cuvinte dacice.

Dupa care am coborat. Strazile inca ne-sufocate. lumina slaba. ianuarie
Data viitoare o sa merg mai multe statii cu metroul. si-o sa aleg ora 1 pm.

Acesta a fost un text reciclat, scris pe fuga intr-o cafenea dupa calatoria cu pricina. Acest post este in beta. contribuiti cu viziuni. ce mai fac oamenii la 4 pm in bucuresti?

Jamiroquai, my king (for a day)

i just remembered this song and the time when only these words made sense:

"There's no way/I'm coming back to you/I've just got to say/That everything we did is through/You tried to undermine/The better ranges of my nature/But soon you're going to find/You should have started talking straighter

You'd do anything to get your glory/So spread your wings and fly/There is no doubt/You're so sorry inside you've got something to shout about/Because it's true what they say/You know it's true what they say/You're only king for a day/I guess you're happy that way

And there's no love/Ever to be lost between us/I guess this is because/The damage that you've done is so grievous/So I hang my head/To dwell on what might have been
But what you left instead/Is pieces of a broken dream"

so I love this guy and his way of using words - elegant, a bit exclusive, picturesque, musical and theatric.

and what about the art-movie to match everything?! Njoy!

Anunt important pentru tara de la MetroBranding

si text doldora de cuvinte de colectie. Recompensa celui care le numara pe toate :)


Pierdut ciorap Adesgo remaiat, an fabricatie 1979. Gasitorului recompensa la alegere: pereche tenisi de Dragasani purtati cu grija sau sampon Larex sigilat, 6 pernute.

Daca iti sint foarte familiare cuvintele ratie, congresul al XII-lea, nechezol, bilet prin sindicat, inlocuitori, trese pioneresti, lozinca, munca patriotica, militie, repartitie sau aprozar s-ar putea sa te intereseze proiectul nostru.

Daca iti sunt vagi, apeleaza la memoria personala a bunicilor si parintilor si vino cu ei sa povestim si sa reconstruim imaginea lui “homo comunistus romanicus”. Cum traia? Ce manca? Cu ce se imbraca? Ce obiceiuri avea?

Cand? Sambata, 12 ianuarie, ora 13.00, la UNATC, str. Matei Voievod nr. 75-77.

Aduceti si obiecte reprezentative vestimentare sau de uz casnic, de la fulgarine, parpalace, geci, fasuri, balonzaide, bascheti, pantaloni de tergal, strampi, chiloti tetra, ciorapi cu bazon, mobuti, apreschiuri, basti, palariute Mamaia `83, genti diplomat, pana la plase pentru cumparaturi, lampi de televizor, baterii, numere de masina cu sot, bilete la pronosport, cutii ratacite de detergent perlan, portelanuri, dar mai ales biciclete pegas si mobre.

Momentul va fi filmat si va face parte dintr-un film documentar de lung metraj “MetroBranding - Romanian Objects of Desire”*.

Persoana de contact - Razvan Cliza, e-mail razvan.cliza@mandragora.ro

*MetroBranding - Romanian Objects of Desire este un proiect de film documentar semnat de Ana Vlad si Adrian Voicu, care va fi realizat in 2008 de Casa de productie Mandragora, cu sprijinul CNC si TVR1.

via Feeder-ului. Multumiri!

CNDB in pericol

O alta institutie culturala "reala si relevanta" sta sa se piarda. Tot din motive (penibile, stupide) locative. Ce vorbeam ieri despre CNDB, ce visam la proiectele lor artistice, la ideile periculos de la granita intre domenii si expresii artistice? Se pare ca si ei (ca si Green Hours) risca sa ramana din toamna asta pe drumuri. Motivul ar fi planul de reconditionare a cladirii TNB unde isi are, de vreo 2 ani, casa ideea minunata si frumos administrata de Mihalcea, Vava Stefanescu & co. Nu se stie unde ar putea fi relocati, nu este problema TNB-ului...ceea ce e cert este ca CNDB va pierde minunata sala Ronda de langa Laptarie, Sala Mare si salile de curs...
Problema este ca directorul centrului de dans a aflat din presa despre acest scenariu. Lamuriri (de fapt scenariul pe larg, caci nu e nimic lamurit) in articolul din Gandul.

Dan Perjovschi "la zid" la CNDB

Imi place CNDB si recomand oricand proiectele lor. Aici o fotografie a Mihaelei Dancs intr-un spectacol la CNDB.

Dan Perjovschi explica si mai bine de ce CNDB este singura institutie romana de stat unde expune/intervine artistic. Iata si declaratia sa inainte de deschiderea expozitiei "La zid":

"Ca artist sint interesat sa ma asociez cu modele culturale deschise, iar ca artist critic ma simt dator sa semnalizez ceea ce cred ca este esential pentru scena culturala in care traiesc. Din acest motiv am facut la CNDB singura mea interventie artistica intr-o institutie a statului roman. Centrul National al Dansului este in opinia mea singurul model viabil de institutie "nationala". Din pacate in Romania orice constructie culturala sta sub semnul dezastrului. Nu conteaza cit de important este demersul si cit de necesara platforma, ea poate fi dizlocata, deturnata sau pur si simplu oprita din ratiunile administrative cele mai cetoase si mai timpite. Am facut un desen pe zidul Centrului, ca sa complic cit mai mult posibilitatea evacuarii lui."

Dan Perjovschi
ianuarie 2007

maine, 10 ianuarie, orele 11.30 (CNDB, etaj 4), va avea loc o intilnire in care veti putea afla mai multe detalii despre proiectele Centrului National al Dansului in 2008.

Participa: Dan Perjovschi, artist; Vava Stefanescu si Mihai Mihalcea, directori Centrul National al Dansului

Dan Perjovschi este artist vizual. Traieste si lucreaza la Bucuresti.
Expozitii personale la MoMA New York, Tate Modern Londra, Ludwig Museum
Koln, Moderna Museet Stockholm, Vanabbemuseum Eindhoven, Kunsthalle Basel,
La Caixa Barcelona. Participari la bienalele de arta din Venetia, Moscova,
Istanbul, Sydney